• Tweet

Nu este o coincidență faptul că lumea cunoaște cel mai dur război comercial din ultimele secole. Nici macar blocada antibritanică a lui Napoleon, produs perfect asimetric și ingenioasă cursă politică, toate deodată și în același timp manifeste, oferite de victoriile celebrului francez pe câmpurile de luptă din doua continente, nu au reușit să producă o asemenea tensiune internațională ca războiul global declanșat de tehnologia 5G.

Că vorbim de simple panseuri filosofic sau studii majore de securitate, că ne referim la modele regionale, de castă sau simple națiuni, problema tehnologiei 5G definește deja nu numai o președinție americană aflată cu mult sub calitatea lingvistică sau diplomatică necesară unui imperiu global, dar va fi piatra de încercare pentru multe președinții imperiale americane din acest secol, fiind nu numai coșmar dar și criteriu de selecție pentru ocupanții Orașului Interzis de la Beijingg ne va da pace sau război. Această axiomă nu trebuie demonstrate.

Numai norocul diferenței de sens istoric, numai simpla inegalitate de tehnologie dintre diversele state ale lumii, fac ca astăzi, lumea să nu fie unită monobloc sub zidurile Beijingului, ca pe timpul legendarului Achile, sub Troia. Dar valul pornit, din oportunism politic sau matematica elementară a profitului primitiv capitalist pe care Trump știe la perfecție să îl calculeze, face ca al treilea război mondial să fi fost deja declanșat. Victoria nu va aparține, cu toate onorurile sale, celui care țipă mai tare pe la conferințe de presă sau dictează ridicule excluderi, prin ambasadori aduși de pe străzile deșertice ale unui New York, astazi și mâine la fel de descărnat de virus. Victoria va aparține celui care va ști să negocieze, să convingă sau simplu să traducă ecuațiile geo-politice în formulele tehnologiei care vine ca un tăvălug peste umanitate.

Pentru moment, spre fericirea tâmpă a fiecarei părți implicate, nimeni nu a putut crea formula care să asigure această victorie. Dar un geniu, poate deja născut în insalubrele cartiere ale Asiei este gata să realizeze aceasta traducere, iar acela care va ști să o exploateze va fi pentru un secol cel puțin, dominant peste o umanitate întreagă. Globalitatea va fi data de doar doua cifre, 0 și 1, simplu, limitat doar la acestea, dar expandat prin universal virtual de necuprins pe care îl cuprinde. De la 0 la 1 se va scrie viitorul imediat sau îndepărtat al umanității. O dominație globală și infinită, cu variabile socio-economice imposibil de cuprins de creierul uman sau de istoria scurtă a omului, va deveni realitatea unei planete întregi. De aceea, aceste două episode pe care ZiuaNews le publică în exclusivitate, vor încerca să explice nu numai comportamentele actorilor din acest război dar și patologiile pe care el le propune lumii.

Căci prin tehnologia 5g, urmată de cea 6G care deja se află pe bancul de productie, războiul tehnologic nu va mai fi niciodata despre resurse, ci doar despre piețe. Acestea vor fi preluate cu totul, absolut, de la oameni la necuvântatoare, fiecare entitate biologică fiind judecată și cântărită pentru valoarea adăugată și nu prin valoarea intrinsecă cu care s-a născut. Acest transfer de valoarea va cutremura lumea, va revoluționa știința, va sterge prin eradicare vechile valori milenare ale culturii umane, va naște, prin durere, o lume a tehnologiei necuvântătoare. Tehnologia nu ne vorbește dar ne transformă. Identic ca virusul Covid 19 care nu vorbește, nu țipă, nu gesticulează (poate nu întâmplător acest virus a apărut în zorii marii transformări tehnologice), dar zilnic ne transformă comportamentul, viata, societatea.

La finalul acestei război tehnologic absolut gigantesc va exista un căștigător. Riscul ca acesta să fie o corporație, nici macar un stat, cu reguli și seturi de legi, cu cetățeni și drepturile lor, este imens, este invizibil și se dezvoltă, ca orice virus, în tăcere. Fără să greșim vorbim de o cruciadă. Noul papă de la Casa Albă (puteti de pe acum să mă acuzați de erezie lingvistică) decretase deja chemarea la arme în numele noii religii a democrației.

La început a fost testul britanic. Johnson a declarat că va lăsa o companie chineză, deja celebra Huawei, să participe la implantarea infrastructurii 5G în Marea Britanie. Anunțul a avut loc de la amvonul pandemic. Johnson intră în spital, doborât de virus, scapă cum numai Dumnezeu poate să explice, se întoarce și se declară nou cruciat anti Huawei. Epifanie provenită din boală, spaima că lasă un imperiu fragmentat sau simplă recunoaștere a înfrângerii sale politice, nimeni nu o poate explica.

Covid-19 nu a fost motivul deciziei britanice cu privire la Huawei. Presiunea Washingtonului a fost. Dar Covid-19 a readus, cu brutalitate, în politica britanică legea mărilor. Pentru britanici, regula oricărui imperiu maritim este simplă. Lanțurile de valoare globale sunt la fel de puternice ca și legătura lor cea mai slabă. Dacă o singură zală este slabă tot lanțul este slab. Dacă o singură zală este puternică, lanțul devine indestructibil. Legile oceanelor nu iartă, ca atare porturile lor sunt garantul supraviețuirii marinarilor. Fără Hong Kong, UK nu are ce oferi SUA pentru a construi noua alianță sfântă și universală a democrațiilor istorice. Londra înțelege dar speră ca Beijing să nu facă pasul pe care îl anunțase încă de anul trecut. Dar China face acel pas. Naționalizează orașul, desfințând printr-o lege a securității publice, sistemul doua sisteme o singură țară. Portul fundamental, seminal al Londrei de lângă zidul chinezesc nu mai există. Liantul, zaua cea mai puternică din lanțul global de comerț și industrie britanic dispare. Acum mai bine de un secol, pentru acel Hong Kong, imperiul britanic a umilit China, a spulberat orice valoarea internațională a vremii, a impus cea mai cumplită pace unui învins din acea istoria milenară a regiunii. China, imperială sau doar comunistă, nu va ierta acel moment. Tehnologia modernă, avansul ei economic și dependența lumii de atelierele sale o împing practic spre preluarea, inainte de vreme a orașului. O țară, un singur sistem. Beijing nu mai are răbdare.

Pentru britanici acest lucru înseamnă dipariția în istorie. Insula este prea mica pentru ambițiile marinarilor săi. Fără producție în China, fără piese de schimb sau loc de expansiune, fără locul de a acosta, fizic sau virtual pentru a domina marile piețe asiatice, Londra devine o capitală provincială. Iar tocmai ei britanicii cunosc cum este să devii și să rămâi provincial. Atîtea națiuni, de-a lungul timpului au văzut Londra ca metropolă de neînvins ca vre-un britanic să accepte asemenea decădere. Nici o călătorie internațională, nici echipaje noi pentru transportul de mărfuri din Asia în restul lumii, nici macar un bec aprins îm cartierul financiar al Hong Kong nu va mai fi britanic. Va fi chinez. O înfrângere istorică pe care Londra nu poate să o accepte. De aceea, Johnson, cu capul plecat sau doar cu sufletul îndoit se aliază noii cruciade americane. "Come you back , you British soldier...where the old flotilla lay" va cere Washington. De la pagoda din Moulmein, celebru poetizată de Rudyard Kipling, provine noul strigăt victorian. Gloriana nu mai există, dar coroana britanică are nevoie de viitor. Londra are nevoie de noua cruciadă. Primua data pentru a redefine echilibrul de putere cu Europa continental și al doilea pentru a reimopune civilizația britanică. În declaratia anti Huawei din Camera Comunelor se află exact apelul la vechile rune ale imperiului, la vechii marinari. Se recheamă ancestral vinkingii car au ars primele catedrale creștine ale Romei de apus de pe malul Tamisei, ca sute de ani mai sus, în linia istoriei ei să ofere prin urmașii lor, cele mai strălucite victorii navale ale Glorianei. Virgintatea civilizatoare a reginei celebre va și da numele unui stat american, Virginia. Iar în acest nou secol, XXI, tocmai cand toți credeau că Tamisa a adormit, ca britanicii au devenit europeni burghezi, un blond, cu cravata tot timpul strâmbă la gât, recită chemarea ancestrală. Acolo, în chiar mijlocul pagodei, la Moulmein, se vede pe filmul devenit deja celebru, primul ministru britanic recită primele versuri din poezia victoriană, în timp ce un ambassador speriat dar bun de activist european sadea îl trage de mânecă. Vezi să nu îi jignim, spune acesta. Blondul replica, noi nu jignim pe nimeni atunci cînd spunem poezii. La numai un an de zile, China tocmai prin Hong Kong oferă Londrei momentul necesar de explozie. Cruciada poate începe.

Pentru Europa, noua realitate a factorilor de risc geopolitici va trebui să figureze în toate calculele și politicile sale comerciale. Competitivitatea riscului, fără costuri majore pentru continent, va trebui să fie principiul director atunci când se iau decizii privind intrarea sau ieșirea de pe o piață, realizarea unui plasament financiar sau producției unui produs.

Pentru vechiul continent, jocul este dual, ca orice coroană duală. Franța și Germania. Franța săltăreață, tot timpul arogantă și plină de ifosele acelei revolutii fondatore, niciodată justificată pe deplin, unde se ghilotinează fără a avea vre-o vină. Germania, severă, doamna permanent atentă, zâmbet subțire dar perfect tăios, fără strălucire dar cu marșuri temeinice, muzică solidă, construcție aritmetică și drumuri impecabile. Între ele doua o Rusie care alege la fel, dual. Ori Crimeea imperială ori Moscova Armatei Roșii. Nimic din întărzierea istorică a Rusiei nu permite altceva. La un moment dat se insinuează, direct, fără prea mult zgomot, dar cu siguranța tânărului care nu are nimic de pierdut, tocmai China. Deja a preluat ateliere franceze, a consumat fabricile germane și vinde tehnologie de ultimă generație.

Pentru europenii aritocrași este o imposibilă ecuație. Căci fără gazul rusesc economia Europei nu există. Nu vrea gazul american, abundent și gata de livrare. Erorile administrațiilor succesive din Washington, mai mult diplomația agasantă de tweeter a președintelui actual irită, enervează, deranjează confortul european. Palatele de pe Valea Loarei sau din Valea Rinului sunt agasate. Un blond, de prin lumea barbară a cazinourilor și femeilor de lux vine și ne dă lecții. Nu este acceptat, ca atare nu i se promovează cea mai îndrăzneață idee a lui. Decuplarea! Decuplarea de China. SUA vă dau resursele, voi reindustrializați națiunile voastre europene, încetați să mai folosți pretexte pentru a bloca fluxul comercial cu SUA, folosiți presiunea noastra pentru a oblige China să împartă imensele sale profituri. Un secol de dominație americano-europeană vă asigură continuitatea confortului. Dar acum trebuie să vă deranjați puțin, doar câțiva ani. Franța mai că ar vrea, dacă poate lua locul britanicilor în propunerea americană. Amară iluzie, falsă proiecție a importanței sale reduse de la Versailles la Washington.

Germania este prea prinsă cu ecologia, cu lupta pentru drepturile șoarecilor de câmp, căci cand ai deja țara brăzdată în lung și în lat de șosele care se șterg singure la nas și din canalizare îți curge apă cristal, sigura soluție pentru a nu te plictisi este să devii ecologic. Germania este prea ocupată cu stârpirea corupției, prin arestarea tuturor elitelor din dominioanele sale europene sau obsesional pasionată cu teutonica teologie a disciplinei financiare, chiar dacă se vând țări europene întregi la preț de un covrig găurit. Germania nu are timp de SUA și noua sa aliniere geo-politică, mai ales că gazul rusesc curge, sigur, vijelios, măsurat perfect de nemți fără umor și plătit la secundă și centimă lună de lună. Nu de revolutii avem nevoie, pare a spune Berlinul. Avem nevoie de producția din China, de mâna de lucru ieftină din Siria, de disciplina europeană și de o Rusie stabilă. SUA devin nu numai nervoase dar și gălăgios de supărate.

Totuși, această presiune americană este doar un exemplu pentru faptul că piața globală de până acum începe să se fractureze, să se descompună în zonele geografice împărțite de oceane, dar și în sferele politice de influență. Huawei este un produs chinez provenit de departe, cel puțin văzut din Europa și SUA, dar și dintr-o țară brusc și excesiv de agresivă împotriva vecinilor, de exemplu granița cu Himalaya cu India sau Marea Chinei de Sud și împotriva criticilor săi, de exemplu războiul comercial cu Australia.

Pentru valorile confortabile ale democrației istorice, care a configurat jocul nord atlantic de mai bine de un secol, China nu este maturizată. Huawei este vizibilă prin tehnologie dar prea discretă pe stradă. Mai mult, aceasta companie este nesigură din punct de vedere al mesajului. Nimeni nu poate spune ceva serios despre Huawei. Nu exista eroii succesului în acea companie, nu exista europenii rebeli cu internetul tatuat pe frunte ca în marile manifestări americane, nu există nimic care să lege natural și logic aceasta companie de țările unde este implantată. Ținta este perfect aleasă. Cine știe câți angajați locali are Huawei în Polonia, sau Germania sau România? Nimeni. Nici chiar oficialii gazdă.

Jocul poate să înceapă. SUA și administrația sa vor decide că singura și cea mai viabilă formă de luptă pentru a opri dezintegrarea sistemului său de dominație a lumii este blocada. Una totala pentru China și una parțială pentru Europa. Dacă cineva se întreabă de ce actuala administratie Trump a menajat Rusia în ultimii ani este tocmai, exact cum a făcut și Napoleon, ca să o poate atrage la un moment dat în blocada parțială pe care intenționează să o impună Europei continentale. Pentru a scăpa de asemenea situatie devastatoare pentru ea, Franța va dori să negocieze direct cu SUA. Prețul acestor negocieri va fi, cum altcumva? Estul Europei.

(va urma)

H.D. Hartmann