Administrația pentru Mediu căsăpește producătorii autohtoni și consumatorul

• Tweet

Cât de prost trebuie să fii - cât ai fii tu de tehnocrat -, considerând că problema ambalajelor poate fi rezolvată prin sancțiuni și nu prin soluții? Pentru că noua taxă de mediu, care majorează tona de ambalaj de la 65 la 2000 de lei, nu va aduce nimic bun: nici producătorilor, nici consumului și nici - mai ales - consumatorului, dacă prețul alimentelor va crește cu aproximativ 30%.

Cele mai mari majorări de prețuri se preconizează a se înregistra la conserve, sucuri, vin, bere, apă minerală, dulciuri și, în general, la toate alimentele care se vând preambalate și nu vrac. Dacă o asemenea prostie va fi pusă în aplicare, producătorii se vor vedea nevoiți (dacă nu cumva vor da faliment) să majoreze prețurile pentru a nu ieși în pierdere. Cine va avea de câștigat? Importatorii care aduc produse similare din afară (în proporție de 50% din piață), ei nefiind obligați să plătească respectiva taxă. Alături de cei menționați anterior și statul va avea de pierdut de pe urma acestei prostii, în vreme ce tehnocrații se bat cu pumnii-n piept că vor să încurajeze consumul produselor autohtone.

Până acum, acest sector de activitate funcționa în felul următor. Producătorii plăteau 65 de lei/tona de ambalaj pus pe piață către Organizații de Transfer de Responsabilitate (OTR), acreditate de Ministerul Mediului, care trebuiau să le recicleze ori să le distrugă. Timp de zece ani de când există legea care reglementează reciclarea ambalajelor, șmecherilor din frunte autorității în domeniu nu le-a trecut prin cap să verifice aceste OTR-uri, ca să vadă dacă, într-adevăr, reciclează sau nu cantitățile de ambalaj pentru care încasează banii. Au făcut-o abia recent, ajungând la concluzia că acestea au raportat cantități mai mari reciclate decât în realitate. Și le-a amendat pe șase dintre acestea cu suma totală de 84 milioane de lei. Amenzi care nu vor fi plătite în veci, în bună tradiție economică românească, reciclatorii preferând să-și închidă firmele și să înființeze altele noi.

Următoarea măsură care afectează grav - cum am mai precizat - atât mediul de afaceri cât și consumatorul a fost majorarea prețului per tona de ambalaj de la 65 de lei la 2000 de lei. În timp ce în Ungaria se plătește echivalentul a 270 de lei/tona, iar în Bulgaria 450 lei/tona. Guvernanții tehnocrați n-au găsit altă metodă, că nu i-a dus capul, majorând taxa, în loc să caute soluții fezabile și normale pentru o minte sănătoasă.

Nu-i vorbă, se putea impune și o majorare a acestei taxe, dar nu de peste 30 de ori. Dacă s-ar fi uitat peste gard la nemți ori austrieci ar fi observat că aceștia aplică de ani buni o măsură extrem de eficientă. Pentru multe ambalaje, dacă sunt aduse înapoi la comerciant, cumpărătorul primește o parte din banii plătiți inițial. De exemplu, 0,50 euro pentru o cutie de bere ori de suc. Astfel, retailerul are posibilitatea de a sorta ambalajele și a le oferi OTR-urilor specializate, astfel încât costurile de reciclare sau distrugere scad simțitor, iar consumatorul nu are de suferit. O altă măsură ar consta în achitarea taxei pe ambalaj ministerului, iar aceasta să plătească firmelor specializate, în funcție de reciclarea efectivă și sub un control strict.

La ora actuală, demersul imbecil al celor de la Mediu a început deja să producă efecte nedorite. Din cele zece OTR-uri acreditate, doar patru mai încheie contracte de prestări servicii cu producătorii. Autoritatea o ține, însă, una și bună: România riscă procedura de infringement, dacă nu se ating cotele de reciclare a ambalajelor. Și au găsit rezolvarea: impun o nouă taxă, care afectează pe toată lumea, în loc să caute și să găsească cele mai bune și mai eficiente soluții pentru rezolvarea problemei. Ceea ce denotă că, din păcate, Ministerul Mediului se complace în postura de-a fi parte a problemei și nu a soluției, cum s-ar cuveni.

Dan Coste