Lovitură pentru fugarii români: CJUE pune capăt practicii prin care statele UE refuzau predarea condamnaților definitiv

Postat la: 05.09.2025 |

Lovitură pentru fugarii români: CJUE pune capăt practicii prin care statele UE refuzau predarea condamnaților definitiv

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat pe 4 septembrie 2025 o hotărâre cu impact direct asupra dosarelor în care cetățeni români condamnați definitiv în țară își executau pedepsele în alte state membre, fără a fi predați autorităților române.

Decizia clarifică faptul că instanțele străine nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare (MEA) și nici nu pot prelua executarea pedepsei pe teritoriul lor fără consimțământul explicit al statului emitent, în acest caz România.

Cazul C-305/22 a pornit de la o întrebare adresată de Curtea de Apel București privind modul în care statele UE pot interpreta normele legate de executarea MEA. CJUE a stabilit că doar transmiterea hotărârii de condamnare și a unui certificat, cu acordul statului emitent, face posibilă executarea pedepsei într-un alt stat. În lipsa acestui acord, persoana vizată de mandat trebuie predată.

„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat. Acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată. Astfel, obiectivul de a crește șansele de reinserție socială nu este absolut și trebuie conciliat cu norma esențială potrivit căreia statele membre execută orice mandat european de arestare.

Ținând seama de diferitele funcții ale pedepsei în cadrul societății, instanțele din statul membru în care o persoană a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate se pot sprijini în mod legitim pe argumente legate de politica penală care îi sunt proprii pentru a justifica executarea pe teritoriul său a pedepsei pronunțate și, în consecință, pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru.

În orice caz, dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare a intervenit cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul Uniunii, acest mandat de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul de a executa pe propriul teritoriu pedeapsa aplicată", transmite MAE.

Ministerul Afacerilor Externe subliniază că hotărârea confirmă poziția susținută de România la Luxemburg și creează premise clare pentru executarea efectivă a mandatelor de arestare, punând capăt unei practici prin care statele de executare își arogau dreptul de a păstra pe teritoriul lor persoane condamnate în România.

În ultimii ani, numeroase instanțe europene au respins predarea unor români condamnați definitiv, invocând fie condițiile din penitenciarele românești, fie drepturile fundamentale. Printre cele mai sonore cazuri se numără:

Sorin Oprescu, fost primar al Capitalei - Grecia a refuzat extrădarea sa în 2022, pe motivul condițiilor de detenție.

Dragoș Săvulescu, om de afaceri - Italia a adaptat pedeapsa în regim local și a refuzat predarea. Ulterior, Grecia l-a reținut și eliberat.

Ionel Arsene, fost președinte al CJ Neamț - instanțele italiene au respins definitiv predarea în iunie 2025.

Alina Bica, fost procuror-șef DIICOT - Italia a refuzat extrădarea în 2020, iar ulterior s-a considerat că pedeapsa a fost executată acolo.

„Paul al României" (Paul Philippe) - Franța și Malta au respins predarea în dosarul „Ferma Băneasa", invocând riscuri privind drepturile fundamentale.

Astfel de hotărâri au alimentat tensiuni între România și alte capitale europene, în condițiile în care MEA ar trebui să funcționeze pe baza principiului recunoașterii reciproce și al încrederii între sisteme judiciare.

Prin decizia din 4 septembrie, CJUE reamintește că obiectivul reinserției sociale nu poate prevala asupra principiului fundamental al executării mandatelor de arestare. În plus, instanțele din statul unde a fost pronunțată condamnarea au dreptul să invoce propriile politici penale și să refuze transmiterea dosarului către alt stat.

Pentru România, hotărârea reprezintă un precedent solid în discuțiile cu statele care au respins până acum predarea unor persoane condamnate. Ministerul Justiției, instituția competentă în domeniu, va putea invoca această jurisprudență în toate procedurile aflate pe rol.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Lovitură pentru fugarii români: CJUE pune capăt practicii prin care statele UE refuzau predarea condamnaților definitiv

Postat la: 05.09.2025 |

0

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat pe 4 septembrie 2025 o hotărâre cu impact direct asupra dosarelor în care cetățeni români condamnați definitiv în țară își executau pedepsele în alte state membre, fără a fi predați autorităților române.

Decizia clarifică faptul că instanțele străine nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare (MEA) și nici nu pot prelua executarea pedepsei pe teritoriul lor fără consimțământul explicit al statului emitent, în acest caz România.

Cazul C-305/22 a pornit de la o întrebare adresată de Curtea de Apel București privind modul în care statele UE pot interpreta normele legate de executarea MEA. CJUE a stabilit că doar transmiterea hotărârii de condamnare și a unui certificat, cu acordul statului emitent, face posibilă executarea pedepsei într-un alt stat. În lipsa acestui acord, persoana vizată de mandat trebuie predată.

„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat. Acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată. Astfel, obiectivul de a crește șansele de reinserție socială nu este absolut și trebuie conciliat cu norma esențială potrivit căreia statele membre execută orice mandat european de arestare.

Ținând seama de diferitele funcții ale pedepsei în cadrul societății, instanțele din statul membru în care o persoană a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate se pot sprijini în mod legitim pe argumente legate de politica penală care îi sunt proprii pentru a justifica executarea pe teritoriul său a pedepsei pronunțate și, în consecință, pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru.

În orice caz, dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare a intervenit cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul Uniunii, acest mandat de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul de a executa pe propriul teritoriu pedeapsa aplicată", transmite MAE.

Ministerul Afacerilor Externe subliniază că hotărârea confirmă poziția susținută de România la Luxemburg și creează premise clare pentru executarea efectivă a mandatelor de arestare, punând capăt unei practici prin care statele de executare își arogau dreptul de a păstra pe teritoriul lor persoane condamnate în România.

În ultimii ani, numeroase instanțe europene au respins predarea unor români condamnați definitiv, invocând fie condițiile din penitenciarele românești, fie drepturile fundamentale. Printre cele mai sonore cazuri se numără:

Sorin Oprescu, fost primar al Capitalei - Grecia a refuzat extrădarea sa în 2022, pe motivul condițiilor de detenție.

Dragoș Săvulescu, om de afaceri - Italia a adaptat pedeapsa în regim local și a refuzat predarea. Ulterior, Grecia l-a reținut și eliberat.

Ionel Arsene, fost președinte al CJ Neamț - instanțele italiene au respins definitiv predarea în iunie 2025.

Alina Bica, fost procuror-șef DIICOT - Italia a refuzat extrădarea în 2020, iar ulterior s-a considerat că pedeapsa a fost executată acolo.

„Paul al României" (Paul Philippe) - Franța și Malta au respins predarea în dosarul „Ferma Băneasa", invocând riscuri privind drepturile fundamentale.

Astfel de hotărâri au alimentat tensiuni între România și alte capitale europene, în condițiile în care MEA ar trebui să funcționeze pe baza principiului recunoașterii reciproce și al încrederii între sisteme judiciare.

Prin decizia din 4 septembrie, CJUE reamintește că obiectivul reinserției sociale nu poate prevala asupra principiului fundamental al executării mandatelor de arestare. În plus, instanțele din statul unde a fost pronunțată condamnarea au dreptul să invoce propriile politici penale și să refuze transmiterea dosarului către alt stat.

Pentru România, hotărârea reprezintă un precedent solid în discuțiile cu statele care au respins până acum predarea unor persoane condamnate. Ministerul Justiției, instituția competentă în domeniu, va putea invoca această jurisprudență în toate procedurile aflate pe rol.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE