• Tweet

Imi amintesc de întâlnirea mea cu unul din marii politicieni ai Lumii, Salvador Allende, un politician care a avut curajul să intre în această luptă, cu puternicele intreprinderi cu care nici un guvern din lume nu pare să se pună.

Întîlnirea a durat pe parcursul a cinci seri, și a avut loc acum un an. Lucrurile s-au petrecut foarte aproape de Plazza de la Catedral din Havana Veche, anume, la "Bodeguita del Medio", (Cîrciumioara din centru), exact la mijlocul străzii Empedrado . Locul a fost frecventat, din 1945 încoace, de personalităţi marcante ale intelectualităţii cubaneze şi internaţionale precum Gabriela Mistral, Agustín Lara, Pablo Neruda, Ernest Hemingway, Nicolás Guillén, Gabriel Garcia Marquez și mulți alții. Prezența acestori titani ai culturii acolo este confirmată de autografele și fotografiile lor, aranjate ca într-un imens tablou mural, pe fiecare centimetru al zidurilor interioare ale "cârciumioarei".

"My mojito in La Bodeguita, My Daiquiri in El Floridita" - stă scris de mâna lui Hemingway pe un carton îngălbenit de timp, atîrnat deasupra barului, plin cu sticle de rom Santiago. Acolo, la mijlocul străzii Empedrado, în cârciumioara din centru, m-am întâlnit în fiecare din cele cinci seri, până după miezul nopții, cu Salvador Allende. Asta, după ce, tot așa, în fiecare seară de de pe la nouă, mă întâlneam cu Hemingway, la fostul său restaurant, "Floridita", de la capătul străzii Obispo, peste strada Monserrate, cum vii dinspre Muzeul de artă din Havana.

La "Bodeguita", stăteam, de fiecare dată pe capra înaltă, cu spatele spre bar, (locul preferat al lui Hemingway), privind zidul din față, plin cu fotografiile și autografele marilor scriitori ai lumii, care au înnobilat locul cu trecerea lor prin acel spațiu cultural. Cei care se opresc acolo să bea câteva Mojito și să fumeze un "Bolivar Libertador", simt aproape fizic, și acum, în aer, prezența spirtielor lor, cutremurătoare, care au făcut fericiți milioane de cititori, de oameni din întreaga lume. Sus, în dreapta, în cel mai înalt punct se află portretul lui Savador Allende, cu ochelarii săi dreptunghiulari, cu ramă groasă, privind calm și cu căldură spre un punct nedefinit.

Alături, o coală de hârtie pe care scrisese, chiar acolo, la "Bodeguita", următoarele cuvinte: "Viva Cuba libre. Chile espera. Dr. Salvador Allende, Bodeguita del Medio, 28 Junio, 1961." Mai jos, pe același perete, un pistol vechi, cu butoiaș, prins pe un suport, aparținând cîndva celebrului politician: "Revolver de uso personal pertenciente a Salvador Allende."

Așa ne-am întâlnit, timp de cinci nopți, - eu și câțiva prieteni, iubitori de cultură, istorie și adevăr, pe muzica minunată aparținând "Buena Vista Social Club", interpretată de talentații studenți de la "Escuela Especial de Musica", cu aceste impunătoare personalități ale politicii și culturii ale acestei lumi. Pentru mine, cele trei locuri din Havana, - Hotel National de Cuba, Floridita, Bodeguita del Medio și plaja de la Cojimar, unde Spencer Tracy a filmat "Bătrînul și marea"-, au fost locurile în care Dumnezeu mi-a dat cea mai mare fericire posibilă pe care o poate trăi un om.

Trei ani după ce a fost ales președinte pentru un mandat de 6 ani, și nouă ani de cînd spera o viață mai bună pentru poporul chilian, lăsând acest gînd notat pe peretele "Bodeguitei del Medio", medicului Salvador Allende și, poporului chilian i-fost brutal nesocotită alegerea, prin lovitura de stat a generalului Pinochet, la11 septembre 1973. Azi, Allende rămâne în istorie ca o figură uriașă a stîngii mondiale.

În ziua fatidică, sub bombardamentele aviației, în palatul prezidențial La Moneda, Salvador Allende a ținut, la radio Magallanes, ultimul său discurs. Puțin timp după aceasta, înercuit de puciști, refuzând să demisioneze, acesta a preferat sinuciderea. Însă uciderea lui nu a fost provocată doar de glonț, ci de politica sa de protejare și redistribuire a bogățiilor țării, fapt care a provocat direct elitele capitaliste, multinaționalele și politicienii din Statele Unite. Ce a urmat o dată cu venirea la putere a lui Pinochet, se știe: 17 ani de dictatură oarbă, o represiune cruntă, crime odioase, exiluri masive (unii s-au refugiat chiar în țara noastră!), stare care a ținut până în 1990.

Iată un pasaj din ultimul discurs al lui Allende, transmise în plin bombardament, de trei stații radio, din Santiago de Chile. "Armata bombardează antenele radio, Dar cuvintele mele mele nu se tem, ci sunt mai puternice ca niciodată. Ele sunt și vor fi pedeapsa morală pentru cei care au trădat țara și sentimentul național. Știu că o să plătesc cu viața loialitatea poporului meu. Am certitudinea că încrederea pe care poporul chlian mi-a dat-o, (a fost ales democratic pentru un mandat de șase ani!), nu va putea fi distrusă. Ei au acum forța, pot să ne îngenuncheze doar prin crimă și forță.

Capitalul străin, a creeat climatul favorabil pentru distrugerea tradițiilor noastre. El este în spatele celor care cu "ajutorului" speră să-și recucerească puterea politică, pentru -și putea proteja proprietățile și privilegiile. Ce moștenire au lăsat ei unui continent care cunoaște azi un viraj spre dreapta spre un neoliberalism inimaginabil?"

Sentința de condamnare la moarte a lui Allende fusese scrisă deja, în urma istoricului său discurs la ONU, din decembrie 1972. "Ne confruntăm cu un veritabil conflict între multinaționale și state. Statele sunt împiedicate să-și ia propriile decizii fundamentale ale propriilor politici, sociale, economice și militare, din cauza acestor multinaționale care nu depind de nici un stat. Ele acționează fără să asume vreo responsabilitate, nu sunt controlate de nici un parlament, sau vreo instanță reprezentativă a interesului legitim al acestor state. Marile multinaționale nu fac altceva decât să ruineze, prin acțiunile lor acaparatoare țările care au nevoie de dezvoltare. "

Din păcate, acest discurs, al unui președinte vizionar, iată că este, și astăzi, în deplină actualitate. Mai mult, există dovezi că poetul Pablo Neruda, a fost otrăvit, de agenţi ai poliției secrete a dictatorului Pinochet, o adevărată crimă la adresa umanităţii. Şoferul poetului a declarat că agenţii lui Pinochet au profitat de starea de sănătate a lui Neruda pentru a-i injecta acestuia otravă în stomac, în timp ce scriitorul zăcea în pat în spitalul Santa Maria din Santiago de Chile. Trebuia omorât. Era un om de stînga, loial preşedintelui Salvador Allende, deci o ameninţare, la adresa lui Pinochet, având şanse să devină un lider al opoziţiei în acea perioadă.

Și, cum aș putea înheia acest modest text, decât cu un citat celebru din discursul lui Allende, în fața morții: "Istoria este a noastră, noi, poporul o facem. Cetățeni ai patriei mele, vreau să vă mulțumesc pentru loialiatate și încrederea pe care i-ați dat-o unui om care s-a dedicat unei mari dorințe de justiție și care a jurat să respecte constituția și legea țării sale. În acest moment crucial, ultimul lucru pe care vreau să vi-l spun este că sper ca această lecție va fi învățată."

Octavian Hoandră