Magistraţii blochează salarizarea unitară, ca să înhaţe potul cel mare

• Tweet

Creşterea salariilor bugetarilor, de la 1 decembrie anul curent, este pusă sub semnul întrebării, deoarece magistraţii au blocat procesul în sine, solicitând cu nesimţire salarii preferenţiale. După ce că, de ani de zile, sunt cei mai bine plătiţi bugetari din România - fără ca justiţia să se lepede de corupţie, ba dimpotrivă - acum nu vor să piardă trenul, riscând ca unii profesori şi medici de marcă din ţara noastră să câştige la fel ca ei.

Printr-un memoriu adresat Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Guvernului României, ce conţine peste 1.000 de semnături, magistraţii vor cele mai mari lefuri din sistemul de salarizare din România, echivalent cu al înalţilor funcţionari de stat şi de Guvern. De unde întrebarea legitimă: de ce n-au făcut-o şi atunci când câştigau mai mult decât toţi aceştia, este cât se poate de pertinentă.

Plecând de la rolul justiţiei în statul de drept, judecătorii bat monedă pe importanţa socială a muncii lor, atunci când vor să aibă cele mai mari lefuri. Foarte corect. Dar de ce-ar câştiga toţi aceştia mai mult decât medicii sau profesorii de top? Sau decât alte categorii profesionale, nu la fel de şcolite, dar a căror activitate este la fel, sau aproape la fel de importantă pentru societate? Gunoierii nu sunt la fel de importanţi, aşa e, dar ce se întâmplă dacă aceştia nu ne mai ridică gunoiul? Murim.

Sau dacă petroliştii nu ne mai dau combustibili? Sau dacă taximetriştii nu mai ies pe traseu? Ori minerii sau energeticienii? Dar popii care ne asigură legătura cu Divinitatea? Într-o situaţie extremă, cine va fi mai important pentru societate, poliţistul de stradă, soldatul care-şi riscă viaţa ca să ne apere hotarele, ori magistraţii care adesea fac justiţie după ureche, unii fiind corupţi până-n măduva oaselor şi protejaţi până-n pânzele albe de organismele profesionale pe care şi le-au creat în acest scop.

Aha, au răspundere. Dar chirurgul care ne operează n-are? Dar vatmanul de tramvai care este chemat să ne transporte în siguranţă ori mecanicul care ne repară maşina? Şi-atunci, de unde atâta trufie? Munca magistraţilor este complexă şi dificilă, însă nici celelalte activităţi nu sunt floare la ureche. Judecătorii sunt expuşi riscurilor cu duiumul, săracii? Şi-atunci, meseria de jurnalist cum e, spre exemplu, când aceştia riscă să fie condamnaţi de Justiţie pe nedrept, iar foarte mulţi să-şi piardă viaţa.

Dar cea de salvamontist sau jandarm_ Magistraţii sunt supăraţi fiindcă nu sunt lăsaţi să întreprindă alte activităţi, pentru a se îmbogăţi şi mai mult. Păi, nici cei care trag la şaibă ori la lopată, asigurându-le bugetarilor salariilor adesea nesimţite, nu pot face afaceri, ei neavând defel capacitatea financiară de-a dezvolta vreo activitate în paralel, cu toate că muncesc zi-lumină.

În protestul lor, judecătorii - care înregistrează indemnizaţii ce pornesc de la echivalentul a 1.500 de euro/lună pentru debutanţi - nu s-au plâns până acum că încasează bani mai mulţi decât parlamentarii, membrii executivului ori chiar preşedintele României. Dar iată că, deodată, au nevoie de-o nouă siguranţă financiară. Ca să-şi cumpere ce, că apartamente şi vile de vacanţă şi-au luat deja, circulă cu limuzine, adesea conduse de şoferi personali ori de serviciu, trăiesc în lux şi îşi permit excursii exotice, la care românul de rând care-i plăteşte nici nu îndrăzneşte să viseze.

Acest discurs poate părea unul cu tentă comunistă, dacă nu este înţeles cum se cuvine, în profunzime. Fiindcă îi preţuim pe magistraţi exact la fel cum îl preţuiesc şi ei pe justiţiabil, atunci când îi hotărăşte soarte. Ştim foarte bine că dreptatea se află în mâna lor şi că trebuie să judece în spiritul şi litera legii. Dar de ce atunci când greşesc, cu sau fără voinţă, nu sunt niciodată sancţionaţi, ci dimpotrivă, sunt apăraţi de instituţiile care-i apără cu îndârjire? Şi se şterg undeva cu reclamaţiile noastre, scuzaţi exprimarea.

Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte Legea unitară a salarizării, magistraţii vor dreptate, dar nu şi pentru căţei. Ei trebuie să fie musai primii pe statul de plată al bugetarilor, deoarece fac o muncă de calitate şi nu pot obţine venituri prin alte mijloace. Dar mita? Ah, atunci când judecătorii şi procurorii vor deveni cu toţii bine pregătiţi profesional, vor fi corecţi în totalitate şi fără nicio îndoială, când nu se vor mai lăsa corupţi, ori nu vor mai judeca după ureche, fiind traşi angro de urechi de colegii lor europeni de la Strasbourg, poate vom înţelege că merită mai multă bunăstare.

Dan Coste