• Tweet

Despre Isaac Newton, astrofizicianul și discipolul lui Carl Sagan, Neil deGrasse Tyson, a spus că a fost cel mai om deștept care a călcat vreodată pe planeta asta. Și argumenta el așa: Newton a formulat cele trei legi fundamentale ale mișcării (legea inerției, legea forței și legea acțiunii și reacțiunii), care stau la baza mecanicii clasice. A mai descoperit legea gravitației. A demonstrat că lumina albă este compusă din culorile spectrului vizibil și a adus contribuții semnificative la înțelegerea refracției și reflexiei luminii. Ca răspuns la o provocare, Newton a inventat calculul diferențial și pe cel integral. Apoi, zicea Tyson, a mai făcut ceva... a împlinit 26 de ani.

Oricum o dai, Tyson are dreptate la faza asta. Câți au mai făcut așa ceva până la vârsta asta? Alții nici sex nu au făcut până atunci. Mă rog, nici Newton nu făcuse, și nici nu a făcut vreodată. S-a zvonit, cel mult, că a avut o relație secretă cu Nicolas Fatio de Duillier, un matematician elvețian, dar asta nu a dovedit-o nimeni niciodată. Că de aia, dacă a fost vreo relație, a fost secretă.

Ce a omis Tyson să spună atunci în interviul ăla, dar o spunem noi azi (apropo și de postarea de ieri), este înclinația lui Newton spre alchimie, ocultism și altele. Peste 30 de ani, din ăia 84 pe care i-a avut la dispoziție, Newton i-a dedicat alchimiei (mă rog, nu a fost singura lui preocupare mintală, dar a aprofundat alchimia de au sărit penele de pe ea).

Newton a scris enorm pe tema asta, dar nu a publicat nimic niciodată. Vedeți voi, încă din vremea lui, alchimia nu mai era o formă de cercetare de vârf. Era considerată arhaică, medievală, iar știința modernă îi cam luase fața. Cum s-ar zice, nu te discreditai chiar complet, dar nici bine nu dădeai dacă veneai cu așa pretenții de alchimist. Newton, în schimb, a mâncat pe pâine Corpus Hermeticum, la fel ca și mai toate manuscrisele alchimiștilor care trăiseră până la el.

Aici, trebuie să înțelegem o treabă. Lui Newton îi plăceau lucrurile complicate. Iar scrierile alea ezoterice, oculte, alchimice și cum mai vreți voi, erau scrise într-un limbaj criptic, aproape imposibil de înțeles, care adesea semăna cu un roman prost de fantezie ezoterică. Ca să fie și mai complicat, fiecare autor scria în stilul lui, cu codurile lui personale, pentru a-i împiedica pe alții să fure secretele. Vedeți? Provocarea de pe lume. Și cum Newton zicea că nu se gândește la plăceri carnale pentru că s-a autoeducat să își țină mintea ocupată cu studiul, vă dați seama.

Ei, cum spuneam, Newton a scris și el. Dar a scris mai complicat decât toți ceilalți, întrucât el folosea termeni consacrați într-un mod complet original. Par example, într-unul dintre texte, Newton descrie cum Saturn (în mod tradițional simbol pentru plumb, dar în sursa lui Newton înseamnă de fapt stibină) își dezleagă „lanțurile", iar atunci „se va ridica un abur ce strălucește precum perla orientală". Mai vorbește despre „Luna strălucitoare" (argintul) și despre crearea „Leului Verde" (tot stibină). „Porumbeii Dianei" era tot o metaforă pentru argint, în timp ce „sângele menstrual al curvei sordide" era antimoniul.

Ați priceput ceva? Stați liniștiți, că a fost nevoie de o armată de oameni în secolul XX ca să traducă ce a vrut să spună autorul. Oricum, sincer, putea să vorbească și normal, cu cuvintele lui, în termeni de fizică și matematică, pentru că oricum nu pricepea mai nimeni. De ce s-o fi chinuit cu mesaje criptice, nu se știe. În fine, cică pentru a le ascunde sensul în fața neinițiaților. O fi, naiba știe.

Revenind la Corpus Hermeticum, asta a fost o lectură fundamentală pentru Newton. De ce? Pen` că Newton, asemenea multor savanți ai vremii sale, credea într-o "Prisca Sapientia", o înțelepciune primordială și divină care fusese revelată omenirii în antichitate, dar care s-a pierdut sau a fost coruptă de-a lungul timpului. El considera că textele alchimice, deși adesea obscure și simbolice, conțineau fragmente din această cunoaștere pierdută, inclusiv secrete despre creația Universului și legile care îl guvernează. Asta îl împinsese pe el spre alchimie.

Apoi, deși nu se știe cu exactitate dacă scopul său principal era producerea aurului din metale comune, este clar că Newton era interesat de procesele de transmutație și de legendara Piatră Filozofală, despre care se credea că poate aduce perfecțiunea nu doar metalelor, ci și vieții umane. El spera să mai descopere secretele materiei, cum credea el că le cunoșteau alchimiștii veritabili, inclusiv modul în care materia este compusă și cum poate fi transformată. El căuta "principiile active" care animau materia, o idee care a influențat și conceptul său de gravitație ca o forță ce acționează la distanță.

Tot de asta, Newton a fost și un teolog devotat și a studiat cam tot ce îi picase în mână, de la texte creștine la alea islamice, asiatice, și tot ce mai găsise. El era convins că textele astea pot conține informații din înțelepciunea primordială, și era obsedat să descifreze textele sacre și să găsească indicii ascunse pentru a înțelege creația divină. Dar mă opresc aici, ideea e cât se poate de clară, chiar dacă pe tema asta se poate vorbi un an de zile. Ah, să nu uit, despre alchimie, Newton a scris mai mult decât a scris despre fizică sau matematică în toată viața lui. Mult mai mult. Dar nu a publicat nimic, cum spuneam.

În concluzie, Tyson a avut dreptate. Newton nu a fost o ciudățenie, ci un om înfometat de cunoaștere. Cu mijloacele pe care le avea el la dispoziție, a încercat să înțeleagă cum funcționează lumea. Ziceți merci că nu s-a apucat de sex, că mai făceați voi calcule diferențiale când trebuia să dați restul la aprozar, și mai înțelegeați voi gravitația când cădeați pe scări, din părți. Ați fi stat și acum să dați vina pe firul divin sau pe microcipurile din Pepsi, ca ultimii analfabeți de pe lumea asta. Noroc cu Newton, că ne-a scăpat de așa ceva. Aia zic.