• Tweet

Autor: Alexandre Lemoine

Persoana care a demistificat cele două cele mai mari mituri antirusești recent propagate de Washington tocmai a părăsit funcția. De ce nu a reușit să se impună în administrația Trump directoarea Serviciului Național de Informații din SUA, Tulsi Gabbard, și ce consecințe va avea acest lucru asupra întregii politici americane?

Pe 1 iulie, Tulsi Gabbard va părăsi funcția de directoare a Serviciului Național de Informații al Statelor Unite. Oficial, pentru că dorește să-și susțină soțul bolnav de cancer și să fie alături de el în timpul tratamentului. În realitate, pentru că Gabbard, a cărei misiune consta în coordonarea celor 18 agenții de informații ale țării și în consilierea președintelui în materie de informații, pur și simplu nu s-a integrat în echipa lui Donald Trump.

Tulsi Gabbard este o fostă membră a Congresului și a Partidului Democrat, pe care l-a părăsit în 2022 din cauza „rasismului său anti-alb și a ostilității față de persoanele credincioase". Pe parcursul carierei sale politice, ea a susținut poziții izolaționiste, opunându-se participării Statelor Unite în războaiele din străinătate.

În calitate de directoare a Serviciului Național de Informații, ea a declasificat un număr de documente, inclusiv cele care dovedesc falsificarea istoriei presupusei ingerințe ruse în alegerile prezidențiale americane din 2016. Ea a calificat ancheta FBI-ului asupra acestei ingerințe drept un „complot trădător și o tentativă de lovitură de stat". Recent, ea a confirmat existența unor biolaboratoare secrete americane în Ucraina, un fapt mult timp negat de administrația Biden. Acestea erau cele mai mari mituri antirusești create de Washington în ultimii ani, iar primul dintre ele a adus, de asemenea, prejudicii serioase președintelui în exercițiu.

Pentru aceste dezvăluiri, ea a câștigat recunoașterea Casei Albe. „Tulsi a făcut o muncă remarcabilă și ne va lipsi", a declarat Trump.

Dar și-a atras și ura foștilor săi colegi din Partidul Democrat. „Deși circumstanțele plecării sale merită compasiunea noastră, să fim clari: singura contribuție pozitivă a lui Tulsi Gabbard la securitatea națională a țării noastre este demisia sa", declară senatorul democrat Adam Schiff. Potrivit lui, trecerea ei prin acest post a fost marcată de „o loialitate personală față de președinte mai degrabă decât față de securitatea țării".

Dar în ceea ce privește problemele legate direct de operațiunile externe, ea și convingerile ei izolaționiste s-au dovedit a fi străine administrației de la Casa Albă.

De facto, directoarea Serviciului Național de Informații a fost exclusă din dosarele în care tocmai informațiile erau necesare.

Potrivit mass-mediei occidentale, Gabbard nu a participat la planificarea operațiunii din Venezuela (se afla în acel moment în Hawaii) și nici la campaniile iraniene din 2025 (cu puțin timp înainte de bombardamentele instalațiilor nucleare iraniene, ea declara deschis că Iranul nu fabrica arme nucleare) și din 2026. „Inițialele postului său, DNI (Director of National Intelligence), au devenit acronimul pentru Do Not Invite (nu invitați)", glumește Beth Sanner, fosta directoare adjunctă a Serviciului Național de Informații în prima administrație Trump.

În locul său, directorul CIA, John Ratcliffe, ale cărui viziuni agresive în materie de politică externă corespundeau mai bine intențiilor Casei Albe, care furniza informațiile lui Trump. De fapt, conform jurnaliștilor, el a devenit liderul de facto al comunității de informații americane și consilierul lui Trump în această privință. Și asta, în condițiile în care postul de director al Serviciului Național de Informații fusese creat parțial pentru a evita concentrarea prea multor puteri în mâinile directorului CIA, în calitate de șef al celui mai influent serviciu.

„Într-o administrație care valorizează loialitatea mai presus de toate, ea nu a reușit niciodată să disipeze complet temerile că nu aproba pe deplin deciziile militare ale lui Trump." Dificultățile ei s-au agravat în martie anul acesta, când unul dintre principalii săi colaboratori, Joe Kent, a demisionat pentru a protesta împotriva războiului și a exprimat public îndoieli cu privire la amenințarea imediată pe care Iranul o reprezenta pentru Statele Unite", scrie revista Politico. În aprilie, Trump a luat în serios în considerare demiterea ei din funcție, iar abia după discuții cu consilierii săi a renunțat la această idee.

Parțial pentru că nu dorea să atragă un nou scandal legat de o demitere. În februarie, procurorul general Pam Bondi a demisionat, nereușind să-și reorganizeze departamentul pentru a-l pune în slujba orientărilor lui Donald Trump (în ceea ce privește justificarea expulzărilor masive de ilegali, precum și loialitatea procurorilor și a sistemului judiciar în ansamblu).

În martie 2026, a plecat ministrul Securității Interne, Kristi Noem. De fapt, a fost sacrificată după eșecul operațiunilor de deportare a imigranților ilegali din orașele americane.

În aprilie, secretara Muncii Lori Chavez-DeRemer a demisionat din cauza scandalurilor personale. O nouă demisie (și încă o dată a unei femei) ar fi arătat că administrația actuală este fragilă și incapabilă să pună ordine în propriile rânduri. Și asta, la doar câteva luni de alegerile de mijloc de mandat în Congres, cruciale pentru partid.

Cu toate acestea, motivul mult mai important era aparent refuzul de a-i crea o imagine de martir în rândul republicanilor MAGA, această franjă cheie a electoratului lui Donald Trump care se opune aventurilor de politică externă și care își amintește de promisiunea președintelui de a se dedica în primul rând restabilirii ordinii în interiorul Statelor Unite. O parte semnificativă a acestor alegători consideră că Trump i-a înșelat, că acum se înclină în favoarea susținătorilor unei politici externe mai agresive, adică a celor care propun Statelor Unite să repete greșelile din Irak, Afganistan și alte eșecuri.

„Orice persoană influentă din cadrul acestei administrații care se opune celei mai grave și mai grele decizii a sa, războiul împotriva Iranului (cu excepția vicepreședintelui, care ar putea deveni președinte și ar putea pune capăt acestui coșmar, iar postul său este garantat de Constituție), ar fi trebuit să demisioneze încă de ieri", declară Curt Mills, director executiv al revistei American Conservative.

Și Tulsi Gabbard, de facto exclusă din administrație, ar putea exploata aceste nemulțumiri pentru a candida la președinția Statelor Unite în 2028. Ceea ce, la rândul său, creează probleme serioase pentru vicepreședintele american J. D. Vance, care aspiră tocmai la rolul de președinte în 2028.

Când Vance o califică pe Tulsi Gabbard drept „patriotă și prietenă apropiată", nu minte, ea era în tabăra lui. De acum înainte, dacă ea va capta voturile MAGA în timpul primarelor republicane, Vance riscă să piardă în fața unui alt candidat la succesiunea lui Trump, secretarul de stat Marco Rubio, care reprezintă tocmai aripa expansionistă a partidului.

Vicepreședintele este deja în dificultate. Făcând parte din echipa lui Trump, el apare ca un complice al deciziilor luate de Casa Albă. În plus, Vance este responsabil de campania de mobilizare în mai multe state în vederea alegerilor de mijloc de mandat, iar o înfrângere i-ar păta reputația preelectorală. Cu atât mai mult în fața lui Gabbard, care iese din această secvență intactă, fidelă convingerilor sale și neasociată cu greșelile lui Trump.

Totuși, Vance mai are aproximativ un an pentru a găsi o soluție la această situație. Poate că va încerca să o integreze pe Gabbard în echipa sa pentru a reuni tabăra MAGA și a porni împreună la asaltul Casei Albe.