Moromeții mioritici ai secolului al XXI-lea

Postat la: 28.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Moromeții mioritici ai secolului al XXI-lea

Dacă s-ar organiza mâine un referendum cu următoarele două opțiuni: „Ce doriți, scăderea TVA cu două procente, ori condamnarea Elenei Udrea, Dan Șova, Varujan Vosganian, Marian Vanghelie și Radu Mazăre la câte zece ani de pușcărie?", populația ar vota în majoritate penitenciarul. Nu neapărat ca să-i moară capra vecinului, ci pentru a se răzbuna în acest mod pe clasa politică, în ciuda faptului că electoratul îi votează periodic pe anumiți politicieni, chipurile, ca să-i reprezinte.

Ca tot românul, imparțial, pe omul de rând - care și-așa abia se descurcă cu supraviețuirea financiară de pe-o o zi pe alta - îl doare undeva de cota TVA. Că dacă pâinea se va ieftini de la un leu la nouăzeci de bani, ce mare scofală ar fi pentru el, omul sărac, care-și duce existența de pe-o zi pe alta? Nu se va alege cu mai nimic, că la bunuri de folosință îndelungată - cum ar fi televizorul, mașina de spălat, termopanele sau vreun autoturism modest -, oricum nu poate visa. Și-atunci, nu mai dulce este răzbunarea? Nu neapărat pe politicienii menționați anterior, pe care abia dacă-i cunoaște, ci pe întreaga clasă politică din România. Pentru că - se știe - oamenii politici au bani cu nemiluita, iar talpa țării - nu.

Luat la bani mărunți, alegătorul - inclusiv cel de la birt, care-și îneacă periodic și cu înverșunare amarul în pahar - va admite că politicienii băgați la pârnaie nu le-au greșit cu nimic, ba chiar îi compătimesc pe aceștia, la o adică. Că respectivii au mai făcut și lucruri bune, pe ici, pe colo. Dar restul celorlalți? Păi, ăia să intre la zdup, dacă se poate cu toții, ca și amărâtul să aibă o cât de mică satisfacție. Chestie de mentalitate...

„Moartea regilor, bucuria nebunilor", spune un vechi proverb sau ce-o fi el. Că dacă se duc la pușcărie îmbuibații, locul acestora este luat de alții mai înfometați, iar destinul plebei va fi și mai precar ca înainte. Ne-o demonstrează istoria. Cine plătește ca șmecherii să stea la pușcărie? Statul, doar nu omul de rând (când de fapt tot el achită nota de plată), ce adesea n-are bani nici de pâine, darmite de-o țuică și-o țigară.

Seara, la cârciuma satului, toată lumea știe politică. Și ăi cu bani, care se pot cinsti singuri, și ăi fără, care așteaptă să fie cinstiți de ceilalți, eventual pentru opiniile lor politice care le convin finanțatorilor țuicii și țigării aferente. Că n-a mai plouat destul este o mare calamitate, dar și dacă nu s-ar mai opri, tot rău ar fi. Numai că, în privința naturii..., așa a vrut Dumnezeu și nimeni nu se poate opune, nimeni nu cârcotește. Pe când, atunci când vine vorba despre parlamentari, miniștrii și oameni de afaceri de succes, cu totul altfel devine problema. Că ei, aceștia, de ce să aibă de toate, iar plebea - nu?!

În România zilelor noastre, Moromeții lui Preda sunt mici copii, raportat la mentalitatea neaoșă a populației rurale actuale, și chiar orășenești, din clasa celor defavorizați ori strâmtorați. Neajunsurile cotidiene și-au pus amprenta definitiv și irevocabil pe conștiințele, dar și pe mentalitatea mai ales a nevoiașilor. Că sărăcia e a dracului de urâtă, iar bunăstarea altora deranjează al naibii de tare. Că de ce ăia să aibă, iar tu, nu? - cum spuneam mai devreme. Tot mai bine era pe vremea lui Ceaușescu, când majoritatea fura ori se prefăcea că muncește, iar la pușcărie ajungeau foarte puțini, în timp ce penitenciarele nici nu erau atât de aglomerate, cât să fie nevoie de construirea a încă 10.000 de locuri de detenție.

Dan Coste

 

loading...
PUTETI CITI SI...

Moromeții mioritici ai secolului al XXI-lea

Postat la: 28.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Dacă s-ar organiza mâine un referendum cu următoarele două opțiuni: „Ce doriți, scăderea TVA cu două procente, ori condamnarea Elenei Udrea, Dan Șova, Varujan Vosganian, Marian Vanghelie și Radu Mazăre la câte zece ani de pușcărie?", populația ar vota în majoritate penitenciarul. Nu neapărat ca să-i moară capra vecinului, ci pentru a se răzbuna în acest mod pe clasa politică, în ciuda faptului că electoratul îi votează periodic pe anumiți politicieni, chipurile, ca să-i reprezinte.

Ca tot românul, imparțial, pe omul de rând - care și-așa abia se descurcă cu supraviețuirea financiară de pe-o o zi pe alta - îl doare undeva de cota TVA. Că dacă pâinea se va ieftini de la un leu la nouăzeci de bani, ce mare scofală ar fi pentru el, omul sărac, care-și duce existența de pe-o zi pe alta? Nu se va alege cu mai nimic, că la bunuri de folosință îndelungată - cum ar fi televizorul, mașina de spălat, termopanele sau vreun autoturism modest -, oricum nu poate visa. Și-atunci, nu mai dulce este răzbunarea? Nu neapărat pe politicienii menționați anterior, pe care abia dacă-i cunoaște, ci pe întreaga clasă politică din România. Pentru că - se știe - oamenii politici au bani cu nemiluita, iar talpa țării - nu.

Luat la bani mărunți, alegătorul - inclusiv cel de la birt, care-și îneacă periodic și cu înverșunare amarul în pahar - va admite că politicienii băgați la pârnaie nu le-au greșit cu nimic, ba chiar îi compătimesc pe aceștia, la o adică. Că respectivii au mai făcut și lucruri bune, pe ici, pe colo. Dar restul celorlalți? Păi, ăia să intre la zdup, dacă se poate cu toții, ca și amărâtul să aibă o cât de mică satisfacție. Chestie de mentalitate...

„Moartea regilor, bucuria nebunilor", spune un vechi proverb sau ce-o fi el. Că dacă se duc la pușcărie îmbuibații, locul acestora este luat de alții mai înfometați, iar destinul plebei va fi și mai precar ca înainte. Ne-o demonstrează istoria. Cine plătește ca șmecherii să stea la pușcărie? Statul, doar nu omul de rând (când de fapt tot el achită nota de plată), ce adesea n-are bani nici de pâine, darmite de-o țuică și-o țigară.

Seara, la cârciuma satului, toată lumea știe politică. Și ăi cu bani, care se pot cinsti singuri, și ăi fără, care așteaptă să fie cinstiți de ceilalți, eventual pentru opiniile lor politice care le convin finanțatorilor țuicii și țigării aferente. Că n-a mai plouat destul este o mare calamitate, dar și dacă nu s-ar mai opri, tot rău ar fi. Numai că, în privința naturii..., așa a vrut Dumnezeu și nimeni nu se poate opune, nimeni nu cârcotește. Pe când, atunci când vine vorba despre parlamentari, miniștrii și oameni de afaceri de succes, cu totul altfel devine problema. Că ei, aceștia, de ce să aibă de toate, iar plebea - nu?!

În România zilelor noastre, Moromeții lui Preda sunt mici copii, raportat la mentalitatea neaoșă a populației rurale actuale, și chiar orășenești, din clasa celor defavorizați ori strâmtorați. Neajunsurile cotidiene și-au pus amprenta definitiv și irevocabil pe conștiințele, dar și pe mentalitatea mai ales a nevoiașilor. Că sărăcia e a dracului de urâtă, iar bunăstarea altora deranjează al naibii de tare. Că de ce ăia să aibă, iar tu, nu? - cum spuneam mai devreme. Tot mai bine era pe vremea lui Ceaușescu, când majoritatea fura ori se prefăcea că muncește, iar la pușcărie ajungeau foarte puțini, în timp ce penitenciarele nici nu erau atât de aglomerate, cât să fie nevoie de construirea a încă 10.000 de locuri de detenție.

Dan Coste

 

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE