De ce mai întâi piloții orbi și nu România

Postat la: 04.12.2017 |

De ce mai întâi piloții orbi și nu România

Faptul că cei doi lideri de partid care formează coaliția de guvernare- Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, n-au catadicsit să participe la parada militară de la Arcul de Triumf dedicată Zilei Naționale a României demonstrează că-i doare în coț de istorie și de țară. Ambițiile și orgoliile lor personale sunt mai presus de interesul național și respectul pentru trecut. Dragnea și Tăriceanu cred că au luat Senatul, Camera Deputaților și România pe persoană fizică și că totul le este permis.

Se răsucesc în mormânt soldații care au trecut, în 1918, pe sub Arcul de Triumf, dar mai ales marii oameni politici din perioada interbelică care au făcut din România o țară respectată în întreaga lume. De ce au lipsit de la defilare când cu o oră înainte își anunțaseră prezența. Greu de spus, iar orice explicație este de prisos. Când ajungi într-o asemenea funcție ca cea de președinte al Senatului sau al Camerei Deputaților renunți la tabieturile și mofturile de zi cu zi și îți asumi toate responsabilitățile și rigorile până la încheierea mandatului. Să reprezinți România din cele două funcții la un asemenea eveniment unic pentru țară nu este totuna cu o partidă de pescuit sau cu o întrecere auto.

Dar, nici Dragnea și nici Tăriceanu n-au înțeles ce înseamnă responsabilitatea față de țară și de istoria ei. Ei, prin acest comportament, se regăsesc cel mai bine în descrierea lui Mircea Eliade din articolul „Piloții orbi" publicat în „Vremea",pe 19 septembrie 1937, care este și azi de mare actualitate. „Luntrea condusă de piloții orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înțeles ce se intamplă, dregătorii făceau politică, negutătorii își vedeau de afaceri, ținerii de dragoste și țăranii de ogorul lor. Numai istoria știa că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însușirile în afară de cea capitală: înstinctul statal. Crima elitelor conducătoare românești constă în pierderea acestui instinct și în infiorătoarea lor inconștiență, în incăpățânarea cu care își apără "puterea". Au fost elite românești care s-au sacrificat de bună voie, și-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducătorilor noștri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii - face tot ce-i stă în putință că să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta".

Membrii Asociației "Clubul Liberal Ion C. Brătianu-1875" trag și ei de câteva luni un semnal de alarmă prelungit, dar deocamdată ignorat de cei aflați azi la putere, privind degradare în care a ajuns societatea românească și clasa politcă:

„Cu 142 ani în urmă personalitțtii de frunte ale României unite au înțeles că trebuie să se alăture nevoii de a da țării un partid cu o puternică componentă națională, pentru a face din România o țară independentă și suverană, deschizându-i drumul spre dezvoltare și prosperitate. Astăzi, după 142 ani, trăim într-o Românei dezbinată, cu o democrație aparentă, cu un viitor incert și cu o independență neproductivă în lipsa suveranitătii, ce a fost transferată premeditat în afara țării. Pentru făuritorii unirii și dobândirii independenței și suveranității naționale, înaintea oricăror interese a fost „Mai Întâi România". Clar și fără nicio explicație: pentru înaintașii noștri, România a fost pe primul loc pentru ei. Expertul internațional în dezvoltare durabilă Călin Georgescu este și mai tranșant în cartea „Cumpăna României":"România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate. Pentru a renaște, România nu are nevoie de doctrine de partid, ci de o stare de spirit declanșată de un proiect realist de țară. În România va fi mai bine atunci când țara va fi condusă de oameni de glie, care va face istorie, nu politică". Ca atare, cei care se află azi la butoanele politicii românești, mai ales Dragnea și Tăriceanu, ar trebui să-și aducă aminte că ei reprezintă România și nu Teleormanul sau gașca lui Chitoiu de pe Kiseleff, dar mai ales de vorbele regelui Carol I:"Nu uitați că mai mult decât talentele, caracterele hotărăsc soarta popoarelor și că forța morală numai le poate apăra de învingere și nimicire".

Ion Teleanu

loading...
PUTETI CITI SI...

De ce mai întâi piloții orbi și nu România

Postat la: 04.12.2017 |

0

Faptul că cei doi lideri de partid care formează coaliția de guvernare- Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, n-au catadicsit să participe la parada militară de la Arcul de Triumf dedicată Zilei Naționale a României demonstrează că-i doare în coț de istorie și de țară. Ambițiile și orgoliile lor personale sunt mai presus de interesul național și respectul pentru trecut. Dragnea și Tăriceanu cred că au luat Senatul, Camera Deputaților și România pe persoană fizică și că totul le este permis.

Se răsucesc în mormânt soldații care au trecut, în 1918, pe sub Arcul de Triumf, dar mai ales marii oameni politici din perioada interbelică care au făcut din România o țară respectată în întreaga lume. De ce au lipsit de la defilare când cu o oră înainte își anunțaseră prezența. Greu de spus, iar orice explicație este de prisos. Când ajungi într-o asemenea funcție ca cea de președinte al Senatului sau al Camerei Deputaților renunți la tabieturile și mofturile de zi cu zi și îți asumi toate responsabilitățile și rigorile până la încheierea mandatului. Să reprezinți România din cele două funcții la un asemenea eveniment unic pentru țară nu este totuna cu o partidă de pescuit sau cu o întrecere auto.

Dar, nici Dragnea și nici Tăriceanu n-au înțeles ce înseamnă responsabilitatea față de țară și de istoria ei. Ei, prin acest comportament, se regăsesc cel mai bine în descrierea lui Mircea Eliade din articolul „Piloții orbi" publicat în „Vremea",pe 19 septembrie 1937, care este și azi de mare actualitate. „Luntrea condusă de piloții orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înțeles ce se intamplă, dregătorii făceau politică, negutătorii își vedeau de afaceri, ținerii de dragoste și țăranii de ogorul lor. Numai istoria știa că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însușirile în afară de cea capitală: înstinctul statal. Crima elitelor conducătoare românești constă în pierderea acestui instinct și în infiorătoarea lor inconștiență, în incăpățânarea cu care își apără "puterea". Au fost elite românești care s-au sacrificat de bună voie, și-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducătorilor noștri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii - face tot ce-i stă în putință că să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta".

Membrii Asociației "Clubul Liberal Ion C. Brătianu-1875" trag și ei de câteva luni un semnal de alarmă prelungit, dar deocamdată ignorat de cei aflați azi la putere, privind degradare în care a ajuns societatea românească și clasa politcă:

„Cu 142 ani în urmă personalitțtii de frunte ale României unite au înțeles că trebuie să se alăture nevoii de a da țării un partid cu o puternică componentă națională, pentru a face din România o țară independentă și suverană, deschizându-i drumul spre dezvoltare și prosperitate. Astăzi, după 142 ani, trăim într-o Românei dezbinată, cu o democrație aparentă, cu un viitor incert și cu o independență neproductivă în lipsa suveranitătii, ce a fost transferată premeditat în afara țării. Pentru făuritorii unirii și dobândirii independenței și suveranității naționale, înaintea oricăror interese a fost „Mai Întâi România". Clar și fără nicio explicație: pentru înaintașii noștri, România a fost pe primul loc pentru ei. Expertul internațional în dezvoltare durabilă Călin Georgescu este și mai tranșant în cartea „Cumpăna României":"România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate. Pentru a renaște, România nu are nevoie de doctrine de partid, ci de o stare de spirit declanșată de un proiect realist de țară. În România va fi mai bine atunci când țara va fi condusă de oameni de glie, care va face istorie, nu politică". Ca atare, cei care se află azi la butoanele politicii românești, mai ales Dragnea și Tăriceanu, ar trebui să-și aducă aminte că ei reprezintă România și nu Teleormanul sau gașca lui Chitoiu de pe Kiseleff, dar mai ales de vorbele regelui Carol I:"Nu uitați că mai mult decât talentele, caracterele hotărăsc soarta popoarelor și că forța morală numai le poate apăra de învingere și nimicire".

Ion Teleanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE