• Tweet

Un comentariu de Alexander Dugin via Arktosjournal.com

Noua ordine mondială multipolară nu este bătută în cuie și este puțin probabil să fie acceptată pașnic, ci mai degrabă va fi modelată prin escaladarea conflictelor, amintind cum schimbările istorice sunt decise prin desfășurarea imprevizibilă a războiului.

O schimbare în ordinea mondială are loc de obicei prin război. Foarte rar cei care dețin puterea globală sunt dispuși să renunțe la ea în mod voluntar. Ei se țin de ea până la capăt, până când sunt distruși și reduși la ruine. Același lucru este valabil, fără îndoială, și astăzi.

Desigur, istoria este plină de răsturnări de situație. Prin urmare, nu putem decât să sperăm, să ne dorim sau cel puțin să ne așteptăm ca liderii occidentali să renunțe voluntar la hegemonia lor. Dar ceva îmi spune că este puțin probabil să se întâmple fenomenul. Și dacă nu se întâmplă, atunci va fi război. Acest război este deja în curs: războiul din Ucraina, războaiele din Orientul Mijlociu. Dar încă nu este în plină desfășurare. Până acum, este doar un semn prevestitor al războiului uriaș și fundamental care se va purta pentru redistribuirea suveranității reale între forțele care se delimitează astăzi.

În zilele noastre spunem adesea: uite, lumea multipolară este aici, lumea nu mai este unipolară, există BRICS, există „umanitatea mai mare" și așa mai departe. Cu toate acestea, putem vedea că hegemonia sistemului unipolar este încă puternică. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, în realitate, este în declin și în ciuda faptului că se prefigurează în mod clar o criză internă colosală, mai degrabă o implozie decât o explozie a societății occidentale și a întregii civilizații occidentale. Dar, într-un anumit sens, în ciuda vectorului acestor valuri descendente, hegemonia occidentală este încă mai puternică decât multipolaritatea.

Să fim sinceri: ea este încă capabilă, de exemplu, să remodeleze situația și echilibrul de putere în spațiul post-sovietic. Știm că globaliștii activează în Ucraina, Moldova, Caucazul de Sud și Asia Centrală de trei decenii. Dar noi le-am permis să facă acest lucru. Și acum, chiar și în ciuda divizării Occidentului în două sau chiar trei forțe - globaliștii, UE, Trump și MAGA - ei au reușit totuși să influențeze alegerile din România, înlocuind candidații nedoriți de globaliști, ucigând câteva zeci de candidați din Alternativa pentru Germania, acoperind totul ca fiind „accidente" și, în cele din urmă, au reușit să influențeze alegerile din Moldova. În același timp, războiul din Ucraina continuă. Occidentul nu se retrage și este foarte dificil pentru noi să obținem o victorie decisivă.

Este prea devreme să spunem că lumea unipolară occidentală nu mai există. Ea există, deși în agonie.

Și, desigur, este foarte probabil ca, dacă lumea unipolară nu se prăbușește pur și simplu în viitorul apropiat, toate acestea să degenereze într-un război mare.

Nu sunt sigur unde va avea loc, dacă în Oceanul Pacific împotriva Chinei sau a Indiei, în Orientul Mijlociu, sau dacă ne va implica direct pe noi.

Este foarte posibil să înceapă cu noi. Prin urmare, ceea ce se întâmplă în Ucraina ar putea fi începutul unui război mai mare și mai teribil.

Cu armele noastre nucleare, teritoriile noastre, identitatea noastră istorică și capacitatea noastră de a conceptualiza procesele mondiale, Rusia este cu câțiva pași înaintea Chinei. China abia acum devine o adevărată putere globală. Aceasta este o nouă calitate, o nouă stare pentru ea. Nu există nicio garanție că chinezii vor face față acestei situații. Noi am fost o mare putere mondială în secolul al XX-lea (una dintre cele două) și în secolul al XIX-lea (una dintre mai multe). Măreția Chinei a fost în antichitate.

Fără îndoială, China este acum unul dintre cele mai importante state de prim rang, unul dintre cele două sau trei care guvernează lumea. Dar aceasta este o experiență nouă pentru China contemporană. Ea trebuie încă să se pregătească, și aici se pot face multe greșeli. Avem o experiență foarte vie în acest sens, motiv pentru care Rusia este principalul obstacol pentru globaliști și principalul lor dușman. Prin urmare, noi, și nimeni altcineva, suntem principalii participanți la acest război, principalii conducători ai razei luminoase a istoriei mondiale. Noi suntem cei care construim lumea multipolară.

Dacă un al treilea război mondial poate fi evitat în aceste circumstanțe este o mare întrebare. Deocamdată, singura opțiune propusă pentru a-l evita este să capitulăm, adică să punem capăt războiului în mod deliberat, aruncând steagul alb și predându-ne la mila învingătorilor. Dar recunoașterea deliberată a înfrângerii nu înseamnă sfârșitul războiului. Suntem încă plini de voință și forțe și ne îndreptăm spre victorie, nu spre înfrângere. Prin urmare, dacă un război mare poate fi evitat doar prin înfrângere, atunci acesta nu este cazul nostru, iar într-o astfel de situație războiul nu poate fi evitat. Dar dacă va fi război sau nu, nu depinde de noi. Depinde de modul în care lumea unipolară care îl organizează va opta pentru un nou nivel de escaladare.

În ansamblu, sunt de acord cu analiza conform căreia nu putem evita un mare război mondial. Un astfel de război va atrage China și, cel mai probabil, India, întregul Orient Mijlociu, lumea islamică. În același timp, desigur, va avea repercusiuni în Africa și în America Latină, unde se conturează, de asemenea, două coaliții: cei care sunt pentru unipolaritate și cei care susțin multipolaritatea.

Astfel, omenirea va avea de înfruntat încercări monstruoase. Ele au loc deja, suntem deja în mijlocul lor. Ceea ce avem acum va părea o joacă de copii în comparație cu ceea ce ne așteaptă. Bineînțeles, ca orice persoană normală, nu sunt fericit. Dar războaiele au loc practic întotdeauna atunci când oamenii spun că nu vor război. Războaiele nu depind de voința oamenilor. Istoria are o anumită logică, de la care este practic imposibil să te sustragi.