• Tweet

Revoltătorul caz „Rarinca Gate", așa cum a fost supranumită de presă peripeția femeii care a stat la pușcărie 191 de zile pe degeaba, doar fiindcă înalta judecătoare Livia Stanciu și procuroarea-șefă Laura Koveși au vrut s-o nenorocească, se află în continuare în atenția opiniei publice. Mai ales că, exercitând incredibile presiuni asupra Justiției, Direcția Națională Anticorupție își permite să conteste decizia definitivă a Curții de Apel București, iar Consiliul Superior al Magistraturii se autosesizează din senin, ca simplu cetățean, asmuțind Inspecția Judiciară din subordinea propriului plen să-i cerceteze pe procurorii și judecătorii implicați în acest scandal de proporții.

În realitate, cei vizați de controlul inspecției sunt doar judecătorii Curții de Apel București, Risantea Gagescu și Damian Dolache, restul magistraților fiind incluși de umplutură, doar ca mânăria să nu bată la ochi. Lăsând la o parte contestația în anulare promovată de DNA, care este o cale extraordinară de atac permisă de lege, nu și de bunul simț în speța dată, ne vom opri doar asupra implicării CSM, respectiv IJ în această poveste deosebit de murdară și pestilențioasă.

Consiliul zice așa: „CSM, în conformitate cu dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004 (privind statutul judecătorilor și procurorilor - n.n.) va sesiza Inspecția Judiciară în vederea dispunerii de verificări privind activitatea și conduita procurorilor și judecătorilor implicați în soluționarea cauzei". Cum spuneam, demersul îi vizează în realitate doar pe cei doi judecători, care au achitat-o definitiv pe Mariana Rarinca, nu și pe restul magistraților care au aruncat-o după gratii, cum de altfel este evident pentru toată lumea. Dar să vedem ce spune acest faimos art. 97 din Legea nr. 303/2004:

„(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac".

Ce să înțelegem de-aici, că CSM s-a metamorfozat peste noapte în simplu cetățean și s-a sesizat singur, ca să-i pună pe cei de la Inspecția Judiciară la treabă pe o temă dată?

DNA bate câmpii că, în urmă cu doi ani, când judecătoarea Risantea Gagescu a susținut un interviu pentru accederea la Înalta Curte de Casație și Justiție - tentativă eșuată -, ar fi avut un schimb de replici pe teme profesionale cu președinta Livia Stanciu și de-atunci ar pizmui-o. Nimic mai imbecil, cu scuzele de rigoare. Dar ca să nu lăsăm niciun dubiu să planeze asupra acestei grave acuzații, vom opera în continuare cu „materialul clientului", dezvăluind (cu ghilimelele de rigoare) opiniei publice convingerile șefei Inspecției Judiciare, judecătoarea Rica Vasiliu Cravelos, într-un caz similar:

„Conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, iar în condițiile art. 46 alin. 2 teza finală din aceeași lege, verificările privind respectarea obligațiilor statutare și a regulamentelor de către judecători trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, precum și autoritatea de lucru judecat".
Oare procurorii DNA nu cunoșteau aceste principii? Aș, mai degrabă dădeau un avertisment membrilor CSM, ca să nu se pună cu ei, că nu se știe... Mai departe:

„Inspecția Judiciară poate efectua verificările necesare pentru lămurirea aspectelor sesizate, conform art. 97 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, însă soluționarea căilor de atac și eventuala cenzurare a hotărârilor pronunțate este de competența exclusivă a instanțelor de judecată (conform art. 126 din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești abilitate de lege)."

Situație în care se naște întrebarea: de ce s-a mai autosesizat CSM, sesizând la rându-i Inspecția pe care o coordonează prin intermediul propriului plen, pe un articol de lege care n-o vizează defel, ci se adresează cetățeanului de rând și nicidecum înalților magistrați?
În cazul din care cităm, în care șefa Inspecției Judiciare, Rica Vasiliu Cravelos, și-a exprimat cu claritate opinia, se mai spune: 

„Nu se poate generaliza că doamna judecător nu și-ar fi îndeplinit obligația de imparțialitate, pornind de la o presupusă dușmănie pe care, crede petentul, că aceasta ar avea-o (...) Încălcarea responsabilităților judiciare ar putea fi reținută în sarcina judecătorului doar dacă, după constatarea incompatibilității sale de a participa la judecată, aceasta ar continua întocmirea unor acte de procedură în cauză".
Adică, dacă DNA ar fi revocat-o pe judecătoarea Gagescu în cursul judecării

„Rarinca Gate", nu după, când s-a trezit că nu-i convine verdictul, care o făcea zdrențe le reclamanta Livia Stanciu. Care înaltă judecătoare, așa cum am arătat într-un editorial trecut, poate risca pușcăria pentru inducerea în eroare a instanțelor de judecată, infracțiune penală care odinioară se numea „denunț calomnios".

„Concluzionând, se reține că aspectele invocate de petent în plângerea de față constituie exclusiv chestiuni de judecată, iar o examinare pe cale administrativă a aspectelor sesizate vizând pretinse neregularități nu este permise de lege", se mai pronunță șefa Inspecției, judecătoarea Rica Vasiliu Cravelos, în Rezoluția din 14.04.2014, cu nr. 1245/IJ/825/DIJ/2014.

Iar dacă acum un an a spus așa, probabil că și în 2015 va spune la fel, dându-i cu tifla Laurei Koveși, precum și supușilor acesteia din direcție. După care, așa cum ar fi normal, CSM va fi chemată să facă mare tam-tam pe tema imixtiunii DNA în actul de justiție, la fel cum a procedat și atunci când unii oameni de presă ori șeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, au criticat deciziile instanțelor de judecată, pe ideea că ar fi fost strâmbe. Nu de alta, dar ca să nu vorbească lumea prin târg că membrii CSM ar acționa la ordinele nu-știu-cui, operând cu jumătăți de măsură în situații similare, doar pentru a face pe plac tandemului Stanciu-Koveși, de care se tem de le tremură chiloții.

Dan Coste