• Tweet

Google îl omagiază astăzi pe biologul şi medicul austrian Karl Landsteiner, printr-un Doodle special creat pentru cea de-a 148 - a aniversare a omului de ştiinţă. Karl Landsteiner s-a născut pe 14 iunie 1868, la Viena, în Austria. Acestuia i se datorează primul sistem de clasificare a grupelor sanguine, sistemul AB0. Karl Landsteiner este Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1930. Medicul austrian a murit pe 26 iunie 1943 în Statele Unite ale Americii

Karl Landsteiner s-a născut la 14 iunie 1868, la Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, Leopold Landsteiner, era ziarist, editor, precum și jurist. Când avea șase ani, micul Karl a rămas orfan de tată, iar el a fost crescut de mama sa, Fanny Hess. În anul 1891, a obținut o diplomă de medicină la Universitatea din Viena. La universitate și-a însușit și o solidă cunoaștere a chimiei.

În 1908, Karl Landsteiner a devenit profesor de patologie la Universitatea din Viena. În 1916, s-a căsătorit cu Helen Wlasto, care i-a dăruit un fiu. Ca urmare a Primului Război Mondial, Karl Landsteiner a părăsit Austria pentru a se stabili în Țările de Jos. În 1922, se alătură Institutului Rockfeller (Rockefeller Institute for Medical Research) de la New York, unde rămâne chiar și după pensionarea survenită în 1939.
Karl Landsteiner a descoperit sistemul modern de clasificare a grupelor sanguine

Lui Karl Landsteiner i se datorează dezvoltarea, în 1909, a sistemului modern de clasificare a grupelor sanguine, cât și imunochimia haptenelor. În 1940, în colaborare cu Alexander Wiener, a identificat factorul Rh (factorul Rhesus), responsabil al bolii hemolitice a nou-născuților. În anul 1930, i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină, pentru lucrările sale asupra grupelor sanguine.

În perioada petrecută în Statele Unite ale Americii, Karl Landsteiner a devenit cetățean american. A murit în urma unui atac cerebral, în timp ce lucra în laboratorul său, la 26 iunie 1943 Karl Landsteiner a devenit membru străin al Royal Society, la 29 martie 1941.
Ziua Internaţională a Donării de Sânge

Data de 14 iunie, ziua de naștere a lui Karl Landsteiner, a fost aleasă pentru celebrarea Zilei Internaționale a Donării de Sânge. Se estimează că descoperirea lui Karl Landsteiner a salvat peste un miliard de vieți omenești. Ultima bancnotă austriacă cu valoarea nominală de 1.000 de șilingi, (1997), desenată de Robert Kalina, înainte de intrarea monedei euro în circuitul economic, îl reprezintă pe Larl Landsteiner, lucrând în laboratorul său.

La începutul secolului XX, Karl Landsteiner a descoperit o metodă de clasificare a sângelui uman cu consecinţe de anvergură asupra medicinei şi chirurgiei, ca şi în domeniul medicinei legale. În plus, Landsteiner avea să aducă şi alte contribuţii-cheie la domeniul imunologiei care se prefigura la acea dată.
Karl Landsteiner s-a implicat în izolarea virusului care provoca poliomielita

Karl Landsteiner s-a implicat în izolarea virusului care provoca poliomielita şi a arătat cum ar trebui să fie studiat sifilisul pe animale. De asemenea, a explicat reacţia antigen-anticorp şi reacţiile alergice. Spre sfârşitul vieţii, el a descoperit factorul Rh în sânge, iar analizele efectuate ulterior au salvat vieţile multor copii afectaţi de boala Rhesus.

Dacă luăm în considerare o serie de inovaţii recente conjugate cu munca lui, cum ar fi vaccinul antipoliomielitic sau transplantul de organe, realizările lui Landsteiner ne apar ca nişte arhetipuri ale progresului în fiziologie şi medicină. Ele reprezintă puncte nodale, din care evoluează noi căi şi uneori se creează noi necesităţi.

Născut pe 14 iunie 1868 la Baden bei Wien, o suburbie a Vienei, Karl Landsteiner a fost fiul lui Leopold Landsteiner, un bine cunoscut ziarist şi editor austriac, şi al lui Fanny Hess. S-a înscris la Universitatea din Viena în 1885 şi a obţinut diploma de medic în 1891. Cariera lui medicală a fost marcată de marea sa pasiune pentru domeniul în spectaculoasă dezvoltare al chimiei, în care a şi făcut studii postuniversitare.

După studiile de la Universitatea din Wurzburg, sub îndrumarea celebrului chimist Emil Fischer, Landsteiner a continuat să înveţe în Germania chimia benzenului, apoi şi-a aprofundat cunoştinţele de chimie organică în Elveţia. Ulterior s-a întors în Austria şi a lucrat în departamentul de igienă al Universităţii din Viena. În 1897, a devenit asistentul directorului Institutului Anatomo-Patologic al Universităţii. În următorul deceniu, a dobândit vaste cunoştinţe despre boală, moarte şi anatomia umană. El a efectuat 3639 examinări post-mortem.

Dubla sa specializare, în medicină şi chimie, i-a permis lui Landsteiner să studieze îndeaproape compoziţia sângelui. În 1895, Jules Bordet descoperise tendinţa sângelui provenit de la diverse specii de a forma cheaguri atunci când era amestecat. Landsteiner a remarcat şi el aceeaşi „aglutinare" atunci când se combina sângele de la diferiţi oameni. Această informaţie apăruse într-o notă de subsol a unui articol publicat în 1900, dar importanţa acesteia nu i-a scăpat lui Landsteiner. Karl Landsteiner a descoperit că sângele uman se poate clasifica în trei grupe

În anul următor, Karl Landsteiner descoperea că sângele uman se poate clasifica în trei grupe, fiecare conţinând o aglutinină specială, grupe pe care le-a denumit A, B şi C. (C avea să fie redenumită 0, iar o a patra grupă, AB, urma să fie descoperită ulterior.)

Sângele oricărui om aparţine uneia dintre aceste grupe; pe de altă parte, se poate demonstra că grupele apar în proporţii precise la diferite populaţii. În acelaşi timp, s-a demonstrat că aglutinarea nu se datorează vreunei boli, ci reprezintă o reacţie chimică obişnuită.
Primele transfuzii de sânge

Semnificaţia descoperirii lui Karl Landsteinera fost recunoscută peste câţiva ani. În 1907 se efectuau primele transfuzii de sânge şi, împreună cu noile tehnici de anestezie, acestea făceau posibile noi intervenţii chirurgicale. Trebuie făcută precizarea că relaţia dintre specificitatea sângelui uman şi procedurile invazive rămâne foarte puternică. Descoperirea de către Jean Dausset a „complexului histo-compatibilităţii", la mijlocul secolului XX, a ascuţit bisturiele chirurgilor: ea a deschis calea către transplantul de organe. Atunci când a descoperit pentru prima oară grupele de sânge, Landsteiner nu bănuia existenţa unei componente moştenite. Dar legile eredităţii mendeliene, care au fost redescoperite la începutul secolului XX, aveau să se aplice curând şi grupelor de sânge.