Huzurul parlamentarului român în oglinda transparenţei suedeze

• Tweet

Interzicerea fumatului în localurile publice a stricat confortul parlamentarilor români care locuiau la hotelurile din Capitală. Ca atare, peste 50 de parlamentari au renunţat în ultimul timp să mai locuiască la hotel şi, alegând să se mute cu chirie în apartamente confortabile din Bucureşti ca să poată fuma în voie.

Şi slavă Domnului, cu 4.000 de lei cât primesc de la Parlament pe lună pentru decontarea chiriei, au găsit locuinţe de lux în zona bună a Capitalei. Însă, acest moft vicios a readus în prin plan huzurul în care se lăfăie un parlamentar român, un huzur care este suportat din bugetul fiecărui român. Locuinţă de serviciu, maşină la scară cu șofer, secretară, consilieri, birouri şi cabinete parlamentare. Toate aceste cheltuieli pentru confortul unui parlamentar sunt decontate din buzunarul fiecărui contribuabil. În schimb, parlamentarul n-are nicio răspundere faţă de Parlament şi nici faţă de cetăţean. Ba mai mult, până de curând a avut la dispoziţie şi o sumă forfetară lunară consistentă pe care nu trebuie să o justifice cu scripte.

Luxul, opulenţa şi risipa de bani pentru confortul unui parlamentar român este de neconceput în Suedia, stat care are monarhie constituţională. Din 1971, Parlamentul ţării este unicameral şi are 349 de membri, aleşi prin vot direct şi proporţional, ei reprezentând în jur de 9,2 milioane de cetăţeni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf îndeplineşte doar funcţii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtătorul de Cuvânt al Parlamentului. Ţara este condusă de clasa politică, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicaţi şi de atenţi la activitatea depusă de cei cărora le dau votul, motiv pentru care aceştia nu au privilegii şi nici nu beneficiază de condiţii de lux.

Statul este conceput ca un sprijin pentru toţi cetăţenii săi, care sunt trataţi echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solidă. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa socială. În schimb, taxele sunt mari, dar ele se întorc sub formă de pachete de asistenţă socială. Această relaţie între stat şi cetăţeni face ca alegerile să fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor oficiale, peste 30% dintre ei sunt membri în diverse partide şi peste 80% sunt membri de sindicat. Prezenţa la alegerile organizate la fiecare patru ani este de peste 80%, iar suedezii consideră dezbaterile politice şi prezenţa la vot esenţiale pentru democraţie.

Până în 1990, în Suedia nici nu existau locuinţe puse gratuit la dispoziţia parlamentarilor. Aceştia obişnuiau să doarmă pe canapelele din birourile lor, situate în clădirea Parlamentului. În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziţie garsoniere deţinute de stat, cu o suprafaţă de circa 40 de metri pătraţi. Singura cameră este folosită atât ca living, cât şi ca dormitor. Spălătoria este comună, iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să îşi spele aşternuturile. Sunt şi parlamentari care trăiesc într-un spaţiu chiar mai mic, de doar 18 metri pătraţi. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărţită în comun. Nu există personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: „Păstraţi curăţenia". Biroul unui parlamentar suedez are circa 18 metri pătraţi, iar demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici maşini de serviciu cu şofer.

Reşedinţa oficială a premierului suedez nu depăşeşte circa 300 de metri pătraţi şi nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Nici primarii şi guvernatorii nu au dreptul la reşedinţe oficiale gratuite, iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, aşa că lucrează de acasă. Doar parlamentarii, care lucrează la elaborarea legilor, se consideră că exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remuneraţi cu salarii lunare. Parlamentarii care nu domiciliază în capitală nu primesc bani în plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenţi la cabinetele parlamentare din localităţile de origine. Acolo, mulţi dintre ei lucrează de acasă şi utilizează sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se întâlni cu alegătorii. Mai mult, toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate şi rezervate la agenţia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizaţii speciale.

Transparenţă activităţii parlamentare are rădăcini în Constituţie. Fiecare cetăţean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern şi declaraţia de impozit pe venit a premierului. Mai mult, funcţionarii trebuie să pună la dispoziţia doritorilor corespondenţă zilnică şi emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetăţean având acces la aceste informaţii. În sala calculatoarelor este posibil chiar să studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitaţii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus şi prânzul luat împreună cu preşedintele Băncii Centrale, precizându-se chiar şi ce au mâncat şi au băut cei doi. Administraţia Parlamentului suedez ţine socoteală cheltuielilor în rapoarte ale membrilor, depozitate într-o singură încăpere.

Există dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum şi pentru Purtătorul de cuvânt al Parlamentului. Orice suedez poate veni să studieze dosarele sau poate cere informaţiile prin intermediul Internetului. În Suedia, principiul transparenţei este inclus în Constituţia suedeză de mai bine de 200 de ani şi acest lucru face că excesele de putere sau cazurile de corupţie să fie extrem de rare în această ţară. Dar, atenţie, un parlamentar suedez câştigă doar aproape dublul venitului net al unui profesor. Însă, la noi, indemnizaţia unui parlamentar este de vreo ori mai mare decât salariul unui profesor. Aşa că, la noi se trăieşte foarte bine pe bani publici, iar dacă s-ar aplica în România modelul suedez de funcţionare al Parlamentului, Casa Poporului ar rămâne goală!

Ion Teleanu