Legea falimentului personal, un vis prea îndepărtat

• Tweet

Deși parlamentarii au votat cu voioșie și entuziasm Legea privind procedura insolvenței persoanelor fizice, în mai 2015, executivul tehnocrat a amânat cu un an punerea ei în aplicare. Astfel, guvernanții au reușit - după luni de zile de analiză - performanța de-a ajunge exact la concluzia ZiuaNews, publicată la data de 27 ianuarie anul trecut, când încă se afla în dezbaterea Parlamentului. Și anume aceea că actul normativ este absolut inaplicabil, ca să nu folosim un cuvânt licențios.

La începutul anului trecut atrăgeam atenția opiniei publice, dar mai ales parlamentarilor care dezbăteau inițiativa legislativă a frumoasei și grațioasei deputate Ana Birchall, că proiectul este susceptibil eșecului. Asta pentru că de problemele celor aproximativ 800.000 de persoane ajunse în incapacitatea de plată a datoriilor ar trebui să se ocupe o armată de judecători specializați și practicieni în insolvență inexistenți. Și socoteala era extrem de simplă, chiar și pentru mintea unui ales al poporului: în România există doar 1.500 de judecători de tribunale și 800 de judecători de curți de apel, ce ar trebui să hotărască în dosarele de insolvență personală. Cărora trebuie musai să li se adauge mii, dacă nu zeci de mii de lichidatori, administratori judiciari sau executori judecătorești, pentru bunul mers al justiției.

La fel de interesant este și faptul că propunerea cu amânarea a venit din partea Ministerului Justiției, la sugestia Consiliului Superior al Magistraturii, abia luna trecută. Ceea ce demonstrează nu numai că în cele două camere legislative, ci și în executiv bântuie nepăsarea și ignoranța, fiindcă MJ și CSM ar fi putut afla mult mai devreme că legea este inoperabilă, încă din timpul dezbaterilor parlamentare, fie și dacă ar fi citit criticile ZiuaNews. De unde și concluzia că țara noastră este condusă de niște persoane extrem de ignorante, ba chiar diletante în ceea ce fac.

Unul dintre cele mai mari nonsensuri constă în obligativitatea depunerii unei liste „a bunurilor mobile și imobile cu o valoare individuală care depășește suma de 1.000 de lei, care au fost înstrăinate de către debitor în decursul ultimilor patru ani". Ca să, ce? Dacă omul și-a vândut televizorul, chiar locuința ori vreun teren, iar după un an ajunge pe drumuri, înseamnă că i se interzice accesul la Legea falimentului? De unde să știe el că va da de necaz?

O altă problemă majoră este aceea că practicienii în insolvență care se vor ocupa de cei ce își declară falimentul vor trebui plătiți. De regulă, onorariul acestora depășește cu mult procentul de 10% din valoarea creanței, ceea ce-l va îndatora pe debitor și mai mult, în loc să-l ajute. În schimb, se va îmbogăți lichidatorul sau executorul judecătoresc. Este suficient în acest sens să amintim că, în prezent, executorii judecătorești înregistrează venituri anuale declarate, în medie, de peste un milion de euro pe an. Bani obținuți, cel mai adesea cu japca, tot din buzunarul amărâtului debitor.

Aceeași lege absurdă mai prevede că, împotriva persoanei care și-a declarat insolvența, încetează „toate procedurile contencioase și necontencioase de executare silită". Adică, proprietarul nu-l va mai putea evacua pe chiriaș dacă acesta n-are de unde-i plăti, iar furnizorii de utilități nu-i vor putea poprii veniturile insolvabilului și nici tăia curentul, apa sau gazele, rămânând să suporte paguba ori aceștia, ori vecinii de bloc.

În sfârșit, ca să se spele pe mâini, Guvernul Cioloș a desemnat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor să se ocupe de problemă până la sfârșitul anului în curs și să vină cu soluții favorabile cetățenilor ajunși în dificultate, astfel încât legea să poată fi pusă în aplicare din 2017. O altă prostie, care probabil îi face pe șmecherii din conducerea Băncii Naționale a României - unii dintre cei mai fervenți opozanți ai actului normativ în discuție - să râdă cu gura până la urechi. Fiindcă, ce competență și expertiză să aibă ANPC în elaborarea unor asemenea norme metodologice și respectarea legalității?

Dan Coste