• Tweet

Istoricul Andrei Popescu a explicat ce a vrut de fapt să zică preşedintele Ucrainei atunci când a declarat că „românii au ocupat Bucovina de Nord". Declaraţia face vâlvă pe reţelele sociale unde e interpretată în defavoarea Ucrainei şi pro Rusia.

Andrei Popescu porneşte de la situaţia actuală, când mulţi români care au fost deranjaţi de anumite declaraţii ale preşedintelui Ucrainei susţin acum că agresiunea Rusiei împotriva vecinilor noştri este justificată. Însă, spune el, încercarea de a legitima o acţiune militară împotriva unui stat paşnic şi suveran nu poate fi sub nicio formă acceptată şi justificată.

„În contextul invaziei trupelor ruseşti în Ucraina, mulţi cetăţeni ai ţării noastre, mânaţi de sentimente de ură, se întrec în a arăta că agresiunea este justificată, repetând obsesiv argumentele regimului putinist: Ucraina este un stat artificial, iar ucrainenii nu au o istorie, o limbă sau o cultură proprie, fiind unul şi acelaşi popor cu ruşii. Aceste afirmaţii sunt făcute de două categorii de oameni: propagandiştii regimului lui Putin şi cei care nu numai că nu cunosc deloc istoria, dar nici nu au curiozitatea să caute informaţii, repetând aberaţiile altora. Nu intru în amănunte despre istoria, limba şi cultura ucrainenilor. Există destule surse pe care le puteţi găsi pe internet", îşi începe Popescu postarea pe Facebook.

Istoricul aminteşte o declaraţie făcută de Volodimir Zeneski acum doi ani, care este acum folosită „împotriva ţării sale de către cei care consideră că agresiunea Rusiei poate fi justificată. Declaraţia este, spune el, scoasă din context.

„Printre subiectele preferate ale propagandiştilor putinişti şi ale românilor ucraineanofobi este cel al unei declaraţii făcute de preşedintele ucrainean Zelenski în urmă cu doi ani, de care brusc şi-au adus aminte. Scoţând din context această declaraţie, cei care o tot distribuie obsesiv pe Facebook şi în alte spaţii virtuale amintesc de o singură parte a discursului, în care Zelenski a spus că «Bucovina de Nord a fost ocupată de români». Scopul este de a stârni discuţii din care să reiasă că poporul ucrainean este duşmanul nostru", scrie acesta.

Pentru a demonstra că nu este vorba despre o declaraţie ostilă la adresa României şi a românilor, Andrei Popescu prezintă contextul în care aceasta a fost făcută. De fapt, spune el, Zelenski s-a referit doar la eşecul ucrainenilor de a-şi construi propriul stat la finalul Primului Război Mondial, când deşi au semnat un act de unire între două regiuni locuite majoritar de ei, nu au reuşit să-şi îndeplinească obiectivul.

„Mai întâi, să vedem care a fost de fapt declaraţia lui Zelenski şi în ce context a fost ea făcută. Anual, Ucraina sărbătoreşte 22 ianuarie «ziua unităţii ucrainene». Data celebrează semnarea unui act de unire în 1919, de către reprezentanţii Republicii Populare Ucrainene şi Republicii Populare a Ucrainei Occidentale. Contextul istoric este foarte complex, dar pentru simplificare voi spune că R.P.U. era statul creat în timpul Marelui Război de ucrainenii din Rusia, iar R.P.U.O. era cel al ucrainenilor din Austro-Ungaria. Teoretic, ucrainenii aveau dreptul la autodeterminare, la fel ca românii, polonezii, cehii, slovacii şi celelalte popoare care fuseseră sub marile imperii, dar în realitate crearea statului lor a eşuat, din multiple motive, pe care Zelenski a încercat să le enumere în discursul său din 2020:

«În toate colţurile Ucrainei, acest lucru [adică semnarea actului unirii] a fost întâmpinat cu entuziasm şi inspiraţie: în sfârşit a existat şansa de a construi o ţară unită şi independentă. Din păcate s-a pierdut. Ambiţiile politicienilor i-au împiedicat să atingă adevărata unitate de stat. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte. Curând, [guvernul] RPU a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, cea mai mare parte a teritoriului Galiţiei a fost ocupată de trupe poloneze, Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia. Au trecut peste o sută de ani. Am tras concluzii din această poveste?»", a scris istoricul, citându-l pe Zelenski.

Concluzia lui Andrei Popescu este că nu este vorba despre un mesaj împotriva românilor, ci un mesaj mobilizator adresat politicienilor ucraineni într-o perioadă în care ţara era deja sufocată de actele agresive ale ruşilor:

„Citind şi restul discursului, se poate vedea că nu este vorba de o ură a preşedintelui ucrainean faţă de români. Mesajul principal este ţintit către clasa politică a ţării sale, pe care Zelenski o îndemna să tragă concluzii din ceea ce s-a întâmplat în 1919, lăsând la o parte ambiţiile personale. Ajungând la partea care ne interesează cel mai mult, discursul sugerează că, din cauza slăbiciunilor clasei politice, statul ucrainean a eşuat, iar ţările din jur au profitat de acest lucru, anexând diverse teritorii: Uniunea Sovietică a ocupat cea mai mare parte a Ucrainei (inclusiv Kievul), Polonia a ocupat Galiţia, România a ocupat Bucovina de Nord, iar Cehoslovacia a ocupat Transcarpatia."

Istoricul merge mai departe cu analiza şi îşi pune întrebarea dacă Bucovina de Nord a fost într-adevăr ocupată de România. Concluzia sa este că da, iar Andrei Popescu mai spune că armata română a ocupat atunci inclusiv Cernăuţi.

„La final, să răspundem la întrebarea: chiar a fost Bucovina de Nord ocupată de România? Răspunsul pe scurt este da. Bucovina era un teritoriu revendicat parţial de ucraineni, care reprezentau majoritatea populaţiei în nord şi est. Au existat încercări de împărţire a regiunii pe criterii etnice sau lingvistice, dar acestea nu au avut succes. La nivelul întregii provincii, nici românii, nici ucrainenii, nu reprezentau majoritatea populaţiei, ci doar 34%, respectiv 38% din total, restul fiind format din evrei, germani, polonezi şi alte etnii.

Românii erau majoritari în localităţile din sud şi est, iar ucrainenii constituiau cea mai mare parte a populaţiei satelor din nord şi vest (a se vedea harta din primul comentariu al acestei postări). Însă după ce ucrainenii au preluat controlul capitalei Cernăuţi, reprezentanţii românilor au solicitat sprijin armat din partea României. Astfel, în momentul în care a fost votată la Cernăuţi unirea întregii Bucovine cu România, oraşul era ocupat de militari români de circa două săptămâni."

Andrei Popescu explică, la final, că istoria este mai complexă şi spune că dacă ar fi existat un stat ucrainean mare între România şi fosta URSS am fi fost în mare măsură feriţi de pericolul sovietic. Mai mult, spune el, teritoriile revendicate de unii dintre români şi aflate în componenţa statului vecin nu se vor întoarce oricum vreodată la România şi încheie cu un mesaj în care face apel la compasiune faţă de poporul ucrainean.

„Istoria este mult mai complexă decât cred unii şi nu se rezumă la o permanentă bătălie dintre bine şi rău, în care, bineînţeles, fiecare are pretenţia că a fost de partea binelui. Obiectivele unui stat se suprapun de multe ori peste cele ale altuia. România Mare, în forma în care o ştim, a fost făcută în detrimentul unor ţări ca Ucraina, Ungaria sau Bulgaria, la fel cum Ucraina Mare, dacă ar fi existat, ar fi inclus teritorii pe care românii, polonezii sau slovacii le consideră ca fiind ale lor. Pe termen lung, cred că ar fi fost mai benefic pentru noi să existe un stat ucrainean care să ne ferească de nenorocirea care a însemnat învecinarea cu Uniunea Sovietică.

Dar mi se pare păgubos să trăim neîmpăcaţi cu trecutul. Fostele teritorii româneşti care fac astăzi parte din Ucraina nu vor mai fi niciodată parte din România. Guvernul a semnat chiar un document prin care ţara noastră a renunţat la orice pretenţie asupra acelor teritorii. Aşadar, nu suntem într-o competiţie cu ucrainenii. Nenorocirile lor nu ne aduc nimic bun, ba dimpotrivă. Ar trebui să ne concentrăm pe prezent şi să planificăm viitorul, în care locul Ucrainei, ca şi al Republicii Moldova, va fi probabil alături de noi, în Uniunea Europeană. Avem multe în comun, mult mai multe lucruri ne unesc decât ne despart. Ar trebui să învăţăm din istorie, dar să nu rămânem blocaţi în trecut. Şi ar trebui să fim mai empatici, mai înţelegători cu problemele altora. Să încercăm să ne imaginăm cum ar fi fost ca noi să trecem prin ce trec ei. Să fim oameni!", a încheiat el.