• Tweet

În războiul său brutal împotriva Ucrainei, Rusia a folosit rachete balistice și de croazieră de teatru, precum și drone de atac unidirecționale, pentru a lovi cu ciocanul orașele ucrainene, și s-a recunoscut că Rusia ar putea lupta împotriva Occidentului cu capacități pe care acesta din urmă le-a lăsat să se atrofieze, scrie Insider.

Aceste lovituri profunde și alte elemente ale războiului au fost revelatoare pentru Europa și SUA, deschizând „cutia Pandorei" pentru mai multe capacități militare, a declarat pentru Business Insider un expert în arme nucleare și controlul armelor. Urmează noi arme și desfășurări, stârnind îngrijorări legate de o escaladare nemaiîntâlnită de la Războiul Rece.

La începutul acestei luni, SUA și mai mulți aliați NATO au anunțat mai multe planuri referitoare la capacitățile de atac cu rază lungă de acțiune.

În primul rând, SUA au declarat că vor plasa noi focuri cu rază lungă de acțiune în Germania începând cu 2026, cu desfășurări episodice „ca parte a planificării pentru staționarea durabilă a acestor capacități în viitor". Armele convenționale includ SM-6, Tomahawk și arme hipersonice în curs de dezvoltare, „care au o rază de acțiune semnificativ mai mare decât focurile terestre actuale din Europa".

Nu după mult timp, mai multe națiuni europene au semnat o inițiativă comună pentru a dezvolta noi rachete de croazieră lansate de la sol. La acea vreme, ministrul francez al apărării, Sebastien Lecornu, a declarat că este „în mod clar un segment pe care nu îl avem". Polonia, Germania și Italia au fost, de asemenea, de acord cu planul și au declarat că intenționează să aducă mai mulți aliați.

Aceste planuri semnalează că SUA și unii dintre cei mai mari aliați europeni ai săi se concentrează pe armele cu rază lungă de acțiune, iar unii oficiali atribuie în mod direct aceste mișcări la ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă din Ucraina. „Războiul din Ucraina arată că atacurile cu rază lungă de acțiune sunt o problemă-cheie pentru apărarea Europei„, a postat Lecornu pe X.

„Aceste țări știau că armele cu rază lungă de acțiune sunt importante chiar înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, dar războiul Rusiei în Ucraina a deschis Cutia Pandorei pentru tot mai multe măsuri militare", a explicat Hans Director al Proiectului de Informații Nucleare din cadrul Federației Cercetătorilor Americani.

Capacitățile convenționale de atac cu rază lungă de acțiune sunt utile pentru a ataca ținte aflate în adâncimea teritoriului inamic. Acestea pot face o diferență uriașă din punct de vedere operațional și strategic, în special dacă sunt utilizate pentru a izola centrele logistice și de comandă ale inamicului. Prezența lor este suficient de amenințătoare pentru a descuraja agresiunea.

O provocare este faptul că aceste sisteme de arme riscă o escaladare, atât prin prezența lor, cât și prin utilizarea lor. Există riscul unei „poziții de escaladare tit-for-tat", a declarat Kristensen. În plus, aceste arme pot fi utilizate la un moment dat și pot provoca confuzie pentru o putere nucleară nesigură de încărcătura utilă.

Timp de decenii, Tratatul INF încheiat între SUA și Rusia a interzis dezvoltarea de rachete balistice și de croazieră cu lansare de la sol cu rază de acțiune cuprinsă între 500 km și 5 500 km, pentru a preveni escaladarea tensiunilor de către oricare dintre părți până la un conflict în toată regula. Tratatul a reprezentat un reper important în menținerea acestor arme departe de continentul european - însă SUA s-a retras în 2019, după ce a acuzat Moscova că a încălcat pactul din 1987 prin dezvoltarea, testarea și punerea în funcțiune a sistemului de rachete SSC-8/9M729.

Moscova a negat acuzațiile și s-a retras ulterior și din tratat, deschizând imediat porțile pentru ca ambele părți să intensifice dezvoltarea de noi rachete.

Noile planuri ale Poloniei, Germaniei, Franței și Italiei privind rachetele cu rază lungă de acțiune sunt urmarea eforturilor SUA de a dezvolta rapid noi sisteme de atac cu rază lungă de acțiune. SUA au testat prima rachetă interzisă anterior în aceeași lună în care s-au retras din tratatul INF.

Printre sistemele aflate în lucru, Typhon, care utilizează un lansator terestru pentru a lansa rachetele Standard Missile 6 (SM-6) și Tomahawk, este o prioritate absolută, iar arma hiperspațială cu rază lungă de acțiune a armatei este în lucru, deși se confruntă cu unele întârzieri și probleme de finanțare.

Eforturile Europei de a dezvolta noi sisteme de arme de atac cu rază lungă de acțiune semnalează o schimbare importantă în gândire. Timp de decenii, statele europene au ignorat orientarea mai largă către nevoia de capacități de atac în adâncime, reducând programele de rachete sol-sol și majorând cheltuielile pentru apărare în general.

În momentul de față, în condițiile în care îngrijorarea cu privire la o nouă agresiune rusă împotriva membrilor NATO este mare, iar conflictul din Ucraina continuă fără a se întrevedea un sfârșit, „vântul bate în pânzele șoimilor din domeniul apărării și ale industriei de apărare pentru a convinge liderii să cumpere noi arme pentru a demonstra că fac ceva pentru a ține piept Rusiei", a declarat Kristensen.

A existat o schimbare notabilă pentru multe națiuni europene în direcția consolidării propriei apărări interne, mai degrabă decât a dependenței de SUA. Dar nu este vorba neapărat numai despre Rusia. Potrivit lui Kristensen, o parte din această situație ar putea fi cauzată de neliniștile legate de modul în care sprijinul SUA pentru NATO s-ar putea schimba sub o a doua președinție Trump.

„Este de așteptat ca țările europene să își dezvolte propriile arme, inițiative care au devenit mai importante în perspectiva unui președinte Trump care reduce angajamentul SUA față de Europa", a spus el.

Trump a criticat în repetate rânduri alianța NATO, plângându-se adesea că multe națiuni nu-și pun umărul la apărarea colectivă a grupului și chiar a sugerat că ar lăsa Rusia să atace membrii care nu-și plătesc partea lor din buget.