• Tweet

Într-un interviu exclusiv pentru "Adevărul", acordat prin intermediul Netflix, Dr. Amy Mainzer, consultantul ştiinţific al producţiei "Don't Look Up!", vorbeşte despre rolul ştiinţei în societate, provocările întâmpinate de oamenii de ştiinţă, dar şi despre cum a fost să lucreze cu Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence şi Meryl Streep.

Pământul urmează să fie lovit de o cometă uriaşă care va cauza dispariţia vieţii de pe Planetă. Aceasta este premisa producţiei Netflix care a aprins spiritele pe reţelele sociale, propulsând filmul pe primul loc în topul celor mai vizionate producţii de pe platforma de streaming în România. Premisa e departe de a fi una originală, fiind cunoscută mai ales din filme în care un erou, de obicei american, reuşeşte să salveze până la urmă omenirea de catastrofa iminentă. Singura diferenţă este că noua producţie Netflix nu e deloc interesată de tipul acesta de poveşti, ci de modul în care vocea oamenilor de ştiinţă este auzită într-o societate profund polarizată, dominată de politicieni cinici şi de un aparat media interesat de circ şi de distracţie.

Regizat de Adam McKay, filmul are o distribuţie plină de nume importante de la Hollywood, precum Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence, Meryl Streep, Cate Blanchett şi Jonah Hill. Cu toate acestea, producţia nu ar fi fost posibilă în forma finală fără consultanţa ştiinţifică oferită de Dr. Amy Mainzer. Aceasta este lead scientist pentru Neowise, un proiect care urmăreşte asteroizii şi cometele care ar putea reprezenta un pericol pentru Pământ. Mainzer i-a ajutat pe creatorii filmului şi pe actori să înţeleagă cum se comportă şi cum ar reacţiona la o asemenea descoperire oamenii de ştiinţă în realitate, dar şi cum pot explica concepte ştiinţifice în mod veridic în film.

Ce presupune consultanţa ştiinţifică pentru un film

„M-am simţit foarte bine lucrând la acest film. A fost foarte distractiv să lucrez cu persoane foarte inteligente cărora le pasă mult de rolul ştiinţei în societate şi de modul în care putem utiliza instrumentele oferite de ştiinţă pentru a rezolva probleme importante precum schimbările climatice", spune Amy Mainzer. Pentru mine, filmul acesta e cu adevărat făcut din adâncul inimii, pentru că vorbeşte despre cât de important este să ne uităm în sus pentru a ne aminti că trebuie să avem grijă de casa noastră de aici, pentru că e tot ce avem.

„Am petrecut mult timp discutând cu actorii, cu Adam şi cu cei responsabili de efectele vizuale. Cu Leonardo am discutat şi am trecut prin fiecare scenă din film. Personajul lui are un moment important în care nu mai rezistă, îşi pierde calmul şi întreabă dacă nu putem cădea cu toţii de acord că ceea ce se întâmplă e un lucru rău. Am vorbit mult cu Leo despre momentul acesta pentru că e un moment în care trebuie să vorbească în numele oamenilor de ştiinţă. E ceea ce simţim cu toţii. Aflăm tot mai mult lucruri şi avem nevoie ca oamenii să acţioneze. Din acest motiv am petrecut mult timp cu Leo vorbind despre scena aceasta - e vorba de frustrarea pe care o resimţim noi toţi, oamenii de ştiinţă care cercetează aceste probleme, şi nevoia de ajutor din partea oamenilor pe care o avem pentru a încerca să reparăm lucrurile".

Rolul ştiinţei în faţa pandemiei ori a cometei

Mainzer mărturiseşte că prima versiune a scenariului a luat-o prin surprindere. A citit-o în primele luni ale pandemiei şi nu i-a venit să creadă cât de potrivite sunt paralelele dintre povestea spusă de Adam McKay şi ceea ce se întâmpla în realitate.

„Am început că lucrez la acest film cu Adam foarte devreme în procesul de creaţie. Cred că am început să vorbim acum aproape doi ani, iar când a terminat prima versiune a scenariului a fost un moment destul de straniu. Eram la începutul pandemiei când am văzut prima dată scenariul, în februarie. Am vorbit despre asta şi l-am întrebat dacă a avut un glob de cristal. Cum a ştiut că urmează să se întâmple asta? Am avut multe conversaţii cu el şi simt că unul dintre motivele pentru care am fost atât de entuziasmată să lucrez la acest film e faptul că respectă cu adevărat ştiinţa şi întregul proces ştiinţific. O mare parte din film, de fapt, susţine tocmai ideea că ar trebui să luăm decizii bazate pe ştiinţă atunci când vine vorba de problemele cu care ne confruntăm în lume. Am simţit că am avut o influenţă importantă în film - chiar au ascultat toate lucrurile pe care le-am avut de spus. Am fost nevoiţi să comprimăm câteva lucruri şi în mod evident sunt câteva elemente importante de science fiction în film, dar când vine vorba de filosofia generală a modului în care gândesc şi acţionează oamenii de ştiinţă am simţit că Adam chiar a înţeles-o şi a vrut să portretizeze oamenii de ştiinţă aşa cum sunt în realitate", mai spune Mainzer.

O cometă bazată pe o descoperire reală

Cometa din film, spune Mainzer, este proiectată pe baza unei comete pe care a descoperit-o alături de echipa ei în luna martie 2020. „În realitate, am descoperit împreună cu echipa mea o cometă cu o lungime de aproximativ cinci kilometri pe care am numit-o Neowise. Am făcut descoperirea la sfârşitul lunii martie 2020 cu ajutorul telescopului nostru spaţial de pe orbită, numit tot Neowise. Până în iulie, cometa a ajuns deja la cel mai apropiat punct faţă de Soare şi de Pământ, dar nu a existat niciodată pericolul coliziunii, fiind totuşi foarte departe de planeta noastră. Cu toate acestea, a fost suficient de strălucitoare încât oamenii de pe întreaga planetă s-o poată vedea şi s-o fotografieze. Cometele pot veni din zonele îndepărtate ale sistemului solar cu viteze incredibile. În film, cometa are nouă kilometri şi e descoperită de Kate, personajul jucat de Jennifer Lawrence, când se află departe, dincolo de orbita planetei Jupiter. Chiar dacă sunt foarte departe, cometele se deplasează cu viteze atât de mari încât durează doar şase luni pentru a se apropia de Pământ. Din fericire pentru noi, spaţiul este uluitor de mare, aşa că şansele ca ceva să se apropie de planeta noastră sunt foarte mici. Nu voi spune că sunt zero, dar sunt şanse foarte mici", explică Mainzer.

Cum ar arăta confruntarea cu o cometă în realitate

În film, misiunea pusă la cale de administraţia de la Casa Albă pentru a devia cometa este realizată rapid şi cu motivaţii politice mai degrabă cinice. „În realitate, ar trebui câţiva ani să organizezi o misiune care să devieze o cometă. În primul rând, durează foarte mult să construieşti orice tip de navă spaţială. Apoi, trebuie să ne gândim la modul în care chiar putem pune nava construită într-o poziţie adecvată faţă de asteroid ori de cometă pentru a reuşi să devieze obiectul respectiv de pe traiectorie. Am comprimat puţin timpul necesar în film. În realitate, ne-ar fi plăcut să avem câţiva ani ori chiar un deceniu înainte de a începe misiunea respectivă de deviere. Am trecut peste partea aceasta în film pentru că ar presupune foarte multe revizuiri ale modului în care este construită nava şi multe conferinţe, lucruri care nu sunt foarte potrivite într-un film. În film, preşedintele are anumite motive personale pentru a găsi un erou şi alege această persoană îngrozitoare, jucată de Ron Perlman, să ducă la capăt misiunea. În realitate, misiunea ar fi cel mai probabil robotizată pentru că este mult mai sigur aşa", spune omul de ştiinţă.

„Meryl Streep este înspăimântătoare în rolul de preşedinte"

Mainzer are numai vorbe bune despre colaborarea cu actorii din rolurile principale, fiind impresionată de modul în care Jennifer Lawrence a jucat personajul doctorandei care descoperă cometa şi înspăimântată de Meryl Streep în rolul de preşedinte al Statelor Unite.

„A fost extraordinar să lucrez cu Jennifer pentru că este incredibil de inteligentă. Am vorbit foarte mult despre rolul jucat de genul unei persoane într-un domeniu dominat de bărbaţi. Am avut multe conversaţii despre cum te simţi când uneori nu eşti luată în serios din cauza unor circumstanţe aleatorii date de felul în care te-ai născut. N-ar trebui să conteze când vine vorba de lucrurile pe care le faci, dar în realitate contează. În film există o scenă în care personajul jucat de Leo este identificat ca cel care a descoperit cometa, dar de fapt nu el a făcut descoperirea. Ea e cea care a găsit cometa: el a făcut calculele, dar ea a făcut descoperirea. Este pur şi simplu ignorată şi e acest moment extraordinar în care îţi dai seama că ştie că nu i se oferă recunoaşterea corespunzătoare pentru munca ei. Am mai vorbit şi despre cum te simţi când eşti student la început de carieră. A oferit foarte multă demnitate personajului prin modul în care a jucat pentru că portretizează foarte bine faptul că este o expertă în domeniul ei", crede Mainzer.

„Rob (n.r. - Rob Morgan) a fost minunat. În realitate, chiar există cineva la NASA care este ofiţerul responsabil cu apărarea planetei, Lindley Johnson, care este expert în resturi orbitale şi în asteroizi. Are o pregătire tehnică care implică urmărirea de obiecte care se mişcă în spaţiu, atât cele făcute de oameni, cât şi obiecte spaţiale naturale precum asteroizi şi comete. Rob a făcut o treabă foarte bună prin modul în care a arătat că este determinat să le arate oamenilor adevărul, să le spună pur şi simplu ce se întâmplă. Meryl Streep este înspăimântătoare. Te înfricoşează în rolul de preşedinte prin abilitatea de a submina pe cineva pentru a-şi susţine punctul de vedere. Am vorbit puţin cu ea despre dialog, mai ales despre scena în care discută despre probabilitatea Pământului de a fi lovit de cometă. Oamenii de ştiinţă spun că e foarte probabil să se întâmple asta, iar prin asta înţeleg că sunt şanse de 99,8% să se întâmple, iar ea încearcă să coboare procentul la 70%. Ei spun că procentul respectiv nu este cel real, iar ea spune că nu e numărul de care are nevoie pentru alegerile care stau să vină. Am vorbit despre asta, despre cum ar arăta procesul acesta şi cred că a făcut o treabă extraordinară", mai spune omul de ştiinţă.
Ce ne spune filmul despre rolul omului de ştiinţă în societate

Filmul, crede Mainzer, oferă un bun prilej de înţelegere a rolului ştiinţei într-o societate şi a modului în care fenomene precum trollingul afectează statutul oamenilor de ştiinţă şi capacitatea acestora de a transmite publicului informaţiile relevante.

„Oamenii de ştiinţă trebuie să fie neutri. Ştiinţă este doar despre fapte, dar din păcate, când încercăm să comunicăm aceste fapte, uneori ne confruntăm cu acest fenomen de trolling prin care cineva încearcă să te scoată din această poziţie neutră şi să te aducă în lumea emoţiilor. Ştiinţa ar trebui să ofere o perspectivă nepărtinitoare care evaluează dacă ceva este adevărat sau nu. Trollingul, pe de altă parte, este făcut pentru a te îndepărta de acest lucru şi pentru a te face să argumentezi pe baza unor emoţii, de obicei pe baza furiei, iar asta nu are nicio treabă cu ştiinţa. Din nefericire, oamenii sunt predispuşi să răspundă la asta. Aşa că este foarte greu ca oamenii să nu reacţioneze şi să spună doar că e greşit un anumit punct de vedere. E foarte dăunător. Personal, ca om de ştiinţă, nu cred că e util să le răspunzi celor care fac asta pentru că nu e vorba de nicio dezbatere raţională. Sper că oamenii vor rămâne după acest film cu ideea că este foarte important să luăm decizii bazate pe ştiinţă în societate. În mod fundamental, cred că mesajul filmului este că ştiinţa există indiferent de modul în care gândim noi ori de modul în care ne face să ne simţim. Fie luăm decizii bazate pe aceste informaţii şi avem o şansă să schimbăm rezultatul, fie le ignorăm pe riscul nostru. Acesta e principalul mesaj al filmului din punctul meu de vedere", susţine dr. Amy Mainzer.

Un film făcut din adâncul inimii

Mainzer mai spune că filmul e unul de care se simte foarte apropiată la nivel personal pentru că aminteşte despre cât de important este să facem tot posibilul pentru a ne proteja planeta.

„Astronomia îţi oferă un minunat simţ al perspectivei. În cazul meu, am petrecut foarte mult timp uitându-mă la roci din spaţiu, şi când faci acest lucru realizezi destul de repede cât de specială e planeta noastră în spaţiul cosmic. Nu există nimic asemănător şi, chiar dacă ar exista, nu putem să mergem acolo. Nu avem motoare warp, ca în «Star Trek». Tehnologia aceea nu este reală şi nu putem de fapt să ne ducem nicăieri, pe nicio altă planetă. Când te gândeşti la asta începi să realizezi că ar trebui să facem tot ce putem pentru locul acesta. Ca astronomi, avem instrumente şi tehnici pentru a vedea lucruri aflate la distanţe foarte mari şi pentru a afla informaţii despre acest obiecte chiar dacă sunt foarte departe. Acest instrumente şi tehnici sunt foarte similare cu cele pe care le putem folosi pentru a studia această planetă. Am început recent să lucrez la o nouă cercetare care se uită în jos în loc să se uite în sus, dar utilizează acelaşi tip de instrumente pentru a cartografia distribuţia de specii invazive. Cu alte cuvinte, plante care nu ar trebui să fie într-un anumit loc pentru că prezenţa lor duce la incendiile teribile de vegetaţie care lovesc vestul Statelor Unite ori Australia. În plus, aceste specii invazive cauzează pierderi masive de biodiversitate, a plantelor şi animalelor native care ar trebui să se afle în acea arie geografică. Pentru mine, filmul acesta e cu adevărat făcut din adâncul inimii, pentru că vorbeşte despre cât de important este să ne uităm în sus pentru a ne aminti că trebuie să avem grijă de casa noastră de aici, pentru că e tot ce avem", explică omul de ştiinţă.