• Tweet

Războiul președintelui Donald Trump împotriva Iranului pune la grea încercare capacitățile portavioanelor americane și lasă Pacificul de Vest fără una dintre principalele nave de război americane, în contextul în care China dă tot mai multe semne de agresiune.

Nava USS George Washington părăsește Pacificul și este de așteptat să înlocuiască USS Abraham Lincoln în Orientul Mijlociu, pe fondul îngrijorărilor crescânde legate de sănătatea mintală a echipajului și de problemele de aprovizionare de la bordul portavionului aflat de mult timp în misiune, scrie The Associated Press (AP), reamintind că perioada de misiune a navei Lincoln a fost prelungită față de data inițială de întoarcere - luna mai - pentru a sprijini operațiunile împotriva Iranului.

Lipsa unui portavion american în Pacific ar putea fi de scurtă durată dacă marina militară americană va desfășura un altul în următoarele câteva luni.

Totuși, situația arată cum operațiunile cu Iranul - fără termen limită - îi epuizează pe unii marinari americani, spun analiștii, în timp ce administrația Trump se retrage și mai mult din regiunea Asia-Pacific și se concentrează asupra emisferei vestice.

"Administrația afirmă că Pacificul ar trebui să fie cea mai importantă regiune după emisfera vestică", a declarat Greg Poling, directorul Programului pentru Asia de Sud-Est al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale. În schimb, SUA "fac exact opusul" obiectivului pe care l-au exprimat anterior, acela de a se retrage din Orientul Mijlociu, arată analistul. Aliații americani din Pacific sunt neliniștiți din cauza imprevizibilității administrației republicane, susține Poling, în timp ce Beijingul "este destul de mulțumit de distragerea atenției SUA și de frustrarea aliaților și partenerilor americani".

Cum poate profita China

Beijingul consideră prezența militară americană în regiune o amenințare la adresa ascensiunii Chinei și un obstacol în calea ambiției sale de a pune stăpânire pe Taiwan, insula autonomă pe care o revendică drept a sa. Însă Statele Unite au susținut că regiunea Pacificului este prea importantă din punct de vedere economic pentru a fi pierdută.

Nimeni nu se așteaptă ca Beijingul să invadeze Taiwanul doar pentru că un portavion american a părăsit regiunea. Însă absența portavionului le oferă chinezilor o altă ocazie de a-și demonstra puterea, arată Bryan Clark, un fost membru al marinei americane, care este analist în domeniul apărării la Institutul Hudson.

"Ei folosesc acest lucru ca parte a narațiunii pentru a demonstra Filipinelor, Japoniei, Indoneziei și altor țări că SUA nu mai sunt puterea dominantă în Pacificul de Vest", spune Clark. "Ei ar prefera pur și simplu ca țările din regiune să decidă că China este puterea mai mare, iar SUA nu mai sunt în măsură să le garanteze securitatea", adaugă analistul.

China a desfășurat în această săptămână exerciții navale împreună cu Indonezia și a dat recent semne de agresivitate față de Japonia și Filipine, doi aliați cheie ai SUA care au, de asemenea, dispute teritoriale cu Beijingul.

China a desfășurat în această lună exerciții militare în apropierea bancului de nisip Scarborough din Marea Chinei de Sud. Atât China, cât și Filipine revendică acest banc de nisip.

Luna trecută, un distrugător chinez cu rachete ghidate a desfășurat un exercițiu cu foc real în largul insulei Okinotori, cea mai sudică insulă a Japoniei.

Amiralul Frank Bradley, șeful Comandamentului Operațiunilor Speciale al SUA, a încercat să-i asigure pe aliații regionali de angajamentul Washingtonului. Joi, el s-a aflat la Manila, unde le-a spus omologilor săi filipinezi că forțele de operațiuni speciale ale SUA sunt pregătite să intensifice exercițiile comune pentru a consolida alianța dintre cele două țări. De asemenea, se așteaptă ca acesta să se deplaseze în Japonia.

Evan Sankey, analist politic la Institutul Cato, specializat în politica SUA față de China, a afirmat că portavioanele oferă o asigurare psihologică aliaților SUA. Absența portavioanelor din regiune, a spus el, "contribuie la senzația generală că SUA sunt distrase de evenimentele din Orientul Mijlociu".

Donald Trump s-a bazat pe portavioane pentru acțiunile militare

Trump s-a bazat în mare măsură pe portavioane pentru a sprijini operațiunile militare în timpul celui de-al doilea mandat al său. De exemplu, nava USS Gerald R. Ford s-a întors acasă la mijlocul lunii mai, după o misiune de 11 luni - cea mai lungă de la Războiul din Vietnam încoace -, în timpul căreia a sprijinit lupta SUA împotriva Iranului și capturarea liderului de atunci al Venezuelei, Nicolás Maduro. Nava Ford a suferit un incendiu într-o spălătorie, care a forțat-o să se întoarcă în Marea Mediterană pentru reparații și a lăsat sute de marinari fără locuri de dormit.

Între timp, nava Lincoln a petrecut o perioadă neîntreruptă record de peste 240 de zile pe mare. Legislatorii democrați au solicitat anchete și o mai mare transparență cu privire la condițiile de la bordul navei.

Portavionul Lincoln nu a mai acostat de peste 200 de zile. Senatori americani își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de la bord și cer explicații șefului Pentagonului.

Navele de război și echipajele lor au o capacitate limitată de rezistență, avertizează Robert Farley, care predă securitate națională și diplomație la Universitatea din Kentucky și scrie adesea despre portavioane. "Oamenii nu se odihnesc suficient. Este epuizant din punct de vedere psihologic. Iar odihna și relaxarea sunt esențiale pentru menținerea sănătății echipajului", a spus Farley.

Clark, de la Institutul Hudson, a afirmat că presiunea asupra portavioanelor naționale provine din lipsa de pregătire și planificare pentru războiul cu Iranul.

"Dacă ne-am fi mobilizat pentru un astfel de conflict și am fi anticipat că ar putea dura atât de mult, am fi putut face unele modificări în programul portavioanelor pentru a ne asigura că vor fi disponibile mai multe", arată Clark.

El a precizat că Marina dispune de 11 portavioane și, de obicei, desfășoară două sau trei simultan. Dar ar putea desfășura în curând patru dacă USS Theodore Roosevelt pleacă din San Diego spre Orientul Mijlociu, permițând navei Washington să se întoarcă în Pacific.

Însă aceste nave de război uriașe vor avea nevoie de întreținere, ceea ce va provoca probabil un blocaj la singurele două șantiere navale ale țării specializate în portavioane.

"Vom ajunge să avem o datorie de întreținere care va trebui achitată în următorii câțiva ani", a spus Clark. "Probabil vom avea o prezență a portavioanelor mai redusă decât în anii precedenți, deoarece acestea vor sta la coadă pentru a intra în șantierul naval", avertizează el.

Michael Swaine, cercetător principal în cadrul Programului pentru Asia de Est al Institutului Quincy, pune sub semnul întrebării necesitatea viitoare a portavioanelor, pe măsură ce războiul se schimbă rapid. Portavioanele pot fi ținte mai ușor de atins cu drone și rachete, în special de către un adversar precum China, explică Swaine, în timp ce navele mai mici și submarinele pot fi la fel de eficiente în lovirea țintelor ca și avioanele de vânătoare care decolează de pe un portavion.

Oficiali de top ai Marinei și-au exprimat dorința de a renunța la dependența excesivă de portavioane. Amiralul Daryl Caudle, șeful operațiunilor navale, a declarat pentru Associated Press în februarie că dorește să îi convingă pe comandanți să utilizeze nave mai mici și mai noi, precum și alte mijloace, în loc să recurgă în mod constant la portavioane uriașe.