Jerusalem Post: Problema Rusiei este că Ucraina nu este Siria (analiză)

Postat la: 07.03.2022 | Scris de: ZIUA NEWS

Problema pe care o are Moscova în timp ce invazia sa se apropie de a treia săptămână este că Ucraina nu este Siria: Rusia nu s-a angajat într-un conflict îndepărtat în care poate pur şi simplu să arunce bombe şi apoi să plece, arată o analiză Jerusalem Post.

Trupele ruse continuă să avanseze lent pe măsură ce conflictul se îndreaptă inexorabil spre intrarea în a treia săptămână. Din câte se pare, Rusia a pătruns în Ucraina pentru a înlătura guvernul şi parlamentul pe care le-a acuzat că au pus la cale o lovitură de stat împotriva preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici. Pesemne că şi-a propus să-l înlocuiască cu un guvern compliant şi să prea controlul asupra unei părţi din Ucraina astfel încât să facă din ea un soi de „near abroad" prin care Rusia să ţină Occidentul la distanţă de frontierele Moscovei.

Cu toate astea, obiectivele Rusiei continuă să fie ambigue. Conducerea Ucrainei nu a fost o pradă uşoară astfel că Rusia e nevoită acum să angajeze şi mai multe trupe şi provizii în luptă într-un conflict ce se extinde continuu. Momentan, Rusia nu pare a avea un obiectiv limpede - se pune întrebarea ce o să se întâmpla după ce trupele sale se vor fi oprit, iar Moscova îşi va declara victoria: unde va trage linia? Va sta pe loc după ce va fi cucerit Odesa şi îşi va fi împlinit pretenţiile asupra Kievului? În cazul în care acesta este scopul Moscovei, e posibil să dureze până să spargă apărarea unor oponenţi tot mai încrezători în forţele lor.

Rusia are însă în avantajul său şi elementul surprizei: în ciuda avertismentelor repetate de război, Ucraina nu pare să-şi fi consolidat apărarea pentru a evita provocarea Moscovei. Asta înseamnă că mari porţiuni ale armatei ucrainene au rămas pe frontul din Donbas, ceea ce a permis Moscovei să sprinteze către Kiev. În acest moment, însă, Rusia trebuie să se pregătească pentru un război de asediu.

Rusia ar putea să facă Ucrainei ce a făcut Siriei, adică să urmărească un conflict prelungit astfel încât să sugrume lent rezistenţa în decursul unui deceniu. Totuşi, cum Moscova este deja izolată în forumurile internaţionale, un conflict cu final deschis ar putea avea perspective rele pentru Moscova.
Problema cu care se confruntă Moscova în această invazie este că Ucraina nu este Siria. Nu este vreo ţară îndepărtată asupra căreia să poată arunca bombe ca apoi să plece, şi unde să nu conteze deloc ce părere au localnicii despre Rusia. Rusia vrea Ucraina în sfera sa de influenţă doar că, având în vedere cum încearcă să obţină asta, alienează chiar populaţia pe care pretinde să o protejeze.

În cadrul narativei Moscovei, Ucraina este captiva unor forţe „fasciste" pro-occidentale ce caută suprimarea ucrainenilor vorbitori de rusă. De altfel, Rusia conta pe sprijinul acestora în centrul, sudul şi estul ţării, însă sunt puţine dovezi că l-a şi avut. Faptul că Rusia bombardează oraşele arată şi că nu mai are nicio preocupare să o captureze intactă, ci că este gata să o devasteze. Cum ar putea o Ucraină răvăşită să mai ajute Rusia?

Pesemne că sunt întrebări care deja bântuie Moscova , în timp ce pierde conexiunile cu mediul de afaceri internaţional şi lumea sportului. Convingeri potrivit cărora agresiunea neprovocată a Moscovei evocă gloria vremurilor sovietice sau Rusiei ţariste sunt eronate. Explicaţia este că pe atunci Rusia opera într-o manieră ceva mai pragmatică, clădindu-şi puterea încetul cu încetul, în timp ce încorpora ţări „near abroad" precum Ucraina, Belarus, ţările baltice şi Polonia.

Prin contrast, în prezent, a înstrăinat un număr mare de ţări din pricina acţiunilor sale. În plus, această invazie imprevizibilă dă de înţeles şi că Moscova nu este predispusă să creeze stabilitate, ci mai degrabă să propage haos la nivel global. Acum până şi ţări care sunt discret de partea Rusiei sau au predispoziţie pentru a-i scuza comportamentul - de pildă, India sau China - ar putea să se întrebe dacă într-adevăr o Moscova necontrolată le-ar putea ajuta interesele.