Statele Unite, prima victimă a războiului cu scleroza

Postat la: 20.01.2021 |

Statele Unite, prima victimă a războiului cu scleroza

Un război purtat pe mai multe fronturi. Și pierdut pe toate. Declanșat la Washington. Nu doar în bătălia pentru Casa Albă. Și cu efecte la nivel planetar. Astăzi se schimbă ștafeta. Un conducător de 74 de ani îi cedează, de voie de nevoie, locul unuia de 78 de ani. Dar nu la cei doi mă refer în primul rând. Ci la sistem. Un sistem care ne-a adus în această situație este el însuși sclerozat. Efectele sclerozei se extind pretutindeni.

Donald Trump a pierdut. Pe toată linia. Învingătorii sunt multinaționalele, care acționează la nivel global, iar strategul șef al acestora, în plan simbolic, dacă nu în plan real este George Soros. Un om de 90 de ani. A fost o înfruntare cum nu s-a mai văzut. Și care, într-un fel sau altul, va continua.

Cei trei, Donald Trump, Joe Biden și George Soros au purtat o bătălie de titani, fiecare dintre ei fiind însă extrem de vulnerabil. Bătălia care s-a extins la nivel planetar, asemănătoare bătăliilor din Olimp, care au reverberat pe pământ, a fost doar aparent purtată între cei cei trei corifei. În realitate, am asistat la zbaterea unei puteri sclerozate.

America și-a pierdut elasticitatea. America și-a pierdut dinamismul. America nu mai are capacitatea de a se reinventa. Și urmează să-și cedeze - dacă nu a și făcut-o deja - poziția de unic și atotputernic lider mondial. O Americă sclerozată nu putea plasa în arenă decât personaje pe măsură. Să analizăm din această perspectivă o administrație care părăsește astăzi ringul cu o valiză atomică dezactivată și o a doua administrație care primește în mâinile președintelui ei o valiză atomică cu cod activat. Și să vedem cum va arbitra George Soros în continuare lucrurile. Dacă va mai avea ce arbitra.

Donald Trump a pierdut. A suferit o înfrângere umilitoare. Care a fost omologată. De aceea, nu mai are absolut nico importanță acum, decât cel mult pentru istorici, dacă la capătul acestei aventuri de tip hollywoodian se va vorbi sau nu despre o uriașă fraudă electorală. Oricum, cei doi protagoniști, Biden și Trump au acuzat fiecare, în felul lor, faptul că alegerile au fost furate. La acest capitol însă, pentru moment, putem pune punct. Trump a pierdut, pentru ca deschis mult prea multe fronturi și a făcut-o mult prea abrupt. Fără diplomație. Fără abilitate. A confundat America cu un trust. Care poate fi condus după alte reguli. Mai puțin sofisticate. Mai rudimentare. A atacat la rădăcină un sistem național osificat. A încercat să schimbe într-un interval record, fără a-și asigura spatele cu aliați pe măsură, un întreg sistem. Lipsit de elasticitatea necesară. Anchilozat. În numai patru ani, America a încheiat un proces dramatic, prăbușindu-se sub propria greutate. În interiorul unui zid imaginat, dar nerealizat, slavă Domnului, cu Mexicul.

Și, tot simultan, în plan extern, a făcut tentativa de a întoarce pe dos ordinea mondială. Așa cum era ea statornicită. Legat de provocarea climaterică. Legat de dosarul iranian. Lega de China, care în ultimii ani a devenit cel mai important partener economic al Statelor Unite. Legat de Uniunea Europeană, confiscată de Germania, până la Trump cel mai important partener politic al Statelor Unite. Și, în fine, Donald Trump a răspuns cum a răspuns provocărilor din explozivul dosar iranian. A rupt un tratat cu Iranul, semnat de reprezentanții multor state și care ar fi putut pune capăt unui pericol nuclear major. Tot la acest capitol să consemnăm și eșecul extrem de grav al tentativelor lui Trump de a ajunge la o înțelegere cu Kim Jong-Un, liderul maxim al Coreei de Nord.

Astăzi, în Salonul Oval se instalează Joe Biden. Care a privit neputincios cum pe ultima sută de metri și chiar în utima zi, Donald Trump a acordat zeci de grațieri federale. Joe Biden se instalează la Casa Albă într-un oraș capitală a lumii, aflat practic sub asediu. O dovadă cât se poate de palpabilă și cât se poate de vizibilă că America se află într-un război. Pe care nu se știe prea bine dacă nu cumva l-a și pierdut. Se înșurubează în jilțul din Salonul Oval, în timp ce bursele asiatice cresc amenințător, iar dolarul scade la fel de amenințător.

Nu știm ce se va întâmpla în viitor cu Donald Trump. Pentru moment, el își ia vacanță în proprietatea sa din Florida. Și nu știm nici cum va face față Joe Biden, exponentul partidului democrat, modului de-a dreptul agonizant în care își trăiește aceste clipe puterea tuturor făgăduințelor din ultima sută de ani. De fapt, cine va conduce prin casa Albă Statele Unite de-acum încolo? Va fi Joe Biden? Și dacă da, pentru cât timp? Va fi capabil să-și ducă până la capăt mandatul? Și cum? Cum va acoperi el îngrozitoarea falie creată între cele două Americi? Cine va conduce de fapt? El sau George Soros, liderul mondial al neomarxiștilor? Iar George Soros, biologic vorbind, pentru cât timp va mai putea stabili mersul trenurilor?

Mai contează oare că, în această conjunctură dramatică, România continuă să își imagineze că este unul dintre principalii aliați al Statelor Unite? Iar această alianță, câtă e, va continua în același fel? Respectiv pe teatrele de luptă menținute de America în lume, pe cheltuieli destinate înzestrării Armatei Române cu echipamente de mâna a doua sau pe terenul energetic, unde suntem gata în continuare să ne dăruim cu larghețe resursele? Eu cred că raporturile de forță din lume se schimbă în mare viteză. Inclusiv în ceea ce ne privește.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Statele Unite, prima victimă a războiului cu scleroza

Postat la: 20.01.2021 |

0

Un război purtat pe mai multe fronturi. Și pierdut pe toate. Declanșat la Washington. Nu doar în bătălia pentru Casa Albă. Și cu efecte la nivel planetar. Astăzi se schimbă ștafeta. Un conducător de 74 de ani îi cedează, de voie de nevoie, locul unuia de 78 de ani. Dar nu la cei doi mă refer în primul rând. Ci la sistem. Un sistem care ne-a adus în această situație este el însuși sclerozat. Efectele sclerozei se extind pretutindeni.

Donald Trump a pierdut. Pe toată linia. Învingătorii sunt multinaționalele, care acționează la nivel global, iar strategul șef al acestora, în plan simbolic, dacă nu în plan real este George Soros. Un om de 90 de ani. A fost o înfruntare cum nu s-a mai văzut. Și care, într-un fel sau altul, va continua.

Cei trei, Donald Trump, Joe Biden și George Soros au purtat o bătălie de titani, fiecare dintre ei fiind însă extrem de vulnerabil. Bătălia care s-a extins la nivel planetar, asemănătoare bătăliilor din Olimp, care au reverberat pe pământ, a fost doar aparent purtată între cei cei trei corifei. În realitate, am asistat la zbaterea unei puteri sclerozate.

America și-a pierdut elasticitatea. America și-a pierdut dinamismul. America nu mai are capacitatea de a se reinventa. Și urmează să-și cedeze - dacă nu a și făcut-o deja - poziția de unic și atotputernic lider mondial. O Americă sclerozată nu putea plasa în arenă decât personaje pe măsură. Să analizăm din această perspectivă o administrație care părăsește astăzi ringul cu o valiză atomică dezactivată și o a doua administrație care primește în mâinile președintelui ei o valiză atomică cu cod activat. Și să vedem cum va arbitra George Soros în continuare lucrurile. Dacă va mai avea ce arbitra.

Donald Trump a pierdut. A suferit o înfrângere umilitoare. Care a fost omologată. De aceea, nu mai are absolut nico importanță acum, decât cel mult pentru istorici, dacă la capătul acestei aventuri de tip hollywoodian se va vorbi sau nu despre o uriașă fraudă electorală. Oricum, cei doi protagoniști, Biden și Trump au acuzat fiecare, în felul lor, faptul că alegerile au fost furate. La acest capitol însă, pentru moment, putem pune punct. Trump a pierdut, pentru ca deschis mult prea multe fronturi și a făcut-o mult prea abrupt. Fără diplomație. Fără abilitate. A confundat America cu un trust. Care poate fi condus după alte reguli. Mai puțin sofisticate. Mai rudimentare. A atacat la rădăcină un sistem național osificat. A încercat să schimbe într-un interval record, fără a-și asigura spatele cu aliați pe măsură, un întreg sistem. Lipsit de elasticitatea necesară. Anchilozat. În numai patru ani, America a încheiat un proces dramatic, prăbușindu-se sub propria greutate. În interiorul unui zid imaginat, dar nerealizat, slavă Domnului, cu Mexicul.

Și, tot simultan, în plan extern, a făcut tentativa de a întoarce pe dos ordinea mondială. Așa cum era ea statornicită. Legat de provocarea climaterică. Legat de dosarul iranian. Lega de China, care în ultimii ani a devenit cel mai important partener economic al Statelor Unite. Legat de Uniunea Europeană, confiscată de Germania, până la Trump cel mai important partener politic al Statelor Unite. Și, în fine, Donald Trump a răspuns cum a răspuns provocărilor din explozivul dosar iranian. A rupt un tratat cu Iranul, semnat de reprezentanții multor state și care ar fi putut pune capăt unui pericol nuclear major. Tot la acest capitol să consemnăm și eșecul extrem de grav al tentativelor lui Trump de a ajunge la o înțelegere cu Kim Jong-Un, liderul maxim al Coreei de Nord.

Astăzi, în Salonul Oval se instalează Joe Biden. Care a privit neputincios cum pe ultima sută de metri și chiar în utima zi, Donald Trump a acordat zeci de grațieri federale. Joe Biden se instalează la Casa Albă într-un oraș capitală a lumii, aflat practic sub asediu. O dovadă cât se poate de palpabilă și cât se poate de vizibilă că America se află într-un război. Pe care nu se știe prea bine dacă nu cumva l-a și pierdut. Se înșurubează în jilțul din Salonul Oval, în timp ce bursele asiatice cresc amenințător, iar dolarul scade la fel de amenințător.

Nu știm ce se va întâmpla în viitor cu Donald Trump. Pentru moment, el își ia vacanță în proprietatea sa din Florida. Și nu știm nici cum va face față Joe Biden, exponentul partidului democrat, modului de-a dreptul agonizant în care își trăiește aceste clipe puterea tuturor făgăduințelor din ultima sută de ani. De fapt, cine va conduce prin casa Albă Statele Unite de-acum încolo? Va fi Joe Biden? Și dacă da, pentru cât timp? Va fi capabil să-și ducă până la capăt mandatul? Și cum? Cum va acoperi el îngrozitoarea falie creată între cele două Americi? Cine va conduce de fapt? El sau George Soros, liderul mondial al neomarxiștilor? Iar George Soros, biologic vorbind, pentru cât timp va mai putea stabili mersul trenurilor?

Mai contează oare că, în această conjunctură dramatică, România continuă să își imagineze că este unul dintre principalii aliați al Statelor Unite? Iar această alianță, câtă e, va continua în același fel? Respectiv pe teatrele de luptă menținute de America în lume, pe cheltuieli destinate înzestrării Armatei Române cu echipamente de mâna a doua sau pe terenul energetic, unde suntem gata în continuare să ne dăruim cu larghețe resursele? Eu cred că raporturile de forță din lume se schimbă în mare viteză. Inclusiv în ceea ce ne privește.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE