Medierea, parte a soluţiei sau a problemei?

Postat la: 20.10.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Medierea, parte a soluţiei sau a problemei?

Ţara noastră a adoptat legislaţia privind medierea în anul 2006, şapte ani mai târziu introducându-se obligativitatea informării privind avantajele acesteia înaintea declanşării unei acţiuni, de regulă civilă, în instanţa de judecată.

Anul trecut, Curtea Constituţională a României a aruncat această noţiune în aer, declarând respectiva obligativitate neconstituţională, ca și când medierea n-ar fi o alternativă pentru diminuarea divergențelor pe cale extrajudiciară, ci o problemă în plus. Europa caută în prezent soluţii pentru actualizarea instituţiei medierii şi armonizarea acesteia cu legislaţiile comunitare, în ideea reducerii numărului de procese.

Obiectivul Directivei nr. 2008/52/CE privind medierea este acela „de-a asigura un acces mai bun la justiţie, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, care să includă accesul la metode de soluţionare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât şi extrajudiciară". CCR este însă de părere că obligativitatea participării justiţiabilului, în mod gratuit, la şedinţa privind avantajele medierii, spre a fi bine informat înainte de-a ajunge în instanță, constituie o încălcare a reglementărilor constituţionale.

Vezi Doamne, atare obligativitate „apare, fără îndoială, ca o violare a dreptului privind accesul la justiţie, creând o sarcină în plus justiţiabililor, mai cu seamă că procedura se limitează doar la o informare a părţilor privind procedura de mediere". În momentul de față, judecătorul poate acorda părților implicate într-un proces civil (dacă vrea să procedeze așa, nefiind obligat) un termen de la o lună în sus, pentru a recurge la mediere, însă doar cu titlu de recomandare. Dacă părțile nu se conformează, procesul trebuie musai să continue.

Şi-aşa, România s-a pus din nou de-a curmezişul unor norme comunitare, cu toate că ţările sunt chemate să-şi armonizeze legislaţiile în funcţie de acestea. Pe de altă parte, se încearcă din greu în ultima vreme introducerea vaccinului şi votului obligatoriu în mod constituţional, dar când vine vorba despre despre mediere (procedură din care și cetățeanul, și justiția ar avea numai de câștigat), lucrurile stau taman pe dos.

Este foarte clar faptul că, la ora actuală, românii care vor ca legea să le facă dreptate, se adresează instanțelor de judecată, sperând fără excepție că vor avea câștig de cauză. Numai că, în urma unui proces care costă o mică avere, cel puțin o parte va fi nemulțumită de soluția judecătorilor, dacă nu chiar amândouă sau mai multe, de la caz la caz. În același timp, în urma unei medieri, este obligatoriu ca toate părțile să se considere satisfăcute de rezultatul la care s-a ajuns, deoarece nimeni nu decide în locul lor, iar costurile sunt infinit mai reduse, iar timpul de soluționare incomparabil mai scurt. Și-atunci, de ce-ar fi neconstituțională o asemenea oportunitate?

Anul acesta, Parlamentul European a făcut public un raport privind starea justiției comunitare, referindu-se și la instituția medierii, ale cărei avantaje sunt incontestabile, cu recomandarea că aceasta ar trebui să fie obligatorie în statele membre. Spre exemplu, în Marea Britanie ori în Olanda, nu te poți înfățișa instanței de judecată pentru un divorț (conflict de familie), dacă n-ai încercat medierea o dată ori chiar de mai multe ori. În Italia s-a experimentat anul trecut obligativitatea medierii, iar rezultatul a fost senzațional: numărul proceselor în instanță s-a redus cu 200.000 de cazuri. Desigur, de pe urma medierii, avocații au cel mai mult de pierdut, dar aceasta este o cu totul altă problemă, asupra căreia nu ne vom opri, cel puțin deocamdată.

Din păcate, în țara noastră mai este mult până când românul va înțelege că medierea îi oferă posibilitatea de-a rezolva un diferend sau neînțelegere pe cale amiabilă, obținând o rezolvarea de care să fie mulțumit, cu costuri reduse, fără expunere publică și într-un termen extrem de scurt. Fiindcă lipsa de informare, vanitatea, orgoliul, ambiția, pizma și dorința de răzbunare pe vecin, luate separat sau toate la un loc, îl fac pe justițiabil să tocească sălile pașilor pierduți.

Și asta se petrece deoarece românul nu este informat cum se cuvine ori ignoră, încă, să se informeze în ceea ce privește medierea, iar statul (citește CCR) îi dă și el o mână de ajutor, ca să nu ajungă la o soluție amiabilă de rezolvare a problemei, ci să piardă bani și să-și consume nervii prin tribunale cu anii. Chestie ce nu va mai dura foarte mult, cum spuneam, deoarece Europa are în vedere recomandarea ca medierea să fie obligatorie înainte de declanșarea proceselor de regulă civile, în întreg spațiul comunitar.

Dan Coste

loading...
PUTETI CITI SI...

Medierea, parte a soluţiei sau a problemei?

Postat la: 20.10.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Ţara noastră a adoptat legislaţia privind medierea în anul 2006, şapte ani mai târziu introducându-se obligativitatea informării privind avantajele acesteia înaintea declanşării unei acţiuni, de regulă civilă, în instanţa de judecată.

Anul trecut, Curtea Constituţională a României a aruncat această noţiune în aer, declarând respectiva obligativitate neconstituţională, ca și când medierea n-ar fi o alternativă pentru diminuarea divergențelor pe cale extrajudiciară, ci o problemă în plus. Europa caută în prezent soluţii pentru actualizarea instituţiei medierii şi armonizarea acesteia cu legislaţiile comunitare, în ideea reducerii numărului de procese.

Obiectivul Directivei nr. 2008/52/CE privind medierea este acela „de-a asigura un acces mai bun la justiţie, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, care să includă accesul la metode de soluţionare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât şi extrajudiciară". CCR este însă de părere că obligativitatea participării justiţiabilului, în mod gratuit, la şedinţa privind avantajele medierii, spre a fi bine informat înainte de-a ajunge în instanță, constituie o încălcare a reglementărilor constituţionale.

Vezi Doamne, atare obligativitate „apare, fără îndoială, ca o violare a dreptului privind accesul la justiţie, creând o sarcină în plus justiţiabililor, mai cu seamă că procedura se limitează doar la o informare a părţilor privind procedura de mediere". În momentul de față, judecătorul poate acorda părților implicate într-un proces civil (dacă vrea să procedeze așa, nefiind obligat) un termen de la o lună în sus, pentru a recurge la mediere, însă doar cu titlu de recomandare. Dacă părțile nu se conformează, procesul trebuie musai să continue.

Şi-aşa, România s-a pus din nou de-a curmezişul unor norme comunitare, cu toate că ţările sunt chemate să-şi armonizeze legislaţiile în funcţie de acestea. Pe de altă parte, se încearcă din greu în ultima vreme introducerea vaccinului şi votului obligatoriu în mod constituţional, dar când vine vorba despre despre mediere (procedură din care și cetățeanul, și justiția ar avea numai de câștigat), lucrurile stau taman pe dos.

Este foarte clar faptul că, la ora actuală, românii care vor ca legea să le facă dreptate, se adresează instanțelor de judecată, sperând fără excepție că vor avea câștig de cauză. Numai că, în urma unui proces care costă o mică avere, cel puțin o parte va fi nemulțumită de soluția judecătorilor, dacă nu chiar amândouă sau mai multe, de la caz la caz. În același timp, în urma unei medieri, este obligatoriu ca toate părțile să se considere satisfăcute de rezultatul la care s-a ajuns, deoarece nimeni nu decide în locul lor, iar costurile sunt infinit mai reduse, iar timpul de soluționare incomparabil mai scurt. Și-atunci, de ce-ar fi neconstituțională o asemenea oportunitate?

Anul acesta, Parlamentul European a făcut public un raport privind starea justiției comunitare, referindu-se și la instituția medierii, ale cărei avantaje sunt incontestabile, cu recomandarea că aceasta ar trebui să fie obligatorie în statele membre. Spre exemplu, în Marea Britanie ori în Olanda, nu te poți înfățișa instanței de judecată pentru un divorț (conflict de familie), dacă n-ai încercat medierea o dată ori chiar de mai multe ori. În Italia s-a experimentat anul trecut obligativitatea medierii, iar rezultatul a fost senzațional: numărul proceselor în instanță s-a redus cu 200.000 de cazuri. Desigur, de pe urma medierii, avocații au cel mai mult de pierdut, dar aceasta este o cu totul altă problemă, asupra căreia nu ne vom opri, cel puțin deocamdată.

Din păcate, în țara noastră mai este mult până când românul va înțelege că medierea îi oferă posibilitatea de-a rezolva un diferend sau neînțelegere pe cale amiabilă, obținând o rezolvarea de care să fie mulțumit, cu costuri reduse, fără expunere publică și într-un termen extrem de scurt. Fiindcă lipsa de informare, vanitatea, orgoliul, ambiția, pizma și dorința de răzbunare pe vecin, luate separat sau toate la un loc, îl fac pe justițiabil să tocească sălile pașilor pierduți.

Și asta se petrece deoarece românul nu este informat cum se cuvine ori ignoră, încă, să se informeze în ceea ce privește medierea, iar statul (citește CCR) îi dă și el o mână de ajutor, ca să nu ajungă la o soluție amiabilă de rezolvare a problemei, ci să piardă bani și să-și consume nervii prin tribunale cu anii. Chestie ce nu va mai dura foarte mult, cum spuneam, deoarece Europa are în vedere recomandarea ca medierea să fie obligatorie înainte de declanșarea proceselor de regulă civile, în întreg spațiul comunitar.

Dan Coste

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE