• Tweet

Medicamentele pentru pierderea în greutate afectează creierul în moduri care îi ajută pe cercetători să înţeleagă modul în care organismul îşi reglează greutatea. Ozempic şi alte medicamente similare transformă modul în care lumea înţelege obezitatea. Nu este vorba atât de mult de voinţă, cât este vorba de biologie.

Succesul noii clase puternice de medicamente pentru diabet şi pierdere în greutate arată cât de importantă este chimia în determinarea greutăţii unei persoane. Creierul este chimistul principal al organismului, reglând apetitul şi făcând dificilă pentru mulţi oameni pierderea şi menţinerea kilogramelor. Creierul determină cât de multă grăsime vrea să aibă oamenii, potrivit unor ani de cercetări, care sunt susţinute acum de noile medicamente.

Cantitatea este ca o setare pe un cadran sau ceea ce mulţi cercetători numesc un "punct de referinţă" sau "masa de grăsime apărată". Creierul menţine setarea cadranului sau punctul de setare prin reglarea cantităţii de grăsime pe care o persoană o mănâncă.

Ozempic, medicamentul său omolog Wegovy şi un alt medicament, Mounjaro, acţionează pur şi simplu asupra reglajului cadranului scăzând punctul de setare, de fapt acţionând asupra creierului pentru a reduce foamea şi a face ca o persoană să se simtă sătulă mai devreme, arată unii cercetători în domeniul obezităţii.

Noul punct de setare durează atât timp cât pacientul ia medicamentul, spun aceştia. Pacienţii care mâncau mult înainte de a începe să ia unul dintre medicamente se simt mai puţin flămânzi şi se satură mai repede - uneori după o felie de pizza, pe când înainte mâncau o pizza întreagă.

"Nu este vorba de voinţă sau de alegere personală", spune dr. Florencia Halperin, endocrinolog şi director medical la Form, o clinică medicală virtuală pentru pierdere în greutate. "Este vorba despre creierul tău care conduce comportamentele", arată ea.

Medicamentele şi cunoştinţele despre biologie au ajuns într-un punct precar în lupta pierdută împotriva obezităţii. Deşi americanii cheltuiesc miliarde de dolari pe an pentru a pierde kilograme, tot mai mulţi sunt supraponderali. Aproape 42% dintre adulţii americani sunt obezi, potrivit celor mai recente statistici guvernamentale, în creştere de la 31% în 1999. La fel şi unul din cinci copii.

Persoanele cu obezitate sunt mai predispuse să dezvolte boli de inimă, accidente vasculare cerebrale şi diabet. Tratarea acestora generează costuri anuale de peste 170 de miliarde de dolari. S-a demonstrat că Wegovy reduce riscul cardiovascular, iar Mounjaro este în curs de studiere pentru beneficii suplimentare pentru sănătate.

Noile medicamente au pus pe butuci unele ipoteze de lungă durată privind greutatea şi sănătatea. "Ceea ce au dovedit aceste medicamente este că pacienţii au dreptate: nu este vina lor", a declarat dr. Louis Aronne, specialist în tratamentul obezităţii şi profesor de cercetare metabolică la Weill Cornell Medical College. El şi mulţi alţi specialişti care studiază obezitatea sau prescriu noile medicamente au consiliat sau au realizat studii pentru companiile care le produc.

Jon Weisman avea 136 de kilograme, era prediabetic şi prezenta risc de boli de inimă atunci când a căutat ajutor pentru a pierde în greutate, în 2020. Bărbatul de 46 de ani, care lucrează în domeniul bancar ipotecar şi imobiliar în Boston, încercase să se reţină de la mâncare, dar întotdeauna apoi se simţea şi mai înfometat. "Nu sunt conectat pentru 2.000 de calorii pe zi. Sunt probabil conectat pentru 4.000", spune el.

A revenit la un medicament pentru pierderea în greutate din generaţia anterioară, Saxenda, pe care îl mai încercase înainte. A pierdut aproximativ 30 de kilograme, dar apoi a atins un platou. În septembrie 2021 a fost consultat de dr. Halperin, care i-a prescris Wegovy. Foamea i-a dispărut rapid. Nu a mai poftit la inele de ceapă, macaroane cu brânză şi alte alimente grele pe care le înfulecase cândva la cine maraton cu prietenii, preferând acum verdeţuri şi proteine.

A ajuns la greutatea dorită de 81 de kilograme în urmă cu câteva luni şi continuă să ia medicamentul, pe care uneori trebuie să-l caute la câteva farmacii pentru a-l găsi. "Acesta este un lucru pe care va trebui să îl tratez pentru tot restul vieţii mele", a spus el. A renunţat la cele două medicamente pentru tensiunea arterială pe care le lua, a trecut la o doză mică de medicament pentru scăderea colesterolului şi nu mai este prediabetic. Acum mănâncă un pic mai mult, pentru a se menţine mai degrabă decât pentru a pierde în greutate.

Epidemia de obezitate este un produs al unor forţe, vechi şi noi, care s-au ciocnit în oameni ca Weisman: biologia umană modelată de-a lungul mileniilor de luptă pentru a găsi hrană, vieţile de acum care sunt în mare parte trăite stând jos şi abundenţa de alimente ieftine şi procesate. Chipsurile de cartofi, băuturile carbogazoase şi alte alimente procesate ieftine sunt un mare vinovat, deoarece sunt bogate în calorii, zahăr, sare şi grăsimi, şi este greu de renunţat la ele, sugerează studiile.

Persoane care au locuit timp de o lună într-o unitate de cercetare de la Institutul Naţional al Sănătăţii au mâncat mai mult şi s-au îngrăşat cu o dietă cu carne şi brânzeturi procesate, tater tots (un fel de chifteluţe de cartofi) şi alte alimente procesate, comparativ cu perioada când au avut o dietă cu legume, cereale integrale, peşte şi alte alimente neprocesate, potrivit unui studiu din 2019. Pentru unele persoane, alimentele bogate în calorii sunt deosebit de problematice.

Cel puţin 1.500 de gene sunt legate de greutate. Unele persoane sunt predispuse genetic să ia în greutate, în funcţie de combinaţiile de variante din aceste gene, a declarat Ruth Loos, profesor axat pe genetica obezităţii la Centrul de cercetare metabolică al Fundaţiei Novo Nordisk de la Universitatea din Copenhaga şi la Şcoala de Medicină Icahn de la Mount Sinai. Aceste gene acţionează adesea în creier.

Părţile primitive ale creierului care controlează respiraţia, bătăile inimii şi alte funcţii esenţiale colaborează cu hormonii şi cu sistemul nervos central pentru a determina cât de multă grăsime doreşte organismul să aibă şi pentru a o menţine la punctul stabilit. Sistemul a fost modelat de mii de ani în care oamenii au căutat hrană pentru a supravieţui.

Creierul trimite semnale de foame atunci când o persoană are nevoie de combustibil pentru a ajunge sau a-şi menţine punctul de referinţă şi semnalează un sentiment de saţietate atunci când îl atinge sau îl depăşeşte. Acesta este motivul pentru care persoanele care pierd în greutate luptând împotriva unei boli sunt înfometate după ce se recuperează sau de ce oamenii se simt rău atunci când mănâncă prea mult. Este, de asemenea, motivul pentru care oamenii tind să recupereze greutatea chiar şi după ce au încearcat să o piardă, potrivit cercetărilor.

Punctul de setare nu este stabilit. Acesta se schimbă în mod natural pe parcursul vieţii unei persoane. Bebeluşii pierd grăsime corporală. Femeile se îngraşă în timpul sarcinii şi menopauzei. Se pot face schimbări mici, cu o persoană care câştigă sau pierde câteva kilograme. La o persoană cu obezitate, însă, sistemul de setare s-a dereglat, arată dr. Lee Kaplan, director al Institutului pentru obezitate şi metabolism din Boston. Cadranul grăsimii corporale se mută la un nou punct de setare, mai mare. Obezitatea provoacă supraalimentarea, şi nu invers, susţine Kaplan.

Noile medicamente se bazează pe un hormon numit peptidă asemănătoare glucagonului 1 sau GLP-1, secretat în primul rând în mucoasa intestinului ca răspuns la mâncare, dar şi în creier. Producătorii de medicamente au fost iniţial interesaţi de GLP-1 deoarece joacă un rol important în reglarea glicemiei. Primele medicamente care se adresează GLP-1 au fost aprobate pentru tratarea diabetului în 2005.

Wegovy este singurul medicament GLP-1 aprobat de Food and Drug Administration ca tratament împotriva obezităţii, în timp ce Ozempic, cu o doză mai mică a aceluiaşi ingredient activ, semaglutida, este aprobat pentru diabet. Se aşteaptă ca FDA să aprobe în curând Mounjaro pentru pierderea în greutate, care este deja autorizat pentru tratarea diabetului de tip 2, imită acţiunea unui hormon numit GIP, în plus faţă de GLP-1.

Aceste medicamente scad în esenţă punctul de setare prin activarea receptorilor GLP-1 din hipotalamus şi trunchiul cerebral care reglează greutatea şi apetitul, a explicat Randy Seeley, profesor de chirurgie şi director al Centrului de Cercetare a Nutriţiei şi Obezităţii de la Universitatea din Michigan. De asemenea, medicamentele ajung indirect la neuronii din părţi ale creierului implicate în senzaţiile de recompensă şi în controlul impulsurilor. "Suntem într-o căutare constantă pentru a identifica neuronii cei mai critici care răspund la aceste medicamente", a spus el.

Odată ce un pacient atinge un nou punct de referinţă, o parte din apetit revine - nu se mai simt supraalimentaţi - dar medicamentele îi menţin la noul nivel, a spus Seeley. Dacă un pacient încetează să mai ia medicamentele, noul punct de referinţă nu se mai menţine, motiv pentru care oamenii recuperează greutatea, a arătat el.

Conceptul de punct de setare este greu de demonstrat definitiv, spun unii cercetători. Producătorii medicamentelor, Novo Nordisk şi Eli Lilly, spun că medicamentele lor reduc foamea şi cresc saţietatea cât timp sunt administrate pacienţilor. Cercetătorii vor să afle acum ce anume face ca punctul de setare să crească foarte mult la unele persoane, ducând la obezitate, spune Kaplan: "Pentru moment, este o cutie neagră", recunoaşte el.