• Tweet

Alerta de holeră transmisă de autoritățile din Suceava miercuri, 21 iunie, a provocat îngrijorare în rândul românilor, după ce bacteria care provoacă această boală a fost depistată pe o plajă din Republica Moldova. Medicii insistă ca oamenii să nu bea apă din surse dubioase și să evite scăldatul în bălți sau lacuri necontrolate.

Riscul de izbucnire a unei epidemii din cauza acestei boli, în contextul războiului din Ucraina, nu trebuie eliminat. Însă, în acest moment, autoritățile sanitare avertizează doar cu privire la un posibil pericol în cazul în care am bea apă din surse nesigure sau ne-am scălda în bălți/lacuri a căror apă este necontrolată. Lăsată netratată, holera poate fi fatală în câteva ore, chiar și la persoanele cu un sistem imunitar puternic. "Este una dintre cele mai grave din sfera infecto-contagioasă, mortalitatea fiind undeva la 85%. Se transmite prin ingestia de apă contaminată cu vibrionul holeric. Ca si consecință determină simptomatologiei digestivă: greață cu vărsături și diaree.

Problema este că apare o deshidratare foarte importantă pentru că diareea și vărsăturile determină dezechilibre hidroelectrolitice, iar evoluția este extrem de rapidă. Din acest motiv este important ca pacienții să se prezinte la spital de la primele simptome la spital", a explicat dr. Florin Roși, managerul Spitalului de Boli Infecțioase, "Sfânta Parascheva" din Iași. Medicul a mai precizat că boala are o perioadă de incubație cam de două-trei zile însă depinde de la o persoană la alta. "Poți să faci dezechilibru hidroelectrolitic mai rapid și în 24 de ore să apară decesul", a spus medicul.

În ceea ce privește simptomatologia, medicul spune că sunt trei stadii de evoluție. "Primul este stadiu în care apar greața cu vărsăturile, scaune diareice cu aspect de orez. Apoi apare deshidratarea - și aici vedem că apar efectiv riduri, iar oasele feței sunt proeminente- și hipotermia. Iar ultimul stadiu prezintă febră, pacientul este dezorientat tempo-spațial și intră într-o stare de comă și poate să survină decesul", a precizat dr. Roșu.

În ceea ce privește tratamentul holerei, acesta răspunde în funcție de sistemul imunitar al pacientului și de cât de devreme se prezintă la spital. "Tratamentul constă în reechilibrare hidroelectrolitică prin perfuzii și administrare de antibiotice", a explicat medicul. În ceea ce privește alerta de holeră emisă de DSP Suceava, având în vedere că nu avem niciun caz raportat până în prezent, medicul Virgil Musta, șeful Secției de Boli Infecțioase de la Spitalul „Victor Babeș" din Timișoara, a explicat că este bine să avem în vedere această posibilă contaminare.

"În niciun caz nu trebuie să intrăm în panică. Atunci când există riscuri din cauza unor situații conjuncturale, cum este războiul, de exemplu, de a se dezvolta focare de holeră, de difterie, de alte patologii care există în țara respectivă, noi primim alerte epidemiologice. Acest lucru înseamnă că trebuie să fim mult mai atenți la simptomatologia acestor boli pentru a putea fi depistate precoce iar cazurile să fie izolate pentru a nu apărea focare și să se răspândească ulterior. Dacă există un caz cu boală diareică, ce prezintă scaune apoase specifice holerei, acesta trebuie imediat izolat, raportat la DSP și luate toate măsurile pentru a nu se extinde această boală", a explicat medicul Virgil Musta pentru Ziare.com.

Specialistul consideră că nu am putea vorbi în acest moment despre un pericol iminent privind apariția unei epidemii de holeră în România însă nu putem exclude total acest risc. "Epidemiile de holeră sunt epidemii hidrice. Se transmit prin intermediul apei contaminate, în special sau prin alimente. Această atenționare din Suceava a fost transmisă în urma unei alerte a autorităților din Republica Moldova. Este bine că avem această atenționare pentru a fi mai atenți, lumea să fie pregătită cu privire la faptul că există acest risc. Holera este o boală infecto-contagioasă care este dată de un microb ce se găsește în intestin. Prin eliminarea prin scaun a microbului, poate contamina zone cu apă", a mai precizat dr. Virgil Musta.

Epidemia de holeră din timpul participării României la cel de-Al Doilea Război Balcanic a fost o epidemie de holeră care a afectat în special Armata României în timpul participării acesteia la cel de-Al Doilea Război Balcanic. Evenimentele au fost parte a unui val epidemic al celei de-a șasea pandemii de holeră, declanșată în 1899, ce a afectat în perioada 1912-1913 toate statele participante la Războaiele Balcanice, scrie Wikipedia.

Printre cauzele principale ale declanșării epidemiei s-au aflat, alături de condițiile impuse de terenul pe care se afla Armata de Operații, atât lipsa de pregătire a autorităților militare române în ce privește posibilitatea apariției unui astfel de eveniment, a cărui probabilitate era mare într-o zonă deja dovedită ca fiind afectată de holeră, cât și deficiențele structurale și organizatorice ale Serviciului Sanitar al Armatei. Nu în ultimul rând, proasta organizare și erorile în ce privește aprovizionarea armatei au expus suplimentar trupele riscului de îmbolnăvire.

Primul caz de holeră a apărut printre militarii români la 13 iulie 1913, totalul victimelor înregistrate în armată fiind cotat variabil între 1087 și 1611 de decese și în jur de 15.000 de îmbolnăviri. În populația civilă din România, numărul de morți a fost cotat drept mic (o cifră avansată în 1914 indicând 5700 de cazuri înregistrate, cu 3000 de decese).

Datorită cu precădere vaccinului antiholeric administrat trupelor în timpul campaniei militare, sub conducerea Dr. Ion Cantacuzino, precum și măsurilor preventive sau corective luate în destul de scurt timp, progresia epidemiei a putut fi oprită în armată anterior întoarcerii trupelor în garnizoanele din țară. Cu această ocazie, în România s-a făcut prima combatere organizată științific a holerei pe mapamond, iar Dr. Cantacuzino a devenit astfel primul din lume care a folosit cu succes pe scară largă metoda vaccinării în plin focar epidemic, reușind să demonstreze validitatea tehnicii aflate în cauză precum și eficiența unei profilaxii organizate.

Epidemia a continuat totuși, aflată fiind în declin, la cote reduse atât în rândul trupelor, cât și în rândul populației civile românești, până în luna noiembrie 1913. Ca măsuri complementare, au fost adoptate atât soluția organizării unui sistem de carantinare și de tratare a militarilor care erau bolnavi pe teritoriul românesc, pe un aliniament paralel cu Dunărea, cât și carantinarea trupelor aflate în drum spre garnizoanele de domiciliu, sau vaccinarea populației populației civile de pe traseele urmate de acestea. Canalizarea modernă și tratarea apei au eliminat practic holera în țările industrializate, însă boala este încă prezentă în țări din Africa, Asia de Sud și Haiti.