• Tweet

Un experiment spectaculos realizat pe porci îi obligă pe cercetători să regândească una dintre cele mai vechi certitudini ale medicinei: momentul în care viața se termină.

Sistemul OrganEx a reușit să restabilească anumite funcții ale organelor și celulelor la animale aflate în stop cardiac de aproximativ o oră. Cercetătorii nu vorbesc despre „înviere", însă rezultatele arată că unele procese asociate morții pot fi inversate la nivel celular.

Întrebarea pare desprinsă dintr-un film SF, dar are deja un răspuns experimental: moartea biologică s-ar putea să nu fie un proces atât de instantaneu și ireversibil pe cât am crezut, notează Popular Mechanics.

Unul dintre cazurile care ilustrează cel mai bine această dilemă este cel al lui Jahi McMath, o adolescentă de 13 ani din California. În 2013, după o operație de amigdalectomie, fata a suferit un stop cardiac și a fost declarată în moarte cerebrală. Familia a contestat însă decizia și a obținut menținerea ei pe aparate de susținere a vieții.

Timp de cinci ani, corpul lui McMath a continuat să fie susținut artificial, iar cazul a devenit unul dintre cele mai controversate exemple privind granița dintre viață, moarte și funcționarea organismului.

În 2018, familia a anunțat că fata a murit în urma unor complicații provocate de insuficiența hepatică.

Problema a devenit tot mai complicată odată cu apariția ventilatoarelor și a tehnologiilor moderne de susținere a vieții. În anii 1950, ventilatoarele au făcut posibilă menținerea respirației unui pacient chiar și atunci când acesta nu mai putea respira singur.

În 1968, un grup de experți de la Harvard a propus ca moartea cerebrală să fie recunoscută drept un criteriu distinct al decesului. Decizia a venit într-un moment în care medicina făcea pași uriași și în domeniul transplanturilor, iar stabilirea momentului morții devenise esențială și pentru prelevarea organelor.

Ulterior, criteriile juridice și medicale au fost consolidate în Statele Unite. O persoană poate fi considerată decedată fie în urma încetării ireversibile a funcțiilor circulatorii și respiratorii, fie în urma încetării ireversibile a tuturor funcțiilor creierului.

Dar cercetările recente ridică o problemă incomodă: dacă unele celule pot fi readuse la funcționare după ce organismul a murit, cât de definitivă este moartea la nivel biologic?

Neurobiologul Nenad Sestan, de la Yale, a început să pună această întrebare după ce a observat că anumite celule din țesut cerebral despre care se credea că au murit continuau să fie viabile.

Cercetătorii au dezvoltat astfel BrainEx, un sistem capabil să perfuzeze creiere de porc cu un lichid special care înlocuiește sângele. Rezultatele au fost surprinzătoare.

La câteva ore după moarte, în creierele porcilor au fost observate celule active, vase de sânge funcționale și activitate a unor celule imune.

Creierele nu au redevenit conștiente, iar cercetătorii au subliniat că nu există dovezi că animalele și-ar fi recăpătat conștiința. Totuși, experimentul a demonstrat că anumite procese celulare pot fi restabilite după moarte.

De aici până la OrganEx a mai fost un singur pas.

OrganEx este, în esență, o versiune mult mai complexă a sistemelor de suport vital de tip ECMO. Aparatul poate pompa și oxigena sângele, filtrează substanțele din organism și controlează o serie de parametri fiziologici.

În plus, perfuzează organismul cu un amestec special de substanțe, printre care medicamente antiinflamatoare, antioxidanți, antibiotice și agenți neuroprotectori.

Ideea este ca organismul să nu fie pur și simplu inundat brusc cu sânge oxigenat. După o perioadă fără oxigen, revenirea bruscă a circulației poate produce leziuni suplimentare, fenomen cunoscut drept leziune de ischemie-reperfuzie.

OrganEx încearcă o revenire controlată, lentă, a funcțiilor celulare.

În experiment, cercetătorii au provocat stop cardiac unor porci și au așteptat aproximativ o oră înainte de conectarea la sistem.

După perfuzie, în mai multe organe au fost identificate semne de activitate celulară și procese asociate reparării țesuturilor. Inima unor animale a început să prezinte din nou activitate electrică și contracții.

Niciunul dintre porcii tratați prin metoda convențională de comparație cu ECMO nu a prezentat același fenomen.

La microscop, țesuturile inimii, plămânilor, ficatului și rinichilor prezentau o structură mai bine conservată la animalele tratate cu OrganEx. Cercetătorii au identificat, de asemenea, activarea unor gene implicate în procesele de reparare celulară.

Dar momentul cel mai tulburător a venit în timpul unei proceduri imagistice.

Când cercetătorii au introdus o substanță de contrast în artera carotidă a unuia dintre porci, animalul și-a mișcat capul. Mișcarea a durat doar câteva secunde, însă oamenii de știință au descris-o drept una complexă.

Nu este clar ce a provocat-o și, mai ales, nu există dovezi că animalul și-ar fi recăpătat conștiința.

Totuși, fenomenul sugerează că tratamentul ar fi putut restabili anumite conexiuni neuromusculare.

„Ce înseamnă? Nu suntem siguri", este concluzia prudentă a cercetătorilor.

OrganEx nu este un tratament disponibil pentru oameni și cercetătorii avertizează că mai sunt necesare studii înainte ca tehnologia să poată fi luată în calcul în medicina clinică.

Totuși, implicațiile sunt uriașe.

Dacă unele celule și organe pot fi recuperate după perioade mai lungi fără circulație, tehnologia ar putea extinde fereastra în care medicii pot salva organe după un stop cardiac.

Ar putea exista și implicații pentru transplanturi. Mai multe organe ar putea deveni recuperabile, iar timpul disponibil pentru intervenții ar putea crește.

Dar cea mai importantă întrebare este una mult mai profundă: unde se termină viața și unde începe moartea?

Chirurgul de transplant Robert A. Montgomery, de la NYU, care a trecut el însuși prin mai multe episoade de stop cardiac înainte de a primi un transplant de inimă, se întreabă dacă OrganEx ar putea fi folosit într-o zi pentru a interveni mai devreme după un astfel de eveniment.

În loc ca medicii să încerce pur și simplu să repornească inima și să restabilească rapid circulația, un sistem precum OrganEx ar putea, teoretic, să protejeze celulele și organele înainte de reluarea completă a fluxului sanguin.

Rezultatele nu înseamnă că oamenii morți pot fi readuși la viață și nici că moartea cerebrală poate fi inversată. Experimentul a fost realizat pe animale, iar cercetătorii nu au demonstrat recuperarea conștiinței.

Dar OrganEx schimbă o premisă importantă: moartea nu pare să fie un întrerupător care se stinge instantaneu, ci un proces în care diferite celule și organe își pierd funcțiile în ritmuri diferite.

Iar dacă o parte din aceste procese poate fi oprită sau chiar inversată, medicina va trebui să răspundă la o întrebare pe care până acum părea că o poate evita: Când este un om cu adevărat mort?