Primăria corupe

• Tweet

Arestarea, trimiterea în judecată şi condamnarea a tot mai mulţi edili în ultima vreme demonstrează ceea ce era demult demonstrat: niciun primar din această ţară nu candidează pentru un salariu decent, ci pentru mită şi înavuţire rapidă, fără justă cauză. Fiindcă ar fi ilogic să se creadă că primarul se pune 24 de ore din 24 la dispoziţia cetăţeanului, doar pentru o leafă mizeră de 3, 4 sau 5.000 de lei pe lună.

Sorin Oprescu, ultimul arestat pentru fapte de corupţie, câştigă spre exemplu un pic peste mia de euro, în condiţiile în care a obţinut cele mai multe voturi după preşedintele Iohannis. Îi vine cuiva să creadă că doctorul a dobândit atâtea proprietăţi şi trăieşte pe picior mare din amarata lui de leafă? Iar primarii din sectoarele Bucureştiului câştigă chiar mai puţin de o mie de euro. În concluzie, fiind prost plătiţi, primarii condiţionează actul administrativ de şperţ. În această situaţie, arhicunoscută, ce-ar fi de făcut?

Parlamentarii, care doar îi reprezintă - chipurile - pe oameni au găsit soluţia bunăstării: şi-au votat salarii şi pensii nesimţite, la care se adaugă alte sume lunare forfetare şi deconturi pe care le mermelesc tot în propriul folos. Dar edilii nu pot proceda la fel, deşi muncesc în folosul comunităţilor, căci nu ei sunt cei care dau legi. Deci, se află tot la mâna senatorilor şi deputaţilor, chit că lefurile primarilor sunt încasate de la bugetele locale, nu de la cel consolidat al statului.

Cu toate acestea, trebuie remarcat un fapt evident. Dacă se vor mări salariile primarilor, ca şi în cazul medicilor, aceştia tot vor pretinde şi vor încasa mită, căci nu se ştie dacă vor mai fi aleşi pentru un al doilea mandat. Trebuie să bată fierul cât e cald, chiar şi cu riscul de-a fi călcaţi de procurori şi deferiţi justiţiei la un moment dat. Că dacă de justiţie se mai poate scăpa câteodată, cu suspendare, dar chiar şi cu executarea unei pedepse oarecare, de sărăcie e mult mai dificil. Pe de altă parte trebuie spus că, direct proporţional cu riscul pe care şi-l asumă edilii când pretind şi încasează mită, creşte şi mita în sine.

Asta înseamnă că, cel puţin pe termen scurt şi mediu, nu se întrevede nicio soluţie privind acest flagel din primăriile patriei, astfel încât fenomenul să fie eradicat sau cel puţin diminuat. Ceea ce înseamnă că postul de primar îl transformă automat pe cetăţean, deîndată ce câştigă un mandat, din om cinstit într-unul puşcăriabil. Şi cu toate acestea, e bătaie în continuare pe eşarfa tricoloră, din patru în patru ani, de parcă aceşti candidaţii ar fi miei duşi la tăiere.

O rezolvare fericită a situaţiei ar putea consta în crearea acelor pârghii administrative, care să nu le mai permită edililor să pretindă mită, în paralel cu dezvoltarea conştiinţei cetăţenilor şi oamenilor de afaceri, care intră în contact cu primăria, să nu le mai ofere. Dar aceste premise sunt mult prea îndepărtate căci, deşi ne aflăm din 2007 în Europa, suntem totuşi la Porţile Orientului.

Dan Coste