• Tweet

Președintele Volodimir Zelenski a declarat sâmbătă pentru NBC News că forțele ruse au realizat imagini satelitare ale unei baze aeriene americane din Arabia Saudită de trei ori în zilele premergătoare atacului iranian asupra obiectivului, potrivit unui rezumat al serviciilor de informații ucrainene prezentat de liderul de la Kiev.

Intr-un interviu acordat sâmbătă în Qatar, Zelenski a spus că este „100%" convins că Rusia a împărtășit aceste informații Iranului pentru a ajuta la țintirea trupelor americane din Orientul Mijlociu. „Cred că este în interesul Rusiei să-i ajute pe iranieni. Și nu cred - știu - că ei împărtășesc informații. Îi ajută pe iranieni? Desigur. În ce proporție? Sută la sută," a afirmat el.

Zelenski a prezentat un rezumat al briefingului zilnic prezidențial pe care îl primește de la serviciile de informații ucrainene. Raportul menționa că sateliții ruși au fotografiat baza aeriană Prince Sultan pe 20, 23 și 25 martie.

Pe 26 martie, Iranul a atacat baza, unde sunt staționate trupe americane și saudite. Atacul a rănit mai mulți militari americani, doi dintre ei suferind răni semnificative, iar alții au avut comoții, potrivit a doi oficiali americani.

Racheta lansata de iranieni a avariat mai multe aeronave de realimentare ale SUA și mai multe vehicule aeriene fără pilot, a raportat The Wall Street Journal.

Incidentul marchează al doilea atac reușit asupra bazei americane în această lună. Un atac anterior, pe 1 martie, l-a ucis pe sergentul Benjamin N. Pennington, în vârstă de 26 de ani, unul dintre cei 13 membri ai forțelor armate americane uciși de la începutul Operațiunii Epic Fury. Șase militari au murit într-un atac in Kuweit, iar alți șase au decedat într-un accident de avion de realimentare.

Zelenski a explicat că, potrivit experienței Ucrainei, fotografierea repetată a instalațiilor de către sateliții ruși pe parcursul mai multor zile indică pregătirea unui atac: „Știm că dacă fac imagini o dată, se pregătesc. Dacă fac imagini a doua oară, este ca o simulare. A treia oară înseamnă că în una sau două zile va urma un atac." NBC News a precizat că nu a putut verifica independent acuratețea imaginilor satelitare sau modul în care Ucraina a aflat despre ele.

Anterior, NBC News relatase că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile trupelor americane în Orientul Mijlociu. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a negat că ar fi furnizat informații Teheranului, deși a recunoscut că Moscova a trimis echipamente militare Iranului în cadrul alianței lor pe termen lung.

Ajutorul pe care Moscova l-ar fi oferit fortelor iraniene pentru a lovi baza Prince Sultan a readus in discutie sprijinul pe care Rusia, dar si China, il furnizeaza regimului de la Teheran in razboiul contra Americii. Un ajutor care a inceput in urma cu decenii si care continua si astazi. Grupul think-tank Atlantic Council a scris, de exemplu, despre asa-numita „Axă a eludării," rețeaua de adversari ai SUA care cooperează pentru a ocoli restricțiile economice occidentale.

Pe măsură ce războiul SUA-Israel cu Iranul continuă, unii comentatori au speculat de ce China și Rusia par să păstreze distanța față de conflict. Niciuna dintre ele nu pare dornică să intervină militar pentru a sprijini Iranul. Mai mult, China ar fi reticentă să trimită arme Iranului, în timp ce Rusia beneficiază de șocul asupra aprovizionării globale cu petrol provocat de conflict. Analistii de la Atlantic Council cred insa ca relațiile economice și motivațiile din spatele „Axei eludării" fac ca Beijingul și Moscova sa permită Teheranului să-și continue violența în Orientul Mijlociu prin lanțuri de aprovizionare si prin alte mijloace.

Comentatorii spun ca China sprijină Rusia și Iranul prin importul petrolului lor sancționat și prin vânzarea de tehnologii sofisticate cu dublă utilizare. Cercetarile celor de la Atlantic Council legate de „axa eludării" s-au concentrat, de exemplu, asupra flotei „din umbră" de petroliere a Rusiei, precum și asupra sistemelor alternative de plăți, schemelor de spălare a banilor și comerțului prin barter. Actualul război cu Iranul a adus în atenție încă un sistem sau o tactică a acestei Axe: lanțurile de aprovizionare integrate.

Comerțul și transferul de tehnologie dintre China, Rusia și Iran - și lanțurile de aprovizionare asociate - sunt rezultatul atât al geografiei, cât și al presiunii economice occidentale semnificative. Din cauza controalelor restrictive la export și a sancțiunilor, aceste state nu pot accesa ușor tehnologia și componentele occidentale direct din Statele Unite și din alte țări occidentale. Deoarece comerțul din interiorul „Axei eludării" are loc în afara sistemului financiar occidental și, prin urmare, în afara sferei restricțiilor economice occidentale, aceste lanțuri integrate de aprovizionare sunt mai rezistente la aplicarea sancțiunilor și controalelor la export.

Iranul a fost supus unor sancțiuni americane extinse și unor măsuri economice restrictive occidentale cuprinzătoare timp de decenii. În octombrie 2021, Statele Unite au anunțat primele controale la export care vizau în mod specific producția de vehicule aeriene fără pilot (UAV). De atunci, Departamentul Comerțului, Departamentul de Stat și Trezoreria au restricționat și exporturile din țări terțe către Iran ale tehnologiilor de origine americană. În ciuda intensității acestor restricții, componente occidentale continuă să apară în proiectele dronelor iraniene. Adesea, aceste componente provin din China.

China a furnizat Iranului drone, rachete de croazieră anti-navă, rachete sol-aer și componentele acestora pentru a-i sprijini capacitățile de apărare aeriană și maritimă. În alte cazuri, China furnizează direct Iranului componente tehnologice occidentale sau chineze care se regăsesc în dronele iraniene folosite împotriva instalațiilor militare americane și a intereselor economice din Golf, precum și pe câmpul de luptă din Ucraina. Acțiunile Trezoreriei și ale Departamentului Comerțului împotriva schemelor iraniene de evitare a sancțiunilor identifică frecvent persoane, entități și adrese din China folosite ca firme-paravan sau huburi de transbordare. Această cooperare depășește comerțul cu bunuri și contribuie la dezvoltarea și îmbunătățirea propriilor capacități tehnologice ale partenerilor.

Analistii au identificat mai multe domenii in care rusii si chinezii ajuta Iranul. Drone. Programul de drone al Iranului oferă cel mai clar exemplu al modului în care „Axa eludării" utilizează lanțuri de aprovizionare localizate pentru a evita măsurile economice restrictive și pentru a îmbunătăți producția militară. UAV-urile iraniene, precum seria Shahed, se bazează pe un ecosistem de electronice importate, motoare, componente de navigație, baterii și semiconductori, a scris Atlantic Council.

Deși multe dintre aceste piese provin inițial din Statele Unite, Europa și Japonia, rețelele de achiziții le redirecționează frecvent prin distribuitori sau companii comerciale chineze înainte ca acestea să ajungă la producătorii iranieni. Exporturile chineze de produse cu dublă utilizare către Iran au crescut brusc în ianuarie 2024, când cele două state au oficializat un parteneriat strategic care pune accent pe cooperarea în domeniul apărării și securității. De asemenea, exporturile chineze au crescut după ce presedintele Donald Trump a semnat un memorandum de restabilire a presiunii maxime asupra Iranului și din nou în iunie 2025, după atacul american asupra instalațiilor nucleare iraniene.

Rusia consolidează suplimentar acest sistem prin cooperarea de război cu Iranul. Din 2022, Moscova și Teheranul au făcut schimb de tehnologie pentru drone și know-how de producție, permițând ambelor țări să își extindă capacitatea de fabricație. În februarie 2023, Rusia a înființat o unitate de producție de drone susținută de tehnologie și expertiză iraniană în Zona Economică Specială Alabuga. Ca parte a unui acord, Iranul a transferat Rusiei 600 de drone Shahed-16 demontate, componente pentru 1.300 de drone, instruire și expertiză tehnică pentru a sprijini războiul din Ucraina. Până în 2025, Moscova mutase aproximativ 90% din asamblarea dronelor Shahed în Rusia. Între timp, Rusia a dezvoltat Garpiya-3, o versiune modificată și îmbunătățită a Shahed, cu ajutorul specialiștilor chinezi și al unei presupuse fabrici ruse de drone din China.

Acest parteneriat pare acum să fi ajuns la un ciclu complet. Comentariile recente ale președintelui Volodimir Zelenski arată că Rusia furnizează acum Iranului drone Shahed fabricate în Rusia pentru a fi folosite în atacuri împotriva Statelor Unite și Israelului. Ceea ce a început ca o soluție pentru evitarea sancțiunilor a evoluat într-o rețea de producție auto-întreținută, alimentată de componente occidentale, canale de achiziții chineze și capacitatea industrială rusă, au precizat expertii de la Atlantic Council.

Pe de alta parte, The Jewish Institute for National Security of America (JINSA) a scris ca, la sfârșitul lunii februarie, China a transferat drone ofensive Iranului și era aproape de finalizarea vânzării rachetelor supersonice CM-302, care ar fi îmbunătățit semnificativ capacitățile de lovire ale Iranului. Aceste transferuri au permis Teheranului să-și refacă arsenalul chiar și după pierderi majore pe câmpul de luptă.

Sisteme de navigație. Într-un alt exemplu al acestor rețele integrate de aprovizionare, China facilitează transferul către Iran atât al tehnologiei de navigație chineze, cât și al celei occidentale. Între timp, Rusia ar furniza imagini satelitare și tehnologie modificată a dronelor Shahed pentru a îmbunătăți navigația și țintirea, pe baza experienței sale din utilizarea dronelor în Ucraina.

Piețele și distribuitorii chinezi de electronice joacă un rol esențial în acest proces. Componente fabricate inițial pentru aplicații civile - precum senzori inerțiali sau module de navigație satelitară - pot fi achiziționate prin intermediari chinezi și integrate în sisteme de armament iraniene. Experiența Rusiei în adaptarea electronicelor comerciale contribuie, de asemenea, la acest ecosistem de inovare.

Unii experți cred că dronele și rachetele iraniene includ sisteme chineze de navigație satelitară pentru a viza active militare americane și israeliene. În februarie 2025, Departamentul Trezoreriei SUA a sancționat companii-paravan chineze care furnizau dispozitive de navigație giroscopică pentru îmbunătățirea UAV-urilor iraniene. În noiembrie 2025, o rețea separată conectată la Iran Aircraft Manufacturing Industrial Company a fost acuzată că folosea firme-paravan pentru a achiziționa senzori și echipamente de navigație chineze.

În 2021, China a oferit Iranului acces la BeiDou, sistemul global de poziționare prin satelit deținut și operat de Administrația Națională Spațială a Chinei. De la începutul războiului cu Statele Unite și Israel, Iranul a folosit BeiDou pentru a genera semnale-capcană menite să confuzeze analiza amenințărilor și să ascundă mișcările militare reale ale Iranului.

Precursori chimici. Capacitatea Iranului de a susține producția de rachete și explozibili depinde de accesul la precursori chimici și materiale industriale. Deși aceste substanțe sunt supuse controalelor la export occidentale, iar Trezoreria SUA a sancționat persoane și entități din Iran și China pentru procurarea ingredientelor combustibilului pentru rachete balistice, aplicarea sancțiunilor devine mai dificilă atunci când producția este distribuită în mai multe jurisdicții. Companii chimice chineze - multe dintre ele operând în mari clustere industriale - au fost legate în mod repetat de transporturi de materiale cu dublă utilizare către Iran și Rusia. Un raport recent sugerează că nave ale flotei „din umbră" iraniene care pleacă din China transportă precursori pentru combustibil de rachetă.

Pentru Iran, aceste importuri furnizează elemente esențiale pentru combustibili solizi de rachetă, propulsori și explozivi utilizați în sisteme de rachete și alte sisteme de armament. Prin achiziționarea materialelor prin intermediari sau huburi de reexport, rețelele de aprovizionare iraniene ascund destinația transporturilor și exploatează lacunele în aplicarea globală a controalelor la export și a sancțiunilor. Dimensiunea și diversitatea industriei chimice chineze fac deosebit de dificilă monitorizarea utilizării finale a fiecărui compus exportat.

Sisteme anti-aeriene. Pentru a proteja sistemele militare pe care China și Rusia au ajutat Iranul să le dezvolte, ambele țări au consolidat semnificativ apărarea aeriană a Iranului, crescând costul operațiunilor necesare pentru a elimina capacitățile sale destabilizatoare.

În 2016, Iranul a achiziționat patru sisteme rusești avansate de rachete antiaeriene S-300, care formează coloana vertebrală a apărării sale aeriene; aceste sisteme ar fi fost desfășurate în februarie 2026. Transferurile suplimentare de tehnologie au întărit și mai mult apărarea Iranului.

În iulie 2025 - imediat după Războiul de 12 zile - Iranul a primit baterii chinezești de rachete sol-aer HQ-9B, un sistem avansat de apărare aeriană cu rază lungă. În plus, în decembrie 2025, Iranul a încheiat un acord pentru achiziția sistemului rus de rachete portabile Verba, incluzând 500 de unități de lansare și 2.500 de rachete 9M336. Deși succesul operațiunilor americane și israeliene pune sub semnul întrebării eficacitatea multor dintre aceste sisteme, este demn de remarcat că China și Rusia au construit în mare parte scutul Iranului împotriva atacurilor.

Furnizarea de informatii. Rusia oferă informații Iranului despre locația forțelor americane din Orientul Mijlociu, oferind astfel un avantaj Teheranului în lansarea atacurilor cu rachete și drone asupra bazelor și altor ținte americane din regiune, potrivit a patru surse care cunosc situația, citate de NBC News.

Asistența de informații din partea Rusiei ar putea ajuta Iranul să localizeze nave de război americane, radare sau alte sisteme de comunicații, însă nu există indicii că Moscova ar ajuta la direcționarea atacurilor iraniene cu rachete sau drone, au spus sursele.

Iranul a început să lanseze rachete și drone asupra bazelor americane și a altor ținte după ce Statele Unite și Israelul au lansat o campanie aeriană împotriva regimului la sfarsitul lunii februarie.

Decizia Rusiei de a furniza Iranului date din sateliții săi și alte informații subliniază consecințele geopolitice tot mai ample ale războiului și ar putea reprezenta riscuri pentru navele, aeronavele și bazele americane din regiune. Imaginile publice ale atacurilor iraniene din ultimele zile au arătat radare militare americane, antene satelit și infrastructură de comunicații atacate la bazele din Golful Persic.

Iranul are un număr mic de sateliți militari, dar Rusia poate folosi o rețea extinsă de sateliți și alte date pentru a furniza regimului de la Teheran informații despre forțele americane mai rapid și cu mai multă precizie, precum și evaluări mai exacte ale daunelor provocate de atacurile aeriene iraniene, potrivit lui Nicole Grajewski, expert în cooperarea dintre Rusia și Iran și profesor asistent la Centrul de Studii Internaționale de la Sciences Po din Paris.

Tipurile de ținte vizate de Iran, uneori cu succes, sugerează că Teheranul primește informații îmbunătățite, a spus ea. Atacurile aeriene iraniene par mai precise decât în războiul de 12 zile dintre Iran și Israel din iunie și mai concentrate asupra radarelor și posturilor de comunicații.

„Par să vizeze centrul de comandă și control al forțelor americane," a spus experta. Într-un interviu cu NBC News, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că guvernul său primește sprijin politic și de altă natură din partea Rusiei și Chinei, dar a refuzat să detalieze.

„Ne susțin politic și în alte moduri," a spus Araghchi, adaugand ca cooperarea militară de lungă durată între Iran și Rusia „nu este un secret."

Intrebat dacă Iranul primește asistență militară din partea Rusiei sau Chinei, el a răspuns: „Nu voi da detalii despre cooperarea noastră cu alte țări chiar în mijlocul războiului."

JINSA a scris si ea ca China și Rusia au consolidat capacitățile de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) ale Iranului, oferindu-i informații cruciale pentru a-și direcționa atacurile asupra activelor americane și ale partenerilor și pentru a-și ghida sistemele de apărare aeriană. China a împărtășit informații provenite de la sateliții săi și i-a oferit Iranului acces la sistemul său de navigație BeiDou, iar atât China, cât și Rusia au furnizat Iranului capacități de supraveghere, inclusiv satelitul rus Khayyam (Kanopus-V) și sistemul radar Rezonans-NE, precum și radarul chinez YLC-8B, proiectat pentru detectarea avioanelor stealth.

Datele despre activele militare americane pe care le primește Iranul vin cel mai probabil de la Liana, singurul sistem complet funcțional de sateliți spion ai Moscovei, potrivit unui expert în programul spațial și militar rus.

„Sistemul (Liana) a fost creat pentru a spiona grupurile de atac ale portavioanelor americane și alte forțe navale și pentru a le identifica ca ținte," a explicat Pavel Luzin, cercetător senior la Jamestown Foundation, un think tank american.

Mai mult, în timpul concentrării forțelor americane în Orientul Mijlociu la începutul anului 2026, China a desfășurat nave în regiune capabile să urmărească flota SUA și să furnizeze date de țintire pentru operațiunile iraniene. Companii chineze au publicat imagini satelitare ale activelor americane din regiune, inclusiv o baterie Terminal High Altitude Area Defense (THAAD) și avioane F-22 desfășurate în Iordania și Israel, pentru a arăta că China monitorizează îndeaproape mișcările capacităților americane și este mai mult decât dispusă să împărtășească aceste informații.

Rafinarea mai mare a loviturilor de represalii ale Iranului sugerează de altfel impactul acestui sprijin. Atacurile iraniene s-au concentrat puternic pe radarele de avertizare timpurie, infrastructura de apărare aeriană și nodurile de comandă și control - inclusiv sistemele asociate rețelei THAAD. Pachetele de atac ale Iranului seamănă tot mai mult cu modelele operaționale rusești observate în Ucraina, folosind roiuri de drone pentru a copleși apărarea aeriană, urmate de lovituri precise cu rachete asupra nodurilor militare critice, potrivit expertilor JINSA.

Cumpararea de petrol. Dincolo de sprijinul militar direct, China a oferit Iranului o plasă economică de salvare, cumpărând peste 80% din petrolul său, pe care îl primește la un preț foarte redus - permițând Iranului să ocolească sancțiunile și să mențină o sursă critică de venit folosită pentru finanțarea programelor sale militare. În 2021, cele două țări au semnat un acord de cooperare pe 25 de ani, în care China s-a angajat să investească până la 400 de miliarde de dolari în Iran, iar Iranul s-a alăturat Inițiativei Belt and Road.

Sustinere diplomatica. Atat Rusia, cat si China joacă roluri care ajută la protejarea diplomatică a Teheranului și la susținerea unor elemente ale efortului său militar. Conduita Rusiei pe timpul războiului i-a consolidat rolul ca unul dintre cei mai importanți susținători externi ai Iranului. În timp ce se poziționa public ca mediator neutru - oferind să negocieze un armistițiu prin convorbiri cu lideri din Golf, președintele iranian Masoud Pezeshkian și președintele Trump -, Moscova a lucrat simultan pentru a susține efortul de război al Iranului.

Ministerul de Externe rus a condamnat loviturile americane și israeliene drept „un act neprovocat de agresiune armată," președintele Vladimir Putin a reafirmat „sprijinul neclintit" al Rusiei pentru Teheran, în timp ce purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a insistat că propunerile de mediere ale Rusiei „rămân pe masă." Această poziție dublă servește intereselor Rusiei indiferent de rezultat: dacă medierea reușește, Moscova se poziționează ca un intermediar regional; dacă conflictul continuă, prețurile ridicate ale petrolului și instabilitatea regională persistentă distrag atenția și resursele SUA și ale aliaților de la Ucraina.

La Consiliul de Securitate al ONU, Rusia a introdus un proiect de rezoluție care solicita un armistițiu și revenirea la negocieri fără a atribui vina sau a numi părțile implicate. Propunerea a primit doar patru voturi - din partea Rusiei, Chinei, Pakistanului și Somaliei - și nu a fost adoptată. Consiliul a adoptat în schimb o rezoluție condusă de Bahrain, co-sponsorizată de 135 de țări, care condamnă atacurile regionale ale Iranului asupra statelor din Golf și Iordania. Rusia și China s-au abținut de la vot. Ambasadorul Chinei la ONU și-a exprimat public „dezamăgirea" că rezoluția rusă nu a trecut, consolidând tiparul diplomatic mai larg în care ambele țări au refuzat să condamne acțiunile Iranului.

Conduita Chinei pe timpul războiului a fost mai reținută decât cea a Rusiei, dar rămâne departe de a fi neutră, a scris JINSA. Pe lângă faptul că s-a alăturat Moscovei în abținerea de la votul Consiliului de Securitate care condamna atacurile Iranului, Beijingul a cerut un armistițiu imediat și a interacționat diplomatic cu partenerii regionali, evitând totuși criticarea Teheranului.

Raportările continue din timpul conflictului oferă puține indicii că China ar fi furnizat asistență militară directă pentru efortul actual de război al Iranului - în special comparativ cu raportarea despre schimbul de informații și suportul tehnic al Rusiei. Totuși, la o săptămână de la începutul războiului, China a permis plecarea a două nave iraniene dintr-un port chinezesc care depozitează perclorat de sodiu, precursor pentru combustibil de rachetă, printre alte substanțe chimice - sugerând că asistența pentru Iran în refacerea programului său de rachete după Operațiunea Epis Fury este în curs.

Concluzia. Unele voci spun ca spijinul Moscovei pentru Iran in razboiul cu americanii si israelienii este semnificativ. Altele se indoiesc ca Rusia are un rol major.

Cert este ca Rusia continuă să ofere sprijin militar și de informatii Iranului, dar amploarea acestui ajutor este limitată și mai degrabă simbolică decât decisivă. Moscova furnizează Iranului arme, sisteme de apărare aeriană și informații prin satelit despre locațiile navelor și aeronavelor americane, dar nu s-a implicat direct în confruntările militare. Sprijinul rus ajută Iranul să coordoneze atacurile asupra infrastructurii militare americane și a aliaților săi, concentrându-se pe radar, sisteme de apărare aeriană și centre de comandă și control, adoptând tactici asemănătoare celor folosite de fortele Moscovei în Ucraina.

De partea ei, China contribuie și ea la capacitățile iraniene, oferindu-i acces la sistemul de navigație BeiDou și informații satelitare, precum și sprijin economic prin cumpărarea a peste 80% din petrolul iranian la preț redus, ceea ce permite Teheranului să evite sancțiunile și să finanțeze programele militare. De asemenea, nave chinezești monitorizează activitatea militară americană în regiune, iar companiile chineze publică imagini satelitare ale bazelor americane pentru a sprijini planificarea iraniană.

Sprijinul politic și economic al Rusiei și Chinei protejează Iranul diplomatic și îi menține capacitatea de luptă, chiar dacă niciunul dintre aceste state nu intervine direct militar. Rusia joacă rolul de mediator aparent neutru la nivel internațional, în timp ce Beijingul evită criticile directe la adresa Teheranului și facilitează accesul la resurse esențiale. Între timp, Iranul se bazează pe propriile strategii și pe capacitatea de a extinde conflictul regional pentru a-și crește influența, a ataca interesele americane in regiune si a destabiliza economia mondiala.

În concluzie, combinația de sprijin militar, economic și diplomatic din partea Rusiei și Chinei amplifică reziliența Iranului în fața atacurilor americane și israeliene și complică semnificativ planificarea operațiunilor occidentale în regiune. Acest ajutor nu doar că protejează cumva Teheranul in fata bombardamentelor lansate de SUA si Israel, dar face si ca optiunile actuale ale lui Trump de a pune Republica Islamică cu botul pe labe să devină din ce in ce mai limitate si riscante.

Analiză realizată de G4Media folosind următoarele surse: NBC News, The Hill, Wall Street Journal, Atlantic Council, Iran International, JINSA, The War Zone, Al Jazeera, Reuters, Washington Post, Anadolu Ajansi, uscc.gov