ZC
ZC




ZC




Se împlinesc nouă ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire, Teoctist Patriarhul

Postat la: 31.07.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Se împlinesc nouă ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire, Teoctist Patriarhul

Am avut privilegiul să-l cunosc îndeaproape. I-am fost alături, cu fiască supunere, și l-am privit ca pe un neprețuit Părinte și prieten - îndrăznesc să spun "prieten" pentru că așa îmi spunea de fiecare dată când îmi vorbea, cu o copleșitoare dragoste părintească.

Știu că unii nu l-au înțeles sau l-au judecat pripit, dar pot depune mărturie că pentru toți a avut dragoste și înțelegere. Smerenia sa a fost mai puternică decât răutățile și nedreptățile pe care a trebuit să le înfrunte. Reproduc mai jos câteva fragmente dintr-o "Închinare" pe care i-am dedicat-o într-o lucrare publicată în cinstea sa, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Dumnezeu să-l odihnească alături de sfinții Săi !

"Sunt nenumărate pricinile pentru care avem a-i fi recunoscători Părintelui Patriarh. Într-un timp al tulburărilor şi exceselor, de la ateismul regimului comunist până la consumerismul şi degringolada post-decembristă, Patriarhul României a fost cel care s-a impus, prin fiecare gest şi atitudine, drept factor esenţial de echilibru şi stabilitate, axul spiritual şi moral al comunităţii creştine româneşti.  S-a ridicat şi a stat neclintit în calea avalanşelor propagandistice anticreştine, apărând cu armele duhului şi înţelepciunii drumul firesc al vieţii noastre spirituale.

A răspândit prin neobosita sa lucrare pastorală dreapta învăţătură, predicând în tot locul, de-a lungul şi de-a latul ţării şi dincolo de hotarele ei.
A îndurat cu smerenie lovituri ticăloase care, ţintindu-l pe el, erau îndreptate asupra noastră, a tuturor.
A ştiut să adune în jurul său energii şi competenţe şi a condus lupta pentru păstrarea şi promovarea valorilor autentice ale istoriei şi culturii naţionale.
A luat asupra sa vinovăţii pentru care nu era cu nimic răspunzător şi a răbdat singur pentru erorile sau greşelile multor altora.
A administrat cu migală şi dăruire angrenajul instituţional al Bisericii Ortodoxe Române, lui datorându-i-se în mare măsură atât depăşirea unor momente dificile cât şi împlinirea unor mari şi importante deziderate ale întregii societăţi româneşti.
A îngenuncheat prin răbdarea sa nemaiîntâlnită adversităţi de tot felul, de la pripeala nechibzuiţilor la nebunia celor fără frică de Dumnezeu.

Conducând inspirat şi vizionar mişcările Bisericii noastre, a reaşezat România în contextul geopolitic al puterilor spirituale ale lumii, Occidentul însuşi recunoscând, prin vocea celui mai autorizat reprezentant al său, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, funcţiile, anvergura şi destinul european şi universal al României reale - România creştină.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele întreaga creştinătate românească îi este şi-i va fi întotdeauna adânc recunoscătoare Prea Fericitului Părinte Teoctist. Un cuvânt special de închinare se cere, însă, adăugat, îndeosebi din perspectiva generaţiei tinere. Noua Generaţie are o îndreptăţire şi, în acelaşi timp, o obligaţie în plus pentru a-i mulţumi şi a-l omagia pe cel care a avut întotdeauna pentru cei tineri grija sporită a unui părinte atent şi iubitor. Căci nicăieri nu au găsit tinerii mai multă înţelegere şi mai multă dragoste, nicăieri greşelile lor nu au fost întâmpinate cu mai multă blândeţe, nicăieri nu au primit sfaturi şi îndemnuri mai folositoare sufletului şi vieţii lor, nicăieri nu au avut tinerii mai mult sprijin decât la Părintele Patriarh.

Dacă generaţia tânără a descoperit în Părintele Cleopa reperul exemplar al călăuzirii duhovniceşti, dacă a putut contempla prin Părintele Stăniloae înaltele culmi ale gândirii teologice, dacă prin Petre Ţuţea a regăsit tipul absolut al intelectualului laic creştin, în persoana Părintelui Patriarh tinerii României au privilegiul să afle modelul adevăratului conducător: înţelept, iubitor şi dăruit slujirii celor mulţi. Ferice de cei ce vor şti şi se vor strădui să urmeze acest model al conducătorului slujitor, reprezentat cu unică statornicie şi devoţiune de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României."

Marian Munteanu

(Postfață la volumul aniversar "Prea Fericitul Teoctist, Patriarh al românilor de pretutindeni", 2005.)

loading...
PUTETI CITI SI...

Se împlinesc nouă ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire, Teoctist Patriarhul

Postat la: 31.07.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Am avut privilegiul să-l cunosc îndeaproape. I-am fost alături, cu fiască supunere, și l-am privit ca pe un neprețuit Părinte și prieten - îndrăznesc să spun "prieten" pentru că așa îmi spunea de fiecare dată când îmi vorbea, cu o copleșitoare dragoste părintească.

Știu că unii nu l-au înțeles sau l-au judecat pripit, dar pot depune mărturie că pentru toți a avut dragoste și înțelegere. Smerenia sa a fost mai puternică decât răutățile și nedreptățile pe care a trebuit să le înfrunte. Reproduc mai jos câteva fragmente dintr-o "Închinare" pe care i-am dedicat-o într-o lucrare publicată în cinstea sa, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Dumnezeu să-l odihnească alături de sfinții Săi !

"Sunt nenumărate pricinile pentru care avem a-i fi recunoscători Părintelui Patriarh. Într-un timp al tulburărilor şi exceselor, de la ateismul regimului comunist până la consumerismul şi degringolada post-decembristă, Patriarhul României a fost cel care s-a impus, prin fiecare gest şi atitudine, drept factor esenţial de echilibru şi stabilitate, axul spiritual şi moral al comunităţii creştine româneşti.  S-a ridicat şi a stat neclintit în calea avalanşelor propagandistice anticreştine, apărând cu armele duhului şi înţelepciunii drumul firesc al vieţii noastre spirituale.

A răspândit prin neobosita sa lucrare pastorală dreapta învăţătură, predicând în tot locul, de-a lungul şi de-a latul ţării şi dincolo de hotarele ei.
A îndurat cu smerenie lovituri ticăloase care, ţintindu-l pe el, erau îndreptate asupra noastră, a tuturor.
A ştiut să adune în jurul său energii şi competenţe şi a condus lupta pentru păstrarea şi promovarea valorilor autentice ale istoriei şi culturii naţionale.
A luat asupra sa vinovăţii pentru care nu era cu nimic răspunzător şi a răbdat singur pentru erorile sau greşelile multor altora.
A administrat cu migală şi dăruire angrenajul instituţional al Bisericii Ortodoxe Române, lui datorându-i-se în mare măsură atât depăşirea unor momente dificile cât şi împlinirea unor mari şi importante deziderate ale întregii societăţi româneşti.
A îngenuncheat prin răbdarea sa nemaiîntâlnită adversităţi de tot felul, de la pripeala nechibzuiţilor la nebunia celor fără frică de Dumnezeu.

Conducând inspirat şi vizionar mişcările Bisericii noastre, a reaşezat România în contextul geopolitic al puterilor spirituale ale lumii, Occidentul însuşi recunoscând, prin vocea celui mai autorizat reprezentant al său, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, funcţiile, anvergura şi destinul european şi universal al României reale - România creştină.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele întreaga creştinătate românească îi este şi-i va fi întotdeauna adânc recunoscătoare Prea Fericitului Părinte Teoctist. Un cuvânt special de închinare se cere, însă, adăugat, îndeosebi din perspectiva generaţiei tinere. Noua Generaţie are o îndreptăţire şi, în acelaşi timp, o obligaţie în plus pentru a-i mulţumi şi a-l omagia pe cel care a avut întotdeauna pentru cei tineri grija sporită a unui părinte atent şi iubitor. Căci nicăieri nu au găsit tinerii mai multă înţelegere şi mai multă dragoste, nicăieri greşelile lor nu au fost întâmpinate cu mai multă blândeţe, nicăieri nu au primit sfaturi şi îndemnuri mai folositoare sufletului şi vieţii lor, nicăieri nu au avut tinerii mai mult sprijin decât la Părintele Patriarh.

Dacă generaţia tânără a descoperit în Părintele Cleopa reperul exemplar al călăuzirii duhovniceşti, dacă a putut contempla prin Părintele Stăniloae înaltele culmi ale gândirii teologice, dacă prin Petre Ţuţea a regăsit tipul absolut al intelectualului laic creştin, în persoana Părintelui Patriarh tinerii României au privilegiul să afle modelul adevăratului conducător: înţelept, iubitor şi dăruit slujirii celor mulţi. Ferice de cei ce vor şti şi se vor strădui să urmeze acest model al conducătorului slujitor, reprezentat cu unică statornicie şi devoţiune de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României."

Marian Munteanu

(Postfață la volumul aniversar "Prea Fericitul Teoctist, Patriarh al românilor de pretutindeni", 2005.)

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE