• Tweet

Oamenii au căutat, din cele mai vechi timpuri, soluții spre nemurire. Una dintre soluții a fost criogenarea corpului uman cu speranța că în viitor știința va evolua suficient de mult pentru a readuce la viață și a vindeca oamenii care au fost înghețați în capsule.

Din nefericire, criogenia se dovedește o știință pe care încă nu o stăpânim și toți cei care au ales să fie criogenați au murit. Mai mult, în urma unor accidente, corpurile acestora s-au dezghețat, iar apoi s-au dezintegrat în mii de bucăți, informează BigThink.

Criogenia - încercarea de a crioprezerva corpul uman - este considerată în general o pseudoștiință. Crioconservarea este un efort științific legitim în care celulele, organele sau, în cazuri rare, organisme întregi pot fi răcite la temperaturi extrem de scăzute și reînviate oarecum intacte. Acest lucru se întâmplă în natură, dar numai în cazuri limitate.

Oamenii sunt deosebit de dificil de conservat din cauza structurii delicate din (cea mai mare parte a) capului nostru. Privat de oxigen la temperatura camerei, creierul moare în câteva minute. În timp ce corpul poate fi reanimat, persoana care "trăiește" se află adesea într-o stare vegetativă permanentă. Răcirea corpului poate oferi creierului ceva mai mult timp. În timpul unei operații pe creier sau pe inimă, circulația poate fi oprită timp de până la o oră, corpul fiind răcit la 20° C (68° F). O procedură de răcire a corpului la 10° C (50 F°) fără oxigen timp de ore suplimentare se află încă în stadiul de cercetare experimentală.

Dintre toți cei înghețați înainte de 1973, un singur corp a rămas conservat. Robert Bedford a fost închis într-un Dewar în 1967. În loc să lase corpul să aibă o soartă oribilă sub îngrijirea lui Nelson, familia lui Bedford a preluat custodia capsulei, îngrijind-o meticulos pe cheltuiala proprie. Corpul a fost repartizat între operațiunile criogenice profesionale, ocupând mai multe rezervoare și instalații de congelare timp de aproximativ 15 ani. În cele din urmă, a ajuns în mâinile fondatorilor Alcor - o organizație criogenică modernă -, unul dintre aceștia a scris un articol sincer și ușor înfiorător despre corp.

Întrucât în acest moment nu există posibilitatea readucerii la viață a unui corp uman înghețat, criogenia rămâne o combinație bizară între procesul științific și speranța că într-o bună zi acesta va avea și o utilitate.

Cu toate că șansele să atingă nemurirea sunt slabe, zeci de persoane își supunul corpul sau creierul criogeniei în fiecare an. Dacă rămășițele lor nu sunt gestionate prost și corpul lor nu se dezintegrează, există o șansă bună ca ele să rămână înghețate pentru multe decenii de acum înainte.

Din nefericire, după dezghețare, corpurile lor vor ieși din acest proces crăpate într-un milion de bucăți, iar posibilitatea ca acestea să fie asamblate la loc ține din nou de domeniul științifico-fantastic, cel puțin, în viitorul apropiat.

Primii ani ai criogeniei au fost macabri. Toți oamenii înghețați, cu excepția unuia, au eșuat în căutarea nemuririi.

Operațiunile de congelare de mici dimensiuni au început la sfârșitul anilor 1960. În timp ce practica de stocare a cadavrelor a devenit mai sofisticată în ultimii 50 de ani, la început, tehnicienii răceau și pregăteau cadavrele cu repeziciune pe gheață carbonică înainte de a le înghesui în cele din urmă în capsule Dewar. În general, aceste "conservări" nu au reușit să asigure conservarea. Erau eșecuri de coșmar, înfiorătoare. Poveștile lor au fost cercetate și documentate de persoane din domeniu, care au publicat înregistrări amănunțite și sincere.

Cea mai mare operațiune a fost condusă într-un cimitir din Chatsworth, California, de un bărbat pe nume Robert Nelson. Patru dintre primii săi clienți nu au fost înghețați inițial în LN, ci au fost plasați pe un pat de gheață carbonică într-o casă mortuară. Unul dintre aceste cadavre a fost cel al unei femei al cărei fiu a decis să îi ia corpul înapoi. El "a transportat-o (pe mama sa moartă) într-un camion" pe gheață carbonică pentru o perioadă de timp înainte de a o îngropa.

Primii ani ai criogeniei au fost îngrozitori. Cu excepția unuia dintre primii futuriști înghețați, toți au eșuat în căutarea nemuririi.

La sfârșitul anilor 1960 au început mici operațiuni de congelare. În timp ce practica de stocare a cadavrelor a devenit mai sofisticată în ultimii 50 de ani, la început, tehnicienii răceau și pregăteau cadavrele cu repeziciune pe gheață carbonică înainte de a le înghesui în cele din urmă în capsule Dewar. În general, aceste "conservări" nu au reușit să asigure conservarea. Erau eșecuri de coșmar, înfiorătoare. Poveștile lor au fost cercetate și documentate de persoane din domeniu, care au publicat înregistrări amănunțite și sincere.

Cea mai mare operațiune a fost condusă într-un cimitir din Chatsworth, California, de un bărbat pe nume Robert Nelson. Patru dintre primii săi clienți nu au fost înghețați inițial în LN, ci au fost plasați pe un pat de gheață carbonică într-o casă mortuară. Unul dintre aceste cadavre a fost cel al unei femei al cărei fiu a decis să îi ia corpul înapoi. El "a transportat-o (pe mama sa moartă) într-un camion" pe gheață carbonică pentru o perioadă de timp înainte de a o îngropa.

Cadavrele din container s-au dezghețat parțial, s-au mișcat și apoi au înghețat din nou - lipite de capsulă precum limba unui copil de o bară înghețată.

În cele din urmă, antreprenorul de pompe funebre nu a fost mulțumit de celelalte cadavre care stăteau pe paturi de gheață, așa că a fost asigurată o capsulă LN Dewar pentru celelalte trei. Un alt bărbat era deja înghețat și sigilat în interiorul capsulei, așa că aceasta a fost deschisă, iar el a fost scos. Nelson și antreprenorul de pompe funebre și-au petrecut apoi întreaga noapte gândindu-se cum să blocheze în capsulă patru persoane - care ar fi putut sau nu să sufere daune de dezgheț -. Aranjarea corpurilor în diferite orientări a fost descrisă ca un "puzzle". După ce a găsit un aranjament care a funcționat, capsula resigilată a fost coborâtă într-un seif subteran din cimitir. Nelson a susținut că a reumplut-o sporadic timp de aproximativ un an înainte de a înceta să mai primească bani de la rude. După un timp, a lăsat cadavrele să se dezghețe în interiorul capsulei și a lăsat totul să putrezească în seif.

Un alt grup de trei persoane, inclusiv o fetiță de opt ani, a fost băgată într-o a doua capsulă în seiful din Chatsworth. Sistemul LN al acestei capsule a cedat ulterior, fără ca Nelson să observe acest lucru. Când a verificat într-o zi, a văzut că toți cei dinăuntru se dezghețaseră de mult. Soarta acestor corpuri distruse nu este clară, dar este posibil ca acestea să fi fost recongelate pentru încă câțiva ani.

Nelson a înghețat un băiat de șase ani în 1974. Capsula în sine a fost bine întreținută de tatăl băiatului, dar când a fost deschisă, s-a constatat că trupul băiatului era crăpat. Fisurile ar fi putut apărea dacă corpul a fost înghețat prea repede de LN. Băiatul a fost apoi dezghețat, îmbălsămat și îngropat. Acum că exista un loc liber, un alt bărbat a fost plasat în capsula rămasă, dar între moartea sa și înghețarea sa trecuseră zece luni, astfel că trupul său era în stare putredă - fără joc de cuvinte - încă de la început și a fost în cele din urmă dezghețat.

Fiecare client criogenic pus în seiful de la Chatsworth și îngrijit de Nelson a eșuat în cele din urmă. Corpurile din capsulele Dewar au fost pur și simplu lăsate să putrezească. Reporterii au vizitat cripta în care au avut loc aceste operațiuni eșuate și au raportat o duhoare îngrozitoare. Proprietarul a recunoscut că a eșuat, că a luat decizii proaste și că a dat faliment. El a mai precizat: "Cine poate garanta că vei fi suspendat pentru 10 sau 15 ani?".

Cea mai rea situație a avut loc la un depozit subteran care depozita cadavre într-un cimitir din Butler, New Jersey. Hub-ul de depozitare a fost proiectat prost, cu țevi neizolate. Acest lucru a dus la o serie de incidente, dintre care cel puțin unul a fost cedarea mantiei de vid care izola interiorul. Cadavrele din container s-au dezghețat parțial, s-au mișcat și apoi au înghețat din nou - lipite de capsulă precum limba unui copil de un stâlp înghețat.

În cele din urmă, corpurile au trebuit să fie dezghețate în întregime pentru a se dezlipi, apoi reînghețate și puse la loc. Un an mai târziu, Dewar a cedat din nou, iar cadavrele s-au descompus într-un "dop de fluide" în partea de jos a capsulei. În cele din urmă, s-a luat decizia de a dezgheța întreaga invenție, de a răzui rămășițele și de a le îngropa. Bărbații care au îndeplinit această sarcină nefericită au trebuit să poarte un aparat de respirație.