• Tweet

Ultimele miscari ale Atenei legitimeaza intrebarea din titlu. Sa privim detasati harta regiunii. Sa observam de ce, dincolo de motivele istorice invocate, Moscova a tinut din tot dinadinsul sa isi adjudece Crimeea. Si asumandu-si riscul urias al sanctiunilor economice. Sa vedem ce inseamna Crimeea, in plan geostrategic. Si, apoi, cat se poate de detasati, sa ne uitam ceva mai la sud-vest pe harta, la Grecia.

Si sa observam pozitia statului elen in acelasi plan geostrategic. Daca facem acest lucru, vom descoperi arma redutabila pe care o utilizeaza Atena in raport cu Uniunea Europeana si chiar cu NATO. Si am putea, in felul acesta, sa anticipam compromisul care va rezulta. Prin Crimeea, Federatia Rusa dobandeste o pozitie predominanta in Marea Neagra. Dar si in raport cu sud-estul Europei. Si, iata ca, in mod aparent neasteptat, este pe cale sa aiba loc o a doua operatiune a carei anvergura si ale carei efecte sunt echivalente anexarii de catre Rusia a Ucrainei. O deplasare fortata sau nefortata a Greciei dinspre un jucator spre celalalt jucator geopolitic. Aceasta este adevarata miza sau acesta poate fi efectul principal al ruperii Atenei din concernul statelor Uniunii Europene.

Avem de-a face cu o uriasa datorie a unui stat fata de banci, fata de alte state, dar si fata de cetateni si societati comerciale, o datorie care intrece cu mult posibilitatile pe care statul elen le are de a o achita intr-un timp rezonabil. Avem totodata de-a face cu presiuni din partea Fondului Monetar International si a statelor europene, in special a Germaniei, pentru ca guvernul elen sa adopte o serie de masuri extreme de dureroase, sub aspect social. Intre care micsorarea pensiilor cetatenilor Greciei. Avem, in fine, de-a face cu un guvern rezultat din alegeri recente, bine consolidat sub aspect electoral si al carui portdrapel a fost tocmai rezistenta impotriva unor asemenea masuri, cu un impact social dramatic. Cu alte cuvinte, guvernul de la Atena este silit de propriul electorat - nemaidiscutand de alte ratiuni - sa reziste oricaror presiuni venite din directia Fondului Monetar International si partenerilor europeni. Consecinta imediata este amenintarea cu intrarea Greciei in incapacitate de plata, deci, cu declararea statului elen drept stat aflat intr-o procedura de faliment. De aici incolo, daca acest eveniment se va produce, nimeni nu mai stie, cu precizie, ce ar urma.

Grecia este amenintata cu excluderea din zona euro. Mai mult chiar, este amenintata si cu ejectarea din Uniunea Europeana. Numai ca, nu exista niciun fel de precedent in acest sens, nici intr-un scenariu, nici in celalalt. Mai mult chiar, pur si simplu, arhitectii Uniunii Europene nu au prevazut niciun fel de proceduri in acest sens. Pana una-alta, daca ne uitam, cu atentie, in toate reglementarii Uniunii, nu vom gasi niciuna din care sa rezulte dreptul unor state de a exclude alte state, fie din zona euro, fie chiar din Uniunea Europeana. Ceea ce lasa, pana la urma, optiunea, nu la mana majoritatii - de altfel, deciziile nu se iau cu majoritate, ci cu unanimitate in Uniunea Europeana - ci la mana Greciei. Grecia iese sau nu iese din zona euro sau din Uniunea Europeana doar daca ea doreste in mod expres acest lucru. In aceste conditii, declararea incetarii de plati a Atenei si a falimentului statului elen devine o operatiune, daca nu imposibila, in orice caz, extrem de dificila, efectele urmand sa se propage dincolo de granitele nationale ale Greciei, in intregul sistem al Uniunii Europene.

Jocul care se poarta in aceste zile si ore este insa mult mai complex. Asa ca, sa dam si noi pagina si sa vedem ce scrie pe verso. Sub aspect geopolitic, situatia este mult mai incurcata decat aparenta ei dimensiune financiara, chiar daca ea vizeaza raporturi internationale in interiorul Uniunii Europene. Din simplul motiv ca, asa cum se stie, Uniunea Europeana se afla intr-un conflict deschis cu Federatia Rusa. Un conflict acutizat si devenit aproape ireversibil dupa anexarea de catre Moscova a Ucrainei, sub acoperirea unui referendum. Sub aspect militar, situatia Greciei este, in esenta, urmatoarea: ea este un aliat al Uniunii Europene pentru ca face parte din Uniunea Europeana si, implicit, al Statelor Unite ale Americii, pentru ca Uniunea Europeana este principalul aliat al Statelor Unite.

Implicit, sub aspect militar, Grecia este apropiata de NATO, chiar daca - fapt care o jigneste profund de multi ani - ea nu face parte din aceasta structura politica si militara euroatlantica. Fiindca, atentie, a fost preferata Turcia, un rival istoric al Greciei, care nu face parte si se pare ca nu va face parte prea curand din Uniunea Europeana. Pe de alta parte, intreg arhipelagul elen, sub aspect geostrategic, reprezinta, probabil, cea mai importanta pozitie din Marea Mediterana si, de fapt, din intreaga regiune a Balcanilor si a sud-estului european. Ce s-ar intampla daca intreg acest arhipelag ar fi, sub o forma sau alta, scos de sub umbrela NATO - chiar daca Grecia nu face parte din NATO - si ar fi plasat sub umbrela Federatiei Ruse? In aceasta situatie, in mod cert, Federatia Rusa ar redeveni, dintr-un jucator regional, un important jucator la nivel mondial. Miscarea pe tabla de sah geostrategica ar fi naprasnica.

In cheia de mai sus ar trebui citite cateva evenimente recente. Cum ar fi indarjirea Greciei in a solicita restituirea de catre Germania a cateorva sute de miliarde de euro, datorii invocate dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, refuzul Atenei de a aplica o dramatica curba de sacrificii solicitata de Fondul Monetar International si de Uniunea Europeana, pasii din ce in ce mai hotarati pe care Atena ii face in directia Moscovei. Si abia din aceasta perspectiva, ar trebui sa incercam un raspuns la dramatica intrebare a momentului. Ce va face Grecia in acest final de saptamana? Pentru ce solutie va opta? Ce va face Uniunea Europeana? Va ceda sau nu va ceda? Ce va face Fondul Monetar International, tinand cont de faptul ca la butoane se afla, pana la urma, Statele Unite, interesate mai degraba de un echilibru geostrategic in regiune decat de restituirea de catre Grecia a unei datorii care, in definitiv, este de patruzeci de ori mai mica decat datoria publica a Washingtonului? Si sigur ca da, cum va manevra Moscova in aceste circumstante? Si, iata ca, din aceasta perspectiva, mult mai complexa, guvernul de la Etena nu mai pare deloc atat de vulnerabil cum incearca sa-l prezinte propaganda Uniunii Europene.

SR Stanescu