• Tweet

Departe de-a fi o imbecilitate oarecare, caracterizată prin prostie, inepție ori neghiobie, taxa de mediu a ministresei Rovana Plumb frizează ridicolul și după ce-a fost declarată nelegală de către Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg.

Pentru că actul normativ românesc contra firii continuă să fie aplicat atât cetățenilor care-și cumpără din UE un autoturism la mâna a doua, cât și celor care achiziționează din țara noastră o mașină nouă. Astfel, actul de justiție este aglomerat - din ignoranța și indiferența autorităților - cu mii sau zeci de mii de procese, în care cetățeanul de rând reclamă fiscul și câștigă pe bandă rulantă.

Majoritatea celor prejudiciați astfel de stat, fără ca Avocatul Poporului să se sinchisească să le țină partea - cum ar fi normal -, se bucură atunci când reușesc să-și recupereze banii în instanță. Numai că acei bani le aparțin de drept contribuabililor, tot aceștia fiind cei care le plătesc funcționarilor publici care-i batjocoresc salariile, bonificațiile, primele, sporurile, cadourile pentru copiii minori, tichetele de masă ori de vacanță.

Cum a ajuns Rovana pe cai mari

De când a navigat spre PSD, de la întreprinderea bucureșteană Miraj (unde în ultimii ani ajunsese directoare), Rovana Plumb s-a dovedit o foarte bună executantă a ordinelor și dispozițiilor primite de la superiorii de partid. Pe principiul: „Noi muncim, nu gândim!". Grație acestei disponibilități, a reușit în cele din urmă să înhațe postul de președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, cu rang de subsecretar de stat. După care a avansat treptat, ajungând ministru al Mediului, iar în prezent al Muncii.

Ba mai mult, pentru o scurtă perioadă de timp, a fost și interimară a PSD, că președintele Victor Ponta s-a amuzat s-o numească în această funcție, ca să vadă ce-i poate pielea lui Dragnea, cel condamnat la pușcărie cu suspendare. Și a văzut cât de prieten declarat îi este respectivul infractor de drept comun. Dar nu asta este tema materialului de față. Ideea e că Rovana-barosana a executat întocmai și la timp tot ce i s-a ordonat de către superiorii de partid, fără nici cea mai mică opoziție ori discernământ.

Taxă imbecilă menținută din prostie și indiferență

România a ajuns în situația de-a dreptul halucinantă de-a impune o taxă de mediu nelegală la nivel european - fiind considerată discriminatorie -, pe care Guvernul se încăpățânează s-o mențină, mai ales în disprețul cetățeanului plătitor de taxe și impozite. Mai clar, cine vrea să-și ia o mașină, second-hand ori nouă, plătește o taxă nelegală de mediu, după care și-o poate recupera printr-un proces în instanță, dacă nu cumva renunță, de lehamite și din dispreț față de cei care-l guvernează. Și-aici se cuvine o paranteză.

La vremea când era ministrul al Finanțelor în Guvernul Tăriceanu, amantul de profesie Sebastian Vlădescu a inventat taxa de primă înmatriculare, chit că Europa îl avertizase că aceasta ar fi nelegală, potrivit reglementărilor comunitare. Reacția acestuia a fost de-a dreptul incalificabilă pentru o minte normală, darmite pentru un om de stat: că ce se amestecă Europa în deciziile lui bolnave. Până la urmă, imbecila taxă de primă înmatriculare s-a transformat în la fel de injusta taxă de mediu, la fel de imbecilă și de nelegală. De bună seamă că ipochimenul Vlădescu-Cupidon, la fel ca și grațioasa Plumb, n-au dat și nici nu vor da vreodată socoteală națiunii pentru bătaia de joc la care i-au supus pe cetățeni, și nici pentru banii cu care i-au spoliat pe cetățeni.

Cum pot fi recuperați banii luați cu japca de stat

În primă fază, păgubitul trebuie să se adreseze organului fiscal ticălos care i-a impus plata unei taxe ilegale, fie că și-a cumpărat o mașină la mâna a doua, fie una nouă, de pe piața românească, inclusiv sumedenia de taxe aferentă. Astfel, va adresa prin poștă administrației financiare, cu confirmare de primire, o „Cerere de restituire a taxei de poluare pentru autoturisme". Modelul poate fi găsit cu ușurință pe Internet, fără a se apela la un avocat.

La cerere se atașează fotocopii după Cartea de identitate, Certificatul de înmatriculare al autoturismului și Cartea de identitate a autoturismului, toate semnate „Conform cu originalul". De asemenea, se mai depune chitanța de plată a taxei și Decizia de calcul a taxei de poluare în copii legalizate, și nu originalele care s-ar putea să vă mai trebuiască mai târziu în instanța de judecată.

Efort care vă costă la un notariat decent suma de maximum 30 de lei. În continuare trebuie să dețineți un cont bancar - pentru cazul puțin probabil în care organul fiscal va recunoaște că v-a jefuit și va fi de acord să vă restituie banii -, pe care să-l indicați în cererea de restituire, eventual să atașați ultimul extras de cont, ca funcționarii să nu vă mai șicaneze, așa cum sunt obligați „de sus".

Cunoaște-ți-vă drepturile!

Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de restituire a taxei ilegale de poluare nu ați primit niciun răspuns - cum se petrec lucrurile îndeobște - aveți dreptul să vă adresați instanței pe raza căreia domiciliați, cu o „Cerere de chemare în judecată", atașând aceleași documente ca mai sus și pretinzând inclusiv cheltuieli de judecată, indexarea sumei cu rata dobânzii de referință a BNR, cu rata inflației stabilită de Institutul Național de Statistică al României și, eventual, despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.

Un alt impediment al acestui exercițiu îl constituie obligativitatea achitării unei taxe de timbru înainte de primul termen al ședinței de judecată, care se plătește raportat la suma de recuperat; cu mențiunea că și această taxă va putea fi recuperată ulterior, dacă vi se va da câștig de cauză, de astă dată formalitățile birocratice fiind ceva mai simple.

Cât e taxa de timbru

Potrivit Legii privind taxele judiciare de timbru nr. 146/1997, aveți de plătit, raportat la valoarea de recuperat, după cum urmează:
- între 39,01 lei și 388 lei - 2 lei + 10% pentru ce depășește 39 lei;
- între 388,01 lei și 3.879 lei - 37 de lei + 8% pentru ce depășește valoarea de 388 lei;
- între 3.879,01 lei și 19.395 lei - 316 lei + 6% pentru ce depășește suma de 3.879 lei;
- între 19.395,01 lei și 38.790 lei - 1.247 lei + 4% pentru ce depășește valoarea de 19.395 lei;
- între 38.790,01 lei și 193.948 lei - 2.023 lei + 2% din ce depășește 38.790 lei.
- peste 193.948 lei - 5.126 lei + 1% pentru ce depășește această sumă.

Pentru solicitarea unor despăgubiri morale nu se plătește niciun fel de taxă de timbru. Desigur că aceste cote stabilite de legiuitor au drept scop descurajarea persoanelor păgubite de a-și găsi dreptatea în instanțele de judecată din România. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de faptul că plata unor asemenea cheltuieli sunt mult mai reduse decât angajarea unui avocat (onorariul acestuia adăugându-se respectivelor taxe) și că ele pot fi recuperate, dacă judecătorii vor da câștig de cauză petiționarilor.

De ce nu este impozitat vânzătorul pentru că poluează, ci cumpărătorul de mașini noi?

În acțiunea civilă îndreptată împotriva administrației financiare și a Ministerului de Finanțe trebuie invocate acele legi, prevederi și dispoziții românești ori europene, pe care statul le încalcă într-o totală batjocură față de cetățeanul de rând. (Acestea pot fi găsite cu ușurință tot prin intermediul Internetului, la fel și modelele pentru acțiunile de chemare în judecată. Cu mențiunea că reclamantul are dreptul de-a solicita instanței judecarea în lipsa sa.)

Dacă în ceea ce privește autoturismele second hand, executivul de la București ar mai avea, cât de cât, o justificare referitoare la poluare, taxa pentru mașinile noi se dovedește de-a dreptul aberantă. Că dacă automobilele noi ar polua, de ce s-ar mai permite comercializarea acestora pe teritoriul țării noastre, fără ca producătorul ori comerciantul să fie impozitat la sânge, iar nu cumpărătorul de bună credință?

Dar această dilemă, desigur că nu este de natură să tulbure somnul liniștit al președintelui Iohannis ori al premierului Ponta, mult mai interesați să li se mărească salariile peste rând, de la 1 august 2015, decât să solicite Parlamentului înlăturarea acestei nedreptăți sociale abominabile și samavolnice din legislația românească.

Dan Coste