Ultimul simț care se stinge este auzul. Moartea nu e o clipă - de Marius Neagu

Postat la: 30.08.2026 |

Ultimul simț care se stinge este auzul. Moartea nu e o clipă - de Marius Neagu

Moartea nu e o clipă. Așa ne-o închipuim, ca pe o graniță, o secundă anume, un întrerupător. De fapt e un drum, cu etape, iar despre etapele acelea se știu destul de multe.

Perioada dinaintea sfârșitului se numește agonie, iar cuvântul ăsta sperie fără motiv, pentru că sună a chin. În realitate, ce se întâmplă acolo e mai degrabă o retragere. Creierul își încetinește activitatea, treptat, iar contactul cu lumea se pierde încet, nu brusc.

Într-un manual românesc de medicină legală, starea aceea e descrisă cu o expresie care mi-a rămas în minte: un fel de amestec de imagini și amintiri, fără ordine, fără fir. Poate de aici vine și ce povestesc oamenii care au fost readuși de la limită, cu viața care le-a trecut prin fața ochilor. Nu e fantezie, e creierul care își răscolește tot ce are, în timp ce se stinge.

Simțurile pleacă într-o anumită ordine. Primul care se stinge e văzul, fiindcă ochiul e printre primele organe care rămân fără sânge. Ultimul care se stinge e auzul. Iar între timp durerea dispare complet. Se pierde chiar și senzația propriului corp, senzația că ai brațe și picioare, că ești undeva.

Un om aflat în ultimele momente nu mai simte durere. Dar poate încă să audă. Așa că, dacă ați stat lângă cineva și i-ați vorbit, dacă i-ați ținut mâna și i-ați spus ce aveați de spus, există o șansă reală ca lucrurile acelea să fi ajuns unde trebuia. Dacă vă întrebați dacă a mai contat că ați stat acolo, a contat.

Oamenii își imaginează că o moarte violentă înseamnă neapărat groază și durere. Uneori chiar așa e. Dar nu întotdeauna, și nici măcar de cele mai multe ori. În unele situații, corpul se apără singur, iar apărarea lui e o formă de anestezie. La pierderi mari de sânge, la frig, la lipsa de oxigen, ultima parte nu e chin. E toropeală. Un fel de amețeală blândă, apoi somn.

Sunt oameni care au trecut prin astfel de situații și au fost salvați în ultima clipă, iar mulți dintre ei povestesc același lucru: că, la un moment dat, frica s-a oprit. Că s-au liniștit. Unii spun chiar că a fost o stare bună, aproape plăcută, și că nu ar fi vrut să fie treziți din ea.

La cei care mor de frig se întâmplă chiar mai mult. Le e cald. Atât de cald încât unii se dezbracă. E un lucru cunoscut și descris în cărți, iar el spune singur cât de departe e trăirea reală de ce ne închipuim noi din afară.

Cât durează? Depinde foarte mult de ce s-a întâmplat. Sunt situații în care nu există nicio etapă intermediară, în care totul se petrece instantaneu, fără ca omul să apuce să realizeze ceva. Știu că sună aspru scris așa, dar pentru multe familii asta e exact ce aveau nevoie să audă.

Sunt situații în care durează secunde sau minute. Și sunt situații în care durează ore, iar acestea sunt cele pe care le însoțesc familiile, la spital sau acasă.

Multe familii povestesc același lucru. Că, la un moment dat, omul a părut că se întoarce. A spus ceva coerent, a recunoscut pe cineva, a cerut ceva. Apoi s-a retras iar. Acelea sunt reale. Nu vi s-a părut. Se întâmplă ca perioadele de luciditate să alterneze cu cele în care nu mai e nimeni acolo. Uneori omul rămâne lucid până la capăt. Alteori se retrage devreme și nu mai revine.

Cândva, oamenii se temeau cu adevărat că ar putea fi îngropați de vii. În secolul al XVIII-lea, o carte care aduna zeci de asemenea povești a speriat toată Europa. S-au inventat sicrie cu clopoței. În Germania, în secolul următor, corpurile erau ținute sub supraveghere zile întregi, până apăreau semnele sigure.

Astăzi nu se mai poate întâmpla. Certificatul de deces nu se eliberează numai după ce apar semnele care nu lasă loc de îndoială, sunt exact aceleași semne despre care am mai scris pe aici, cele care par macabre privite din afară și care de fapt au un singur rost: să nu se greșească niciodată.

Marius Neagu este expert medico-legal cu peste 12 ani de activitate în domeniu.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Ultimul simț care se stinge este auzul. Moartea nu e o clipă - de Marius Neagu

Postat la: 30.08.2026 |

0

Moartea nu e o clipă. Așa ne-o închipuim, ca pe o graniță, o secundă anume, un întrerupător. De fapt e un drum, cu etape, iar despre etapele acelea se știu destul de multe.

Perioada dinaintea sfârșitului se numește agonie, iar cuvântul ăsta sperie fără motiv, pentru că sună a chin. În realitate, ce se întâmplă acolo e mai degrabă o retragere. Creierul își încetinește activitatea, treptat, iar contactul cu lumea se pierde încet, nu brusc.

Într-un manual românesc de medicină legală, starea aceea e descrisă cu o expresie care mi-a rămas în minte: un fel de amestec de imagini și amintiri, fără ordine, fără fir. Poate de aici vine și ce povestesc oamenii care au fost readuși de la limită, cu viața care le-a trecut prin fața ochilor. Nu e fantezie, e creierul care își răscolește tot ce are, în timp ce se stinge.

Simțurile pleacă într-o anumită ordine. Primul care se stinge e văzul, fiindcă ochiul e printre primele organe care rămân fără sânge. Ultimul care se stinge e auzul. Iar între timp durerea dispare complet. Se pierde chiar și senzația propriului corp, senzația că ai brațe și picioare, că ești undeva.

Un om aflat în ultimele momente nu mai simte durere. Dar poate încă să audă. Așa că, dacă ați stat lângă cineva și i-ați vorbit, dacă i-ați ținut mâna și i-ați spus ce aveați de spus, există o șansă reală ca lucrurile acelea să fi ajuns unde trebuia. Dacă vă întrebați dacă a mai contat că ați stat acolo, a contat.

Oamenii își imaginează că o moarte violentă înseamnă neapărat groază și durere. Uneori chiar așa e. Dar nu întotdeauna, și nici măcar de cele mai multe ori. În unele situații, corpul se apără singur, iar apărarea lui e o formă de anestezie. La pierderi mari de sânge, la frig, la lipsa de oxigen, ultima parte nu e chin. E toropeală. Un fel de amețeală blândă, apoi somn.

Sunt oameni care au trecut prin astfel de situații și au fost salvați în ultima clipă, iar mulți dintre ei povestesc același lucru: că, la un moment dat, frica s-a oprit. Că s-au liniștit. Unii spun chiar că a fost o stare bună, aproape plăcută, și că nu ar fi vrut să fie treziți din ea.

La cei care mor de frig se întâmplă chiar mai mult. Le e cald. Atât de cald încât unii se dezbracă. E un lucru cunoscut și descris în cărți, iar el spune singur cât de departe e trăirea reală de ce ne închipuim noi din afară.

Cât durează? Depinde foarte mult de ce s-a întâmplat. Sunt situații în care nu există nicio etapă intermediară, în care totul se petrece instantaneu, fără ca omul să apuce să realizeze ceva. Știu că sună aspru scris așa, dar pentru multe familii asta e exact ce aveau nevoie să audă.

Sunt situații în care durează secunde sau minute. Și sunt situații în care durează ore, iar acestea sunt cele pe care le însoțesc familiile, la spital sau acasă.

Multe familii povestesc același lucru. Că, la un moment dat, omul a părut că se întoarce. A spus ceva coerent, a recunoscut pe cineva, a cerut ceva. Apoi s-a retras iar. Acelea sunt reale. Nu vi s-a părut. Se întâmplă ca perioadele de luciditate să alterneze cu cele în care nu mai e nimeni acolo. Uneori omul rămâne lucid până la capăt. Alteori se retrage devreme și nu mai revine.

Cândva, oamenii se temeau cu adevărat că ar putea fi îngropați de vii. În secolul al XVIII-lea, o carte care aduna zeci de asemenea povești a speriat toată Europa. S-au inventat sicrie cu clopoței. În Germania, în secolul următor, corpurile erau ținute sub supraveghere zile întregi, până apăreau semnele sigure.

Astăzi nu se mai poate întâmpla. Certificatul de deces nu se eliberează numai după ce apar semnele care nu lasă loc de îndoială, sunt exact aceleași semne despre care am mai scris pe aici, cele care par macabre privite din afară și care de fapt au un singur rost: să nu se greșească niciodată.

Marius Neagu este expert medico-legal cu peste 12 ani de activitate în domeniu.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE