Telescoapele Hubble și James Webb au descoperit 27 de obiecte dincolo de Neptun, cele mai îndepărtate din Sistemul Solar

Postat la: 14.09.2026 |

Telescoapele Hubble și James Webb au descoperit 27 de obiecte dincolo de Neptun, cele mai îndepărtate din Sistemul Solar

Telescoapele spațiale Hubble și James Webb au colaborat pentru a observa unele dintre cele mai mici și mai îndepărtate obiecte cunoscute din Sistemul Solar, relatează Space.com.

Cele două observatoare au identificat 27 de noi obiecte transneptuniene, iar rezultatele sugerează că istoria acestor corpuri este mai complexă decât se credea.

Descoperirile sunt prezentate în două studii publicate pe 8 septembrie în The Astronomical Journal.

Toate cele 27 de obiecte au diametre mai mici de 40 de kilometri, iar cel mai mic măsoară aproximativ 10 kilometri. Obiectele transneptuniene sunt corpuri care orbitează în jurul Soarelui dincolo de orbita lui Neptun.

Unele dintre acestea s-au format în regiunea respectivă încă din primele etape ale Sistemului Solar, sub forma unor mici planetesimale care nu au acumulat suficient material pentru a deveni planete.

Obiectele mici păstrează urmele formării lor

Modelele privind formarea acestor corpuri au indicat că suprafețele lor ar fi trebuit să fie afectate de numeroase impacturi. Coliziunile ar fi amestecat materialul de la suprafață și ar fi putut modifica astfel compoziția și culoarea obiectelor transneptuniene de dimensiuni mici în comparație cu cele mai mari.

Observațiile realizate de cercetătorii Anastasia Morgan, de la Universitatea Northern Arizona, și Marielle Eduardo, de la Universitatea din Victoria, au indicat însă contrariul.

Obiectele de dimensiuni mici par să fi păstrat caracteristicile suprafețelor lor de la momentul formării.

„V-ați putea imagina un scenariu în care loviturile și fragmentarea ar schimba compoziția suprafeței, iar apoi ați vedea o culoare diferită a suprafeței pentru obiectele transneptuniene minuscule în comparație cu frații lor mai mari", a spus Morgan, care a condus analiza culorii și compoziției acestor obiecte.

„Așadar, este cu adevărat fascinant să vedem că cele mai mici obiecte păstrează cumva istoria modului în care au fost formate", a adăugat cercetătoarea.

Obiectele transneptuniene considerate „native" din Centura Kuiper se deplasează pe orbite aproape circulare în jurul Soarelui și se află aproximativ în același plan cu orbitele planetelor. Acestea sunt considerate „reci" din punct de vedere dinamic, deoarece orbitele lor s-au schimbat relativ puțin de la formarea lor.

Există însă și obiecte care s-au format în regiunea dintre Uranus și Neptun. Înainte de a putea fi încorporate în aceste planete, pe măsură ce ele se formau, unele dintre aceste corpuri au fost ejectate de rezonanțe gravitaționale către regiunea de dincolo de Neptun.

Ele formează ceea ce este cunoscut drept „discul difuz", alcătuit din obiecte aflate pe orbite foarte alungite și înclinate semnificativ față de planul Sistemului Solar. Din acest motiv, sunt considerate „fierbinți" din punct de vedere dinamic.

Și în cazul acestor obiecte, cercetătorii au constatat că suprafețele lor par să fi rezistat modificărilor importante ale compoziției.

„Aceste obiecte dinamic fierbinți păstrează o semnătură a locului în care s-au născut, chiar dacă au fost mutate orbital de atunci", a declarat David Trilling, de la Universitatea Northern Arizona.

O problemă pentru modelele actuale

Rezultatele lasă deschise două posibilități. Prima este că în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar au loc mult mai puține impacturi decât au estimat astronomii, ipoteză care nu se potrivește însă cu modelele privind densitatea populațiilor de obiecte din aceste regiuni.

A doua posibilitate este că impacturile și coliziunile au loc, dar, dintr-un motiv încă necunoscut, nu modifică suprafețele acestor corpuri mici în măsura în care ar fi de așteptat.

Observațiile realizate cu ajutorul senzorilor în infraroșu ai Telescopului Spațial James Webb au permis, de asemenea, determinarea distribuției dimensiunilor obiectelor descoperite.

În lumina vizibilă, strălucirea unui obiect transneptunian depinde inclusiv de cât de reflectivă este suprafața sa, o proprietate cunoscută drept albedo. Astfel, un obiect mai mare, dar cu o suprafață puțin reflectivă, poate părea mai mic decât un corp de dimensiuni reduse acoperit cu gheață strălucitoare, dacă cele două se află la aceeași distanță.

În schimb, la lungimi de undă din infraroșu, luminozitatea unui astfel de obiect depinde în mare măsură de dimensiunea sa, ceea ce le-a permis cercetătorilor să determine mai precis diametrele celor 27 de obiecte.

În mod surprinzător, datele indică faptul că există mai puține obiecte foarte mici decât prevăd modelele actuale privind formarea lor.

„Este foarte interesant faptul că procesul de formare a planetesimalelor ajunge să producă aceeași distribuție a dimensiunilor atât pentru populațiile reci, cât și pentru cele calde, în ciuda faptului că s-au format în diferite regiuni ale Sistemului Solar timpuriu", a spus Eduardo.

Observații la limita capacităților telescoapelor

Studiile au pus la încercare capacitățile telescoapelor spațiale Hubble și James Webb. Obiectele observate sunt extrem de slab vizibile, cu magnitudini cuprinse între 24,1 și 29,3.

Cercetătorii compară dificultatea observării lor cu încercarea de a vedea de pe Pământ un roi de licurici aflat pe Lună.

Observațiile reprezintă astfel cea mai profundă investigație realizată până acum asupra regiunii relativ puțin cunoscute de dincolo de orbita lui Neptun.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Telescoapele Hubble și James Webb au descoperit 27 de obiecte dincolo de Neptun, cele mai îndepărtate din Sistemul Solar

Postat la: 14.09.2026 |

0

Telescoapele spațiale Hubble și James Webb au colaborat pentru a observa unele dintre cele mai mici și mai îndepărtate obiecte cunoscute din Sistemul Solar, relatează Space.com.

Cele două observatoare au identificat 27 de noi obiecte transneptuniene, iar rezultatele sugerează că istoria acestor corpuri este mai complexă decât se credea.

Descoperirile sunt prezentate în două studii publicate pe 8 septembrie în The Astronomical Journal.

Toate cele 27 de obiecte au diametre mai mici de 40 de kilometri, iar cel mai mic măsoară aproximativ 10 kilometri. Obiectele transneptuniene sunt corpuri care orbitează în jurul Soarelui dincolo de orbita lui Neptun.

Unele dintre acestea s-au format în regiunea respectivă încă din primele etape ale Sistemului Solar, sub forma unor mici planetesimale care nu au acumulat suficient material pentru a deveni planete.

Obiectele mici păstrează urmele formării lor

Modelele privind formarea acestor corpuri au indicat că suprafețele lor ar fi trebuit să fie afectate de numeroase impacturi. Coliziunile ar fi amestecat materialul de la suprafață și ar fi putut modifica astfel compoziția și culoarea obiectelor transneptuniene de dimensiuni mici în comparație cu cele mai mari.

Observațiile realizate de cercetătorii Anastasia Morgan, de la Universitatea Northern Arizona, și Marielle Eduardo, de la Universitatea din Victoria, au indicat însă contrariul.

Obiectele de dimensiuni mici par să fi păstrat caracteristicile suprafețelor lor de la momentul formării.

„V-ați putea imagina un scenariu în care loviturile și fragmentarea ar schimba compoziția suprafeței, iar apoi ați vedea o culoare diferită a suprafeței pentru obiectele transneptuniene minuscule în comparație cu frații lor mai mari", a spus Morgan, care a condus analiza culorii și compoziției acestor obiecte.

„Așadar, este cu adevărat fascinant să vedem că cele mai mici obiecte păstrează cumva istoria modului în care au fost formate", a adăugat cercetătoarea.

Obiectele transneptuniene considerate „native" din Centura Kuiper se deplasează pe orbite aproape circulare în jurul Soarelui și se află aproximativ în același plan cu orbitele planetelor. Acestea sunt considerate „reci" din punct de vedere dinamic, deoarece orbitele lor s-au schimbat relativ puțin de la formarea lor.

Există însă și obiecte care s-au format în regiunea dintre Uranus și Neptun. Înainte de a putea fi încorporate în aceste planete, pe măsură ce ele se formau, unele dintre aceste corpuri au fost ejectate de rezonanțe gravitaționale către regiunea de dincolo de Neptun.

Ele formează ceea ce este cunoscut drept „discul difuz", alcătuit din obiecte aflate pe orbite foarte alungite și înclinate semnificativ față de planul Sistemului Solar. Din acest motiv, sunt considerate „fierbinți" din punct de vedere dinamic.

Și în cazul acestor obiecte, cercetătorii au constatat că suprafețele lor par să fi rezistat modificărilor importante ale compoziției.

„Aceste obiecte dinamic fierbinți păstrează o semnătură a locului în care s-au născut, chiar dacă au fost mutate orbital de atunci", a declarat David Trilling, de la Universitatea Northern Arizona.

O problemă pentru modelele actuale

Rezultatele lasă deschise două posibilități. Prima este că în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar au loc mult mai puține impacturi decât au estimat astronomii, ipoteză care nu se potrivește însă cu modelele privind densitatea populațiilor de obiecte din aceste regiuni.

A doua posibilitate este că impacturile și coliziunile au loc, dar, dintr-un motiv încă necunoscut, nu modifică suprafețele acestor corpuri mici în măsura în care ar fi de așteptat.

Observațiile realizate cu ajutorul senzorilor în infraroșu ai Telescopului Spațial James Webb au permis, de asemenea, determinarea distribuției dimensiunilor obiectelor descoperite.

În lumina vizibilă, strălucirea unui obiect transneptunian depinde inclusiv de cât de reflectivă este suprafața sa, o proprietate cunoscută drept albedo. Astfel, un obiect mai mare, dar cu o suprafață puțin reflectivă, poate părea mai mic decât un corp de dimensiuni reduse acoperit cu gheață strălucitoare, dacă cele două se află la aceeași distanță.

În schimb, la lungimi de undă din infraroșu, luminozitatea unui astfel de obiect depinde în mare măsură de dimensiunea sa, ceea ce le-a permis cercetătorilor să determine mai precis diametrele celor 27 de obiecte.

În mod surprinzător, datele indică faptul că există mai puține obiecte foarte mici decât prevăd modelele actuale privind formarea lor.

„Este foarte interesant faptul că procesul de formare a planetesimalelor ajunge să producă aceeași distribuție a dimensiunilor atât pentru populațiile reci, cât și pentru cele calde, în ciuda faptului că s-au format în diferite regiuni ale Sistemului Solar timpuriu", a spus Eduardo.

Observații la limita capacităților telescoapelor

Studiile au pus la încercare capacitățile telescoapelor spațiale Hubble și James Webb. Obiectele observate sunt extrem de slab vizibile, cu magnitudini cuprinse între 24,1 și 29,3.

Cercetătorii compară dificultatea observării lor cu încercarea de a vedea de pe Pământ un roi de licurici aflat pe Lună.

Observațiile reprezintă astfel cea mai profundă investigație realizată până acum asupra regiunii relativ puțin cunoscute de dincolo de orbita lui Neptun.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE