CSM recidivează în aberații legislative

• Tweet

Consiliul Superior al Magistraturii vrea să suprime dreptul cetățenesc al justițiabilului de-a protesta în apropierea instanțelor de judecată și al parchetelor, ca magistrații să nu mai fie stresați. Nu era destul că respectivele robe înregistrează lunar venituri nesimțite, raportat la salariul minim pe economie, nu era destul că nu răspund în niciun fel în fața legii pentru greșelile comise - cu sau fără intenție -, acum acești Dumnezei vremelnici mai vor ca prin lege să nu mai fie deranjați de cei nemulțumiți și adesea nenorociți de ei, care își permit să protesteze.

Săptămâna trecută, Comisia nr. 1 a CSM (având obiectivul declarat de-a coordona „Independența și responsabilizarea justiției, eficientizarea activității acesteia și creșterea performanței judiciare; integritatea și transparența sistemului judiciar") a catadicsit să reevalueze aberanta propunere a judecătorului Horațius Nicolae Dumbravă, care implică modificarea Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Mai exact, respectivul potentat - membru marcant al CSM -, vrea ca prin lege să le fie interzise cetățenilor desfășurarea de mitinguri și demonstrații la sediile instanțelor de judecată și parchetelor, precum și la o distanță de 100 de metri de acestea. Ceea ce nu este doar aberant, ci de-a dreptul revoltător într-o democrație, fie ea firavă și interpretabilă în funcție de interesele de grup, ca a noastră.

Pare de prisos să mai reamintim că stratagema gândită de Dumbravă - și, probabil, îmbățișată de către mulți alți șmecheri costumați în robe negre - nu este altceva decât o nouă tentativă de majorare a cazurilor de restrângere birocratică și vădit abuzivă, ba chiar samavolnică, a libertății de exprimare a opiniei justițiabilului. Mai ales în aceste zile, când tot mai mult categorii profesionale - cum sunt medicii, profesorii, polițiștii, funcționarii publici și alte categorii de bugetari - reclamă măsuri peste măsuri prin care să fie protejați. Protejați față de cine? Față de cei care le plătesc salariile și din efortul cărora se îndestulează adesea peste măsură? Păi, atunci de ce n-o punem de-o nouă dictatură, ca să se ajungă mai lesne la efectul scontat?

Nu este pentru prima oară când afirmăm că justiția noastră este una dintre cele mai corupte instituții ale României, prin intermediul căreia am reușit să exportăm fenomenul autohton și în UE. Nu că europenii ar fi mai breji la acest capitol, dar fiecare stat dintre cele 28 trebuie să-și aducă propria contribuție la construcția europeană, nu-i așa? Și vom recidiva pe această nouă temă, consternați de faptul că magistrații ar avea nevoie de protecție în fața justițiabilului, când de fapt lucrurile stau taman pe dos: cetățeanul - plătitor de taxe și impozite la greu - trebuie să fie protejat în fața autorităților statale, iar nu invers.

Pe de altă parte, CSM n-are nevoie de nicio reglementare specială de protecție față de cetățeanul de rând care-i asigură slujba și bunăstarea, pentru că așa ceva există în Legea nr. 60/1991. În realitate, se încearcă diminuarea și mai mult a conceptului de transparență, prevăzut la art. 30 - (1), care stipulează că „Lucrările plenului și ale secțiilor CSM sunt, de regulă, publice". Dar dacă protestatarul nu se va mai putea apropia sub 100 de metri de instanțe, desigur că nici nu va mai putea participa la vreo „lucrare" a distinselor robe negre, darmite să protesteze.

Mai mult, la art. 2 al respectivei reglementări legale se prevăd situațiile în care cetățenilor le este interzis să se manifeste. Fiindcă „adunările publice trebuie să se desfășoare în mod pașnic și civilizat", iar dacă nu, statul are pârghiile necesare de reacție, prin intermediul parchetelor, poliției și jandarmeriei. Iar dacă eventualele acțiuni ale protestatarilor degenerează în acțiuni turbulente de natură a pune în pericol ordinea și liniștea publică, statul - la fel - dispune de pârghiile necesare pentru a restabili normalitatea. Și-atunci, de ce-ar mai fi nevoie de-o modificare legislativă specială și caducă, doar așa, ca să ne aflăm în treabă?

Dan Coste