• Tweet

România va trece, probabil, printr-un regim autocratic, pentru că acesta e nivelul de aspiraţie al majorităţii populaţiei, estimează regizorul Stere Gulea (82 de ani). Din nefericire, cel mult 30% din populaţie are aspiraţii şi valori occidentale. Restul, nu, adaugă Stere Gulea.

Acesta povesteşte că a fost prezent, în ultimii 36 de ani, la mai toate mişcările de protest care au cerut modernizare, reformă şi anticorupţie - în decembrie 1989, în 1990, în 2010, în 2017-2018 şi, ultima oară, în urmă cu două săptămâni, la manifestaţiile de după apariţia documentarului Recorder. Încercând să facă o paralelă între generaţia sa, care a protestat în anii '90 faţă de regimul neocomunist al lui Iliescu, şi generaţia actuală, Stere Gulea spune că tinerii de acum sunt mai focusaţi, ştiu mai clar ce vor şi sunt mai direcţionaţi pentru a-şi atinge scopurile. Chiar şi aşa, constată cu dezamăgire regizorul, numărul manifestanţilor care vor o Românie fără corupţie, europeană şi reformată este prea mic pentru a provoca schimbări.

Marea masă a populaţiei nu rezonează cu aceste idealuri şi regretă perioada lui Ceauşescu, atunci când puteai să mai bei la serviciu, să tragi chiulul, să furi ceva fără să dai cuiva socoteală. Pe parcursul discuţiei, regizorul magistralei ecranizări a romanului Moromeţii a mărturisit că o mare parte dintre membrii comunităţii aromâne, din care face parte, e consternată de faptul că el nu rezonează cu Mişcarea Legionară. Stere Gulea nu s-a ferit să spună că, în opinia sa, ideile şi metodele legionarilor denotă primitivism, iar idolul mişcării, Corneliu Zelea Codreanu, avea probleme psihice.

Preşedintele Nicuşor Dan este un tip inteligent, care încearcă să apropie faliile existente în societatea românească, dar se simte că e şi el copleşit de misiunea pe care o are, opinează Stere Gulea. Întregul interviu, în care Stere Gulea afirmă că traversează în acest moment un deşert prea bine cunoscut de el, adică etapa dintre două filme în care „eşti un nimeni", poate fi citit mai jos. „Văd că şi Nicuşor Dan, aşa cum e şi cum arată, pare un om copleşit, deşi e un tip căruia-i merge mintea şi ştie ce are de făcut! Dar cred că îşi dă seama de cum arată societatea românescă! Arată groaznic, domnule!"

Matei Udrea: Bună ziua, domnule Stere Gulea, vă mulţumesc pentru timpul pe care mi-l acordaţi astăzi. V-a văzut lumea, acum câteva zile, la proteste în Piaţa Victoriei...

Stere Gulea: Da!

Matei Udrea: V-a plătit cineva să ieşiţi acolo?

Stere Gulea: Da! Eu!

Matei Udrea: Dumneavoastră?

Stere Gulea: Da! Eu, pe mine!

Matei Udrea: Deci, nu Soros?

Stere Gulea: M-am autoplătit! În ceea ce mă priveşte, în anii '90-2000 m-a interesat ce se întâmplă în societate şi am fost mai mereu prezent. Chiar dacă, să zic aşa, dată fiind vârsta, acum sunt mai puţin prezent... Adică sunt alte generaţii, au alte sloganuri şi alte preocupări, într-o oarecare măsură. Până la urmă, ceea ce a provocat revolta - pentru că se poate vorbi de o revoltă spontană a oamenilor, care ştiau disparat ce se întâmplă - a fost ancheta Recorder, care a legat lucrurile. A arătat o situaţie şi a făcut să ne dăm seama brusc în ce lume trăim. Şi atunci am fost curios. N-am fost decât o singură dată şi recunosc că din curiozitate. Adică am vrut să văd şi atmosfera, şi lumea care se adună, ce discută, ce gândesc, ce vor şi aşa mai departe. Am simţit nevoia asta de a lua pulsul acestor noi generaţii.

Matei Udrea: Mi se pare interesant că dumneavoastră aţi fost şi la începutul anilor ‘90 în Piaţa Universităţii, la proteste şi la tot ce s-a întâmplat atunci, după Revoluţie. Dumneavoastră sunteţi şi autorul unui alt documentar care probabil că, dacă ar fi fost condiţiile de astăzi la vremea respectivă, ar fi avut un impact poate chiar mai mare decât cel făcut de Recorder: documentarul despre fenomenul Piaţa Universităţii şi represiunea din 13-15 iunie. Întrebarea mea e următoarea: dacă ar fi să faceţi o paralelă între ce gândeau, ce voiau oamenii la începutul anilor '90 şi cei de acum, ce concluzii aţi trage?

Stere Gulea: Cred că atunci starea oamenilor era mult mai difuză. Mai confuză. De fapt, era un fel de strigăt de neputinţă, pentru că se ieşea din vechiul regim cu atâtea şi atâtea restricţii în privinţa exprimării părerilor şi oamenii nu ştiau, de fapt, încotro se îndreaptă societatea. Bun, erau reperele lumii occidentale, ale lumii libere. Dar cum ajungi acolo? Adică nici măcar nu-şi puneau problema cum se ajunge acolo. De fapt, credeau că se ajunge uşor şi, peste noapte, realitatea contrazicea la modul absolut aceste lucruri. Din cauza asta eu cred că era o lume care se manifesta zgomotos, dar confuz şi neputincios. Oarecum şi autarhic. Pentru că posibilitatea de difuzare a ştirilor în general, a informaţiilor, era extrem de precară. Şi atunci, că aţi pomenit despre documentarul acela, s-a făcut din foarte puţin. Nu existau imagini! În România erau câteva camere video, nu toată lumea dintre cei care aveau a fost dispusă să ofere ce filmase şi multe lucruri erau de afară, de la televiziuni care reuşiseră să... Deci, a fost un lucru extrem de greu şi de precar şi de, să zic aşa, sărac şi unilateral ce am adunat noi acolo. La un moment dat, am zis: „Bine că s-a adunat şi aia!". Că a rămas un document. Comparativ, eu cred că generaţiile noi sunt mult mai bine orientate. Adică, în primul rând, cred că îşi targetează, cum se spune, protestul pe o anumită problemă, cum a fost acum problema Justiţiei. Spre deosebire de noi, cei din generaţia anilor 1990-2000, care eram împrăştiaţi, nu ştiam ce vrem. Şi regimul politic de atunci era, de fapt, o continuare a celui vechi, o reflexie a acestuia. Chiar dacă toată lumea vorbea de democraţie, de libertatea expresiei, până la urmă erau şi autocenzurări şi tot felul de de constrângeri şi mentale, şi prejudecăţi, şi spaime şi aşa mai departe. Deci, în privinţa asta cred - cel puţin, aşa mi s-a părut mie - chiar şi faţă de 2010, protestul de acum a fost mult mai direcţionat.

„Înclin să spun că e vorba şi despre nivelul nostru, al societăţii româneşti. Sau al lipsei de aspiraţii, ca să zic aşa. Pentru că protestele despre care vorbim... Cât însumează ele, ca procent, faţă de întreaga populaţie? Nu învinovăţesc populaţia, dar nici nu pot s-o absolv sau să îi dau credit pentru lipsa de interes faţă de propriile interese, până la urmă! E vorba despre ceea ce românii îşi doresc sau nu îşi doresc!"

Matei Udrea: Domnule Gulea, noi suntem de profesii şi educaţii diverse, venim din locuri diverse. Şi totuşi, pare că o generaţie se confruntă cu acest destin. Din 1990 până în 2025 au trecut 36 de ani, dar vedem aceleaşi proteste împotriva corupţiei, împotriva unor tentative de a scoate România de pe orbita europeană. V-aţi gândit vreodată de ce pare că batem pasul pe loc? Dacă ar fi să credem în deochi şi în Baba Vanga, am spune că e blestem. Dacă nu credem, am putea să ne întrebăm ce se întâmplă de suntem prinşi în această buclă temporală. Tot proteste, tot împotriva corupţiei, tot împotriva abuzurilor etc.

Stere Gulea: Aşa este! Este o constatare care te blochează, pentru că ai sentimentul că nu se poate ieşi din ea! Îmi spuneţi că pare ca un blestem sau un destin. Mi-e greu să spun de ce. Înclin să spun că e vorba şi despre nivelul nostru, al societăţii româneşti. Sau al lipsei de aspiraţii, ca să zic aşa. Pentru că protestele despre care vorbim... Cât însumează ele, ca procent, faţă de întreaga populaţie? Nu învinovăţesc populaţia, dar nici nu pot s-o absolv sau să îi dau credit pentru lipsa de interes faţă de propriile interese, până la urmă! Pentru că aici este problema! Adică indiferenţa asta la semnalarea unor probleme - că, de fapt, aceste proteste semnalează - şi lipsa de interes pentru propriile interese. Corupţia ne afectează pe toţi! Şi corupţia de mult timp a fost percepută ca fiind corupţie politică. Ori, nu! Corupţia, din nefericire, este o stare endemică în România. O judecătoare a avut o formulă drastică, dar nu departe de adevăr: dacă funcţionează ceva bine România, aceea este corupţia! Ăsta e tristul adevăr. Peste tot! Noi, românii, facem lucruri care ţin de corupţie. Că facem evaziune fiscală sau de impozite sau de orice alt lucru sau că preferăm să dăm ca să intrăm mai repede, că apelăm la telefoane... Toate astea ce arată? O neîncredere în bunul mers al societăţii! Şi asta este o mare problemă. Dacă n-ai încredere şi apelezi la diverse forme, pentru că trebuie să te descurci... Dacă eşti în situaţii grave, dacă omul e bolnav şi nu poate să aibă acces la doctor, adică la un anumit nivel de competenţă, ce să facă? Deci, revin: e vorba despre ceea ce românii îşi doresc sau nu îşi doresc! Amorţeala societăţii, pentru că acum ne-am trezit, aşa, ne-a zguduit o concluzie, da? Ni s-a arătat oglinda. Dar trăiam, ştiam lucrurile astea într-un fel sau altul! Şi ce făceam? Fiecare încerca să meargă mai departe. Simţul civic - chiar dacă aparent există societate civilă şi organizaţii -, de simţul societăţii vorbesc, în ansamblu, noi nu îl avem! Românii nu au acest simţ civic!

Matei Udrea: Nu-l au în continuare...

Stere Gulea: În continuare! Şi vă spun, la nivel de sectoare, unde în mod normal ar trebui să ştii ce probleme sunt, care se repetă, nu există acest spirit. Deci, dacă la nivelul ăsta nu se creează solidaritate de interes, până la urmă, la nivel extins e şi mai greu! Şi atunci apar doar nişte vârfuri, semnale care nu iradiază. Eu n-am urmărit - pentru că mi se pare că pentru mine este şi pierdere de timp - de exemplu, cum s-a poziţionat societatea românească acum cu Justiţia. Am înţeles că, practic, este iarăşi aceeaşi chestie, cu două tabere, cu canale de televiziune cu interesele lor. Mass-media, despre care la început am crezut că e libertate, că o să ajute, până la urmă a ajutat ca societatea românească să devină şi mai confuză. Eu nu mai urmăresc televiziunile de ani buni şi nu sunt singurul!

Matei Udrea: De ce?

Stere Gulea: Pentru că... De ce să urmăresc? Propaganda de interese ale unei televiziuni care are în spate patroni cu dosare de zeci de milioane de euro delapidaţi? La asta să mă uit? La jurnaliştii care debiteză cu neruşinare lucrurile astea? Care sunt, de fapt, nişte portavoci, pentru că iau şi ei nişte bani acolo şi aşa mai departe. Şi de ce să-mi încarc eu sufletul, cum se spune, cu ura şi toată mizeria pe care o provoacă aceste canale de televiziune?

Matei Udrea: Am o curiozitate. Aţi fost tentat vreo clipă de gândul să faceţi un documentar similar cu cel pe care l-aţi făcut despre Piaţa Universităţii şi care să vizeze protestele din 2017-2018? Acele proteste anticorupţie încheiate, după cum ne aducem aminte, cu represiunea din august.

Stere Gulea: Da-da-da...

Matei Udrea: O poveste care iarăşi ne poate trimite cu gândul la mineriada din 13-15 iunie 1990, pentru că şi atunci tot aşa s-a finalizat mişcarea de protest.

Stere Gulea: Da, mai sofisticat, dar acelaşi lucru. Nu m-am gândit, pentru că... Ce se întâmplă? Pentru mine, de fapt, ca regizor de cinema, Piaţa Universităţii a fost în momentul ăla mai mult o datorie profesională decât o opţiune. Era o datorie faţă de momentul respectiv şi de strigătele de sufocare pe care le simţeam. Şi eram foarte implicat. Ulterior, îmi dădeam seama că timpul trece şi eram mult mai preocupat de ceea ce mă interesează pe mine, ficţiunea. Asta presupune că trebuie să ai timp, trebuie să te aşezi pe lucru. Şi nu mai aveam... Nu ştiu dacă motivaţie, că motivaţie era suficientă din moment ce eram acolo, la proteste, şi eram indignat de ceea ce se întâmplă...

Matei Udrea: Deci aţi fost şi la protestele anticorupţie din 2017-2018?

Stere Gulea: Da, da! În general, cum v-am spus, nu numai din curiozitate, ci şi dintr-o nevoie de a vedea, de a fi acolo, de a vedea ceea ce se întâmplă. Ţin minte că acum, când am mers la proteste în seara aia, când am trecut pe acolo - că, de fapt, nici nu pot să spun că am stat prea mult -, veneam de undeva, de la o zi aniversară a cuiva, plecasem relativ târziu şi am spus că o să mă duc. Dar oamenii au zis: „Ei, a spus el aşa!". După care unul dintre ei mi-a spus: „Băi, am văzut că chiar te-ai dus!". Da! Sincer, simţi o anumită datorie faţă de tine şi faţă de cei cu care trăieşti într-o anumită perioadă. Deci, ca o concluzie, să vă spun, într-una din seri, duminică, atunci când a fost cea mai mare adunare, n-am putut să merg şi am văzut marşul (din 14 decembrie - n. red.) şi mă uitam la feţele acelor oameni tineri. Şi am scris pe Facebook că sunt mândru. Păi, în momentul ăla chiar am avut, aşa, un sentiment de mândrie, că vin generaţii care nu se lasă, care vor ceva chiar mai concret decât noi şi am avut această tresărire de mândrie şi am pus-o pe Facebook. Şi am constatat că a avut share-uri (distribuiri - n. red.), ca să zic aşa, inimaginabil de multe! N-am crezut că oamenii care simpatizează vor fi atenţi la faptul că eu am pus acolo ce cred.

„Neamul din care eu vin, aromânii, în perioada legionară a dat destui oameni care au simpatizat cu Mişcarea... Ei sunt consternaţi, oamenii ăştia mari din zona mea, din Dobrogea, că eu nu simpatizez cu aşa ceva! Mi-a fost şi-mi este străină toată această chestie care, iertaţi-mă, nu vreau să jignesc, dar e primitivism!"

Matei Udrea: Pentru că sunteţi un reper.

Stere Gulea: N-am de unde să ştiu! Şi nici nu mă interesează, în sensul că nu urmăresc asta! Adică nu mi-am dorit, în general, să fiu reper. Eu fac ceea ce simt că trebuie să fac. Sunt şi oameni care mă înjură pentru opţiunile mele...

Matei Udrea: Până la urmă, dacă ar fi să recurgem la un clişeu foarte des uzitat, inclusiv pentru asta s-a murit în decembrie 89, pentru dreptul unora de a te contesta fără să le fie frică după aceea că vine cineva acasă la ei, să îi ia pe sus. Sigur că înjurătura e un gen extrem de libertate de exprimare cu care nu poţi să fii de acord, dar...

Stere Gulea: Ce vreau să vă spun e că, de exemplu, eu vin de la ţară. O bună parte dintre oamenii pe care i-am cunoscut în copilărie şi după aceea sunt oameni normali, oameni simpli în sensul bun. Încerc să-i înţeleg pentru atitudinea lor, pentru ce cred. Şi îmi este foarte greu să-i înţeleg! Dar, în acelaşi timp, îi înţeleg şi îmi dau seama că percepţia lor în ceea ce mă priveşte e tulburată...

Matei Udrea: În ce sens tulburată?

Stere Gulea: Adică ei mă ştiu cu reperele pe care le au, ca un om de-al lor. Şi constată că am alte gânduri, că nu împărtăşesc valorile lor! De exemplu, pot să vă spun un lucru care e... Neamul din care eu vin, aromânii, în perioada legionară a dat destui oameni care au simpatizat cu Mişcarea...

Matei Udrea: Mişcarea Legionară.

Stere Gulea: Ei sunt consternaţi, oamenii ăştia mari din zona mea, din Dobrogea, că eu nu simpatizez cu aşa ceva! Şi mi-am exprimat public lucrul ăsta şi le-am spus unor oameni foarte apropiaţi, rude, unchi. Şi-am spus: „Nu! Nu împărtăşesc pentru simplul motiv că o mişcare care a început cum a început, cu un asasinat, cu omorârea unui om, pentru mine...". N-am cum să simpatizez! Cum adică, să simpatizez sau să am opţiuni de genul ăsta? Dar pentru ei...

Matei Udrea: Şi ei ce vă răspund?

Stere Gulea: Că anticomunismul, că vezi-Doamne... De fapt, preiau nişte slogane. Li se pare lor că sunt în felul ăsta mai români, ţin mai mult la... Nu cred! Dar voiam să vă spun de această prăpastie pe care am şi semnalat-o, la un moment dat, către tineri din comunitatea aromână. Le-am spus: „Vedeţi că aveţi o imagine de clarificat! Suntem asociaţi cu această mişcare, în bună măsură! Şi trebuie să fiţi atenţi!". A avut, aşa, un mic ecou, după care... Culmea este că unii dintre ei încearcă în continuare să apeleze la mine ca om care vin din această zonă geografică. Dar n-au niciun fel de şansă, pentru că v-am spus, mi-a fost şi-mi este străină toată această chestie care, iertaţi-mă, nu vreau să jignesc, dar e primitivism! Chiar dacă a fost îmbrăţişat legionarismul, la un moment dat, de nişte intelectuali români de seamă, mi-e greu să înţeleg. Bun, înţeleg că erau aceleaşi probleme de corupţie, de politicianism, de lipsă de perspectivă şi aşa mai departe. Poate mai grave atunci decât pentru noi acum. Poţi să înţelegi asta şi s-au lăsat orbiţi de acea figură...

Matei Udrea: Mesianică.

Stere Gulea: Da, dar criptică, aşa! Un personaj... Bun, eu cred că erau şi probleme psihice acolo!

Matei Udrea: Vorbim de Corneliu Zelea Codreanu.

Stere Gulea: Da. Am citit câte ceva şi acolo cred că erau şi probleme psihice, să ştiţi!

Matei Udrea: Chiar aşa, ce părere aveţi despre povestea asta cu legea Vexler, care a fost întoarsă de Nicuşor Dan în Parlament? S-a ajuns la o situaţie bizară, demersul preşedintelui e susţinut tocmai de acea tabără care îl contestă pe Nicuşor Dan.

Stere Gulea: Eu cred că noi avem tendinţa asta de a ne inflama şi ne exprimăm sub stare inflamatorie, ca să zic aşa. Ar trebui să fim puţin mai atenţi când ieşim cu declaraţii. Vorbesc de oamenii care îşi permit să iasă. Eu cred că lucrurile trebuiesc privite mai în adâncime. Nu toţi cei care simpatizează cu aceste mişcări suveraniste sunt antisemiţi sau pro-legionari. Cred că o bună parte nici nu sunt! Şi atunci trebuie să te gândeşti ca preşedinte, zic eu, la această parte care aderă din confuzie, din derută. Pentru că, dacă antagonizezi... Eu nu sunt pentru antagonizare! Poţi să spui ferm: „Băi, nu împărtăşesc chestia asta!". Dar nu-i spui: „Bă, eşti prost!". Îl asculţi, vezi ce vrea. Eu cred în buna intenţie a preşedintelui care are şi impulsuri şi are şi minte şi îşi dă seama că lucrurile sunt mult mai nuanţate decât partizanatul ăsta inflamatoriu. Şi a încercat să echilibreze. El şi vine dintr-o zonă, zona Făgăraşului, unde a auzit şi el, la rândul lui, nişte poveşti. Şi acolo e greu de definit. Sigur că Ogoranu a fost legionar! Categoric! Dar după aia, în momentul în care lucrurile s-au schimbat, au venit comuniştii, el a fost partizan atâţia ani împotriva regimului, este greu să rămâi cu el numai la opţiunea aia de legionar! Aici cred că mulţi s-au repezit, zic eu, ca intelectuali şi cu corectitudinea politică puţin în gură, să-l judece. N-au făcut efortul să înţeleagă măcar! Eu nu zic că ceea ce a făcut el a fost suficient de măsurat ca preşedinte. Cred că s-a pripit. Cred că trebuia să lase: „Domnule, s-a pornit o chestie, asta e!". Dar şi reacţiile nu m-au mulţumit. Ca dovadă, ultima ispravă în Parlament al lui Vexler, cu ruperea (unei hârtii aduse de parlamentari AUR pe care erau pozele mai multor personalităţi din istoria României - n. red.), mi s-a părut total neinspirată. Eu nu spun că e o provocare, deşi seamănă a provocare...

„Noi avem o problemă de clivaj, de hiatus între intelectualitate şi restul poporului. Dintotdeauna! Intelectualitatea românească are ceva ciocoiesc în ea!"

Matei Udrea: A fost o provocare!

Stere Gulea: Dar e un dispreţ! Domnule, nu poţi să vii în casa unui om care te-a primit şi să faci ceva în casa lui. Adică mi s-a părut neobrăzare! Realmente neobrăzare! Ca om, aşa... Dincolo de faptul că Vainer (fostul lider al comunităţii evreieşti - n. red.), care a fost înainte preşedinte, nu făcea aşa ceva! Antagonizarea nu mi se pare o soluţie. „Da, domnule, ăştia sunt tâmpiţi şi nu înţeleg nimic, sunt aşa!", nu există! Trebuie văzut! Sunt convins că o bună parte din aceşti oameni, în zăpăceala în care trăiesc, pot fi măcar aduşi la sentimente cât de cât normale. Eu aşa cred! Eu am impresia că asta şi încearcă Nicuşor Dan! Deşi în societate percepţia e proastă. De fapt, între intelectuali. Acum, ce se întâmplă? Noi avem o problemă de clivaj, de hiatus între intelectualitate şi restul poporului. Dintotdeauna! Intelectualitatea românească are ceva ciocoiesc în ea!

Matei Udrea: De ce oare?

Stere Gulea: E treaba lor!

Matei Udrea: Şi dumneavoastră sunteţi un intelectual!

Stere Gulea: Eu sunt... Eu sunt un regizor care face cinema. Deci, puţin altceva.

Matei Udrea: Uitaţi, vă fac o mărturisire. În primăvara lui 1989, cu puţin înainte de căderea comunismului, am fost cu mama mea la un cinematograf vis-à-vis de BNR, chiar în apropiere de locul unde înregistrăm noi acum, şi am văzut filmul făcut de dumneavoastră, Moromeţii - unul absolut fabulous. Sala în care am văzut acel film era absolut îngrozitoare. Era un frig cumplit, la fel ca afară, şi printre picioarele spectatorilor circulau şobolani. Am făcut această mică introducere ca să arăt un caz concret despre condiţiile în care se trăia în România. Astăzi, foarte mulţi dintre concetăţenii noştri regretă acele timpuri. De ce?

Stere Gulea: Da, da, da! Cred că e vorba de două lucruri. Faptul că oamenii care regretă suprapun tinereţea, vârsta...

Matei Udrea: Dar şi eu eram tânăr atunci şi nu regret acele timpuri!

Stere Gulea: Ţine şi de nivelul de aspiraţii. În fond, marea majoritate a oamenilor ce vor? Să trăiască mai bine cât de cât, să aibă... Lucrurile materiale.

Matei Udrea: Dar nu aveai de niciunele atunci.

Stere Gulea: Lor li se pare că le aveau. Adică uită, de fapt! E vorba de uitare, de amnezie. Când îi întrebi concret, îţi răspund „dar aveam frigiderul plin!" sau ceva de genul ăsta. Aveai pe naiba! De unde aveai? N-aveai! Dar oamenii preferă să-şi facă o carapace de argumente pentru regretul ăsta. Recent am avut o vizită la un liceu aeronautic, "Henri Coandă". Au prezentat filmul Morometii 2 unei clase de copii, după care am venit să stau de vorbă cu ei. 1) Nu citise niciunul dintre ei romanul! 2) Ce să mai spun de film? Nici măcar nu erau în situaţia generaţiei care era obligată, pentru că aveau Moromeţii la examen şi atunci vedeau filmul, pentru că era mai uşor să vezi filmul. Deci, nici măcar asta! Erau... Foaie albă! Puteai să faci din ei ce vrei! Dacă aveai forţa asta, să-i mobilizezi pe o idee, mergeau cu tine. Dar la finele chestiei ăsteia o fată mai sensibilă şi-a luat curaj şi mi-a spus: „Nu vă supăraţi că vă spun, dumneavoastră ne-aţi vorbit despre vremurile alea, cum era cu comunismul, dar eu, când mă duc acasă, taică-meu îmi spune că era bine în vremea comunismului! Eu nu ştiu ce să fac!". Aici este problema! Am întrebat-o ce vârstă are taică-său, ce meserie. Mi-am dat seama, nu era bătrân, om la 50 şi ceva de ani. Fusese nu ştiu ce, mecanic... Ce nivel aveau oamenii ăia? Haideţi să fim serioşi! Se mulţumeau că puteau să mai bea o bere punând în ceaşca de cafea (la serviciu - n. red.), că mai făceau rost de o halcă din când în când, se duceau cine ştie pe unde şi aşa mai departe. Dar uită asta, câtă mizerie era! Pentru că nu percepeau. N-o percep că era o mizerie! O percep ca pe o chestie naturală! „Da, bă, sigur că da, dar ne mai şi distram...". Adică amestecă lucrurile! Nivelul de civilizaţie, deşi nu-mi place să vorbesc despre lucrurile astea, pentru că... Mă duc uneori la lumea pe care am încercat să o descriu în Moromeţii. O lume materialiceşte foarte săracă, nu? Dar existau nişte principii, totuşi, să ştiţi! Adică societatea aia ţărănească, aşa cum era ea, avea nişte criterii de funcţionare. Ori, asta e o problemă a societăţii citadine, să zicem aşa! Că nu are (criterii de funcţionare - n. red.), s-a pulverizat. Tot individualismul ăsta l-a făcut pe om să se trezească singur. Şi e greu să fii singur şi să ai opţiuni clare şi sănătoase! E foarte greu! Din cauza asta nu-mi permit să-i judec pe oameni. Pentru că, OK, s-a schimbat, în '90 a venit asta, dar până la urmă, ce rămâne grosso modo? Politicieni corupţi, nesimţiţi, agramaţi, toate relele parcă s-au adunat ca să fie selectaţi, în general, numai oameni de genul ăsta. După aia constaţi că instituţii ale statului sunt la fel. Dacă până şi Justiţia, despre care credeai că, domnule... Atunci când te uitai la documentarul Recorder, nu-ţi venea să crezi! Deşi ştiai, aveai percepţia că Justiţia nu funcţionează. Ce concluzii să tragă omul simplu, pierdut în nebunia asta? Că nu e bine! Şi nu e bine! Ăsta nu e un model de societate pe care s-o propui. Adică propui ideea de democraţie, dar cum o faci să funcţioneze cât de cât? Aici sunt marile probleme pe care le are de rezolvat societatea românească. Şi am mari îndoieli că... Nu sunt neapărat un partizan al lui Nicuşor Dan, că n-am de ce, la urma urmei. Dar văd că şi el, la rândul lui, aşa cum e şi cum arată, pare un om copleşit, deşi e un tip căruia-i merge mintea şi ştie ce are de făcut! Dar cred că îşi dă seama de cum arată societatea românescă! Arată groaznic, domnule! În ce să te încrezi? Păi, şi atunci?

Matei Udrea: Aveaţi 46 de ani când s-a destrămat Uniunea Sovietică şi, cel puţin pe hârtie, România a ieşit din sfera de influenţă rusească. La ce vă gândiţi văzând că acum există acest pericol de a reveni în sfera de influenţă a acestei ţări? Sau, cel puţin, Moscova îşi revendică din nou vechea sferă de influenţă şi sponsorizează, ca să zic aşa, tot felul de mişcări care să readucă ţările respective, inclusiv România, în sfera de influenţă rusească.

Stere Gulea: Şi, într-o măsură, şi reuşesc! Într-o măsură şi reuşesc în Estul şi Centrul Europei. Mişcările astea nu sunt minore. Cred că ele şi cresc. Cresc pentru că şi situaţia este confuză şi volatilă. Apariţia echipei de conducere americane stimulează această spaimă.

„Eu nu cred că America va rămâne trumpistă. Pentru că nici soluţiile pe care le avansează gruparea lui nu sunt soluţii de oameni deştepţi. Sunt soluţii de zănateci, de oameni apucaţi. Chit că a fost înconjurat de Silicon Valley într-o vreme. Dar şi ăia au luat-o... În momentul în care observi că vorbesc despre a doua venire a lui Dumnezeu şi cred în chestii din astea... Iertaţi-mă, ăia deschid lumea?"

Matei Udrea: Vorbiţi de Administraţia Trump!

Stere Gulea: Categoric! Măcar prin confuzia pe care o propagă, dacă nu mai mult, deşi eu înclin să cred că Trump se înţelege mai bine cu Putin decât cu liderii europeni ca mentalitate. E clar că omul are o mentalitate de autocrat. Acum, că e America şi, mă rog, tradiţia Americii e alta decât... Dar e clar că aşa gândeşte. El trafichează! Şi, deci, asta dă şanse mai mari ruşilor în perspectivă ca ţelurile lor să fie atinse. Greu de precizat cum şi cât, pentru că şi ei, la rândul lor, cu siguranţă au mari probleme. Adică toată agresivitatea asta a lor nu este numai ofensivă, este generată şi de defensivă. Au ei bogăţiile pe care le au, dar tot războiul ăsta pe ei îi dă mult înapoi! Categoric! Şi, între timp, China o ia înainte, iar Rusia rămâne într-un fel dependentă de China. Rusia nu cred că are şanse să mai fie mare putere! Dar asta nu înseamnă că puterea ei de penetraţie pe ceea ce propagă nu are sorţi de izbândă la noi.

Matei Udrea: Asta voiam să vă întreb, ce şanse credeţi că are România să se întoarcă în siajul Kremlinui?

Stere Gulea: Nu la modul ăla, dar pesemne că va trece printr-un regim autocratic!

Matei Udrea: Credeţi?

Stere Gulea: Mă tem că da! Nu acum, dar într-un viitor greu predictibil cred că da. Şi nu va fi singura din zonă, să ştiţi! Eu aşa cred.

Matei Udrea: Când spuneţi asta vă gândiţi la un regim de tip Orban în Ungaria, Erdogan în Turcia sau chiar Putin în Rusia?

Stere Gulea: Gen Orban, Erdogan. Zona asta. Din multe puncte de vedere e cel mai probabil să fie aşa ceva, pentru că societatea, oamenii sunt cam de nivelul ăsta, să ştiţi! Ca aspiraţie! N-au aspiraţiile occidentale, să ştiţi! Eu zic că doar undeva, 30% din populaţia României, se identifică cu valorile occidentale. Parte din populaţie care, la rândul ei, are mari probleme de identitate, pentru că multe lucruri s-au pierdut. Toate schimbările, aşa-zis modernizările lumii occidentale, cu toate libertăţile astea, e greu de a face opţiune cu ele, să ştiţi! Bun, acum ştiţi cum e, orice predicţie este sortită oricând ridicolului. Dar dacă m-aţi întrebat cum văd eu viitorul politic, cam aşa îl văd! În măsura în care Occidentul - vorbesc de liderii occidentali - chiar reuşeşte să devină mult mai ferm şi mai activ în sensul apărării valorilor occidentale... Dar vedeţi ce se întâmplă şi la ei! Franţa este o ţară neguvernabilă, în Germania extrema dreaptă e puternică. Deci, cele mai importante două ţări... Cel puţin Franţa e într-un moment foarte prost! Precar de-a dreptul. V-am spus că am băiatul care trăieşte acolo şi... În fine, e un om care ştie şi politică, şi istorie şi de unde când a ajuns acolo, la 20 de ani - că şi-a făcut studiile în Franţa -, era convins că a făcut alegerea bună, acum... Sigur că nici n-avea altă opţiune atunci, dar îmi dau seama că nu mai e nici pe departe convins că opţiunea lui a fost bună. Dar ce să faci? Asta e lumea! Unde să te duci? Nici nu prea ai unde. În America nu mai e momentan cazul nici acolo. Eu nu cred că America va rămâne trumpistă. Pentru că nici soluţiile pe care le avansează gruparea lui nu sunt soluţii de oameni deştepţi. Sunt soluţii de zănateci, de oameni apucaţi. Chit că a fost înconjurat de Silicon Valley într-o vreme. Dar şi ăia au luat-o... În momentul în care observi că vorbesc despre a doua venire a lui Dumnezeu şi cred în chestii din astea... Iertaţi-mă, ăia deschid lumea? Ce-i cu oamenii ăştia? Cât sunt ei, de fapt, de deştepţi? Sau ce înseamnă deşteptăciunea lor?

„Între filme, ca regizor, traversezi deşertul! Aşa se întâmplă. O iei de la capăt!

"Eşti nimeni, pentru că aşa se întâmplă lucrurile! Vrei să faci ceva, eşti ca şi când ai lua-o de la zero"

Matei Udrea: Ultima întrebare vă vizează pe dumneavoastră. Aţi făcut şi Moromeţii 3, care era un proiect mai vechi de-al dumneavoastră. La ce să se mai aştepte oamenii?

Stere Gulea: În momentul de faţă mi-e greu să spun. Nu am nimic clar în plan. Chiar dacă am nişte proiecte, n-aş putea să spun dacă mai am şansa să propun ceva care să mă intereseze, să mă convingă în primul rând pe mine şi, după aceea, pe un producător. În momentul de faţă, nu ştiu dacă... Bun, nici n-a trecut mult timp de la ultimul film, am nevoie să mă... Bun, el încheia ceva care se adunase. Închei ceva care durează, chiar dacă între timp am mai făcut filme. Dar proiectul Moromeţii, fără să-l anticipez, s-a legat, într-un fel, de la sine. Deci se încheie, ai sentimentul că poate ţi-ai găsit zona, cât de cât. Ai încheiat-o, că trebuia să se încheie. Mai departe e greu. Am şi anii pe care-i am...

Matei Udrea: Acum...

Stere Gulea: Da, sigur, dacă mintea-ţi merge încă şi fizic eşti OK... Nu pot vorbi şi nici nu vreau să vorbesc...

Matei Udrea: Uitaţi-l pe Spielberg (regizorul american are 79 de ani - n. red.)! În continuare face filme.

Stere Gulea: Da, da, sigur că da! Depinde de cât te ţine sănătatea! Dar deocamdată nu am... Şi evident că este o perioadă oarecum proastă pentru mine, dar este o perioadă pe care o ştiu! Adică între filme, ca regizor, traversezi deşertul! Aşa se întâmplă. O iei de la capăt!

Matei Udrea: Deci, e un sentiment cunoscut pentru dumneavoastră!

Stere Gulea: Da, este! O iei de la capăt, eşti nimeni, pentru că aşa se întâmplă lucrurile! Vrei să faci ceva, eşti ca şi când ai lua-o de la zero. Vom vedea!

Matei Udrea: Chiar ultima întrebare! De ce credeţi că statul român nu are această capacitate de a susţine producerea unor filme de anvergură? Am văzut în ultimii ani că aceste producţii au devenit un fel de soft power. Turcii, de exemplu, îşi proiectează în zona fostului lor imperiu aceste producţii care chiar sunt soft power despre istoria otomanilor, bineînţeles văzută dintr-un unghi favorabil. Am văzut acum că şi ungurii finanţează filme de acest fel, chiar şi polonezii, ca să nu mai zic de ruşi, că acolo e oricum dictatură, e altă poveste. De ce în România nu se găsesc resurse şi poate nici regizori interesaţi să participe la astfel de proiecte?

Stere Gulea: Vedeţi dumneavoastră, noi suntem, din păcate, extrem de mimetici. Societatea românească şi domeniul nostru este şi el cu mimetism. De la organizare la conţinut, dăm ceea ce se cere, ce se poartă. Nu spunem: „Nu, domnule, noi vrem să facem asta!". Cum au ungurii. Ungurii nu respectă aidoma modalităţile de finanţare a cinematografiei, cum este în general în Europa. Ei au găsit căi şi au zis: „Domnule, noi facem aşa!". Până la urmă, mai ţipă, mai infringement, mai nu ştiu ce, dar ei merg mai departe. Sunt lucruri care pesemne că necesită o anumită ambiţie de identitate pe care noi nu o avem.

Matei Udrea: Aşadar, spuneţi că ne lipseşte această ambiţie identitară.

Stere Gulea: Pentru că partea administrativ-funcţionărească respectă la modul formal integrarea în structurile europene, deci funcţionează pe sistem, iar conţinutul - adică noi, cei care facem - e cum e moda! Se poartă aşa... Bun, nu toţi! Sunt şi oameni care au ceva în cap şi care încearcă să facă ceea ce consideră ei că pot face şi trebuie să facă. Dar proiecte de o oarecare anvergură ca interes... Că nu ştii niciodată dacă un film iese bun. Eu am făcut Moromeţii 3, la nivel de buget, ca şi un film pe care îl faci pe stradă în Bucureşti, acum! Film de epocă! Eu a trebuit să-l fac în 28 de zile de filmare. Iar Moromeţii 1, care sigur că e mai lung, l-am făcut în trei luni şi jumătate de filmare. Adică faceţi diferenţa! Pot să spun şi eu ca ăştia care regretă comunismul: păi, domnule, se compară? Aşadar, nu avem nici priorităţi, nici identităţi. Suntem ca şi restul oamenilor din societate, aşa, ca într-o mişcare browniană, adică şi încolo, şi încoace. Mi-e greu să spun! Cinemaul e şi o chestie de modă. Suntem şi cu ochiul mereu la ce se întâmplă afară, festivalurile, toate astea care creează un fel de impresie că exişti. Nu ştiu, mi-e greu să spun. Ştii cum e, când faci parte dintr-un domeniu, în general e decent şi de bun-simţ să nu te pronunţi!

Matei Udrea: Vă mulţumesc mult!

Stere Gulea: Cu plăcere!