ZC
ZC




ZC




Ce este o „bombă distrugătoare de buncăre" și de ce doar SUA poate folosi aceste arme?

Postat la: 22.06.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

Ce este o „bombă distrugătoare de buncăre

În noaptea de sâmbătă spre duminică, Statele Unite au bombardat trei situri nucleare iraniene: Fordow, Natanz și Isfahan. A fost prima intervenție directă și asumată a Washingtonului în conflictul tensionat dintre Iran și Israel, anunță The Conversation.

Potrivit autorităților americane, atacul a inclus 30 de rachete lansate de pe submarine și peste 12 bombe de tip „bunker buster", arme concepute special pentru a pătrunde în adâncul pământului și a distruge infrastructura îngropată.

Este vorba despre bomba extrem de distructivă GBU-57 Massive Ordnance Penetrator (MOP), care cântărește aproximativ 13,5 tone. Atacurile ridică însă numeroase întrebări: Ce sunt aceste bombe uriașe? De ce a simțit SUA nevoia să intervină? Și ce înseamnă acest lucru pentru ambițiile nucleare ale Iranului?

Aceste arme sunt concepute pentru a distruge instalații extrem de bine protejate, cum ar fi buncărele subterane, inaccesibile pentru bombele convenționale.

Bomba străpungătoare pătrunde adânc în sol înainte de a detona, permițând forței explozive să acționeze în subteran, nu în aer sau la suprafață.

Site-urile de îmbogățire a uraniului din Iran - Fordow, Natanz și Isfahan - sunt construite în subteran. Se estimează, de exemplu, că Fordow se află la 80 de metri sub pământ, protejat de straturi de beton armat și sol compactat.

Bomba folosită în această operațiune este cea mai mare din arsenalul american - excepție făcând armele nucleare. GBU-57 este considerată cea mai puternică bombă convențională străpungătoare din lume.

Cu o greutate de 13,5 tone, se crede că poate penetra până la 60 de metri sub pământ în condiții favorabile. Nu se știe exact câte exemplare deține SUA, dar se estimează că sunt puține, în jur de 20.

Nu se cunoaște cu precizie nici câte au fost folosite în Iran, dar unele surse vorbesc despre 14. Dacă e adevărat, ar însemna o parte semnificativă din stocul total al SUA.

SUA nu este singurul stat care deține arme de tip bunker-buster, însă dimensiunea MOP impune cerințe speciale pentru transport și lansare.

Singurul avion capabil să transporte și să lanseze MOP este bombardierul stealth B-2. Fiecare B-2 poate transporta doar două astfel de bombe. Aproximativ șapte dintre cele 19 B-2 operaționale ale SUA au fost implicate în operațiunea din Iran.

Există speculații privind modificarea avioanelor de transport C-130 Hercules pentru a lansa MOP din ușile de marfă, ceea ce ar permite altor state - inclusiv Israel - să le utilizeze. Însă, pentru moment, aceasta rămâne doar o ipoteză.

Administrația Trump susține că Iranul se află la doar câteva săptămâni de construirea unei arme nucleare și că a fost necesară acțiunea imediată pentru distrugerea instalațiilor nucleare. Totuși, această afirmație contrazice evaluările serviciilor secrete americane.

Israelul nu deține arme bunker-buster suficient de puternice pentru a ataca instalațiile îngropate și fortificate de la Fordow, Natanz și Isfahan. Doar MOP poate face acest lucru, în lipsa unei bombe nucleare. Chiar și așa, ar fi fost nevoie de mai multe MOP pentru a garanta distrugerea țintelor subterane.

SUA susține că aceste instalații au fost complet distruse. Deocamdată, nu există confirmări independente în acest sens.Iranul ar putea avea și alte locații nucleare nedeclarate.

Potrivit unor surse, SUA ar fi contactat Iranul pe canale diplomatice, pentru a transmite că atacul a fost singular și nu parte a unui plan de schimbare de regim. Însă evoluțiile viitoare sunt greu de anticipat.

Iranul ar putea riposta cu atacuri asupra Israelului sau asupra forțelor americane din regiune. De asemenea, ar putea bloca strâmtoarea Hormuz, afectând aprovizionarea mondială cu petrol și provocând un șoc economic global.

O altă posibilitate este ca Iranul să accepte temporar să-și oprească programul nuclear. Însă acest lucru nu ar însemna neapărat renunțarea definitivă la ambițiile sale nucleare.

Atacul SUA ar putea avea un efect pervers: să întărească și mai mult dorința Iranului de a deține arma nucleară. Fără o astfel de armă, Teheranul nu a putut descuraja o intervenție militară.

Exemplele sunt grăitoare: Ucraina a renunțat la arsenalul nuclear moștenit de la URSS și a fost ulterior invadată de Rusia. Irak și Libia, fără arme nucleare, au fost ținte ale intervențiilor occidentale. În contrast, Coreea de Nord, care deține arme nucleare din 2006, nu a fost niciodată atacată direct.

Dacă resursele și infrastructura iraniană permit, regimul ar putea încerca să construiască rapid o armă nucleară de dimensiunea celor lansate în 1945 la Hiroshima și Nagasaki. Pentru conducerea de la Teheran, atacul american confirmă o lecție simplă: supraviețuirea regimului depinde de deținerea armei supreme.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Ce este o „bombă distrugătoare de buncăre" și de ce doar SUA poate folosi aceste arme?

Postat la: 22.06.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

0

În noaptea de sâmbătă spre duminică, Statele Unite au bombardat trei situri nucleare iraniene: Fordow, Natanz și Isfahan. A fost prima intervenție directă și asumată a Washingtonului în conflictul tensionat dintre Iran și Israel, anunță The Conversation.

Potrivit autorităților americane, atacul a inclus 30 de rachete lansate de pe submarine și peste 12 bombe de tip „bunker buster", arme concepute special pentru a pătrunde în adâncul pământului și a distruge infrastructura îngropată.

Este vorba despre bomba extrem de distructivă GBU-57 Massive Ordnance Penetrator (MOP), care cântărește aproximativ 13,5 tone. Atacurile ridică însă numeroase întrebări: Ce sunt aceste bombe uriașe? De ce a simțit SUA nevoia să intervină? Și ce înseamnă acest lucru pentru ambițiile nucleare ale Iranului?

Aceste arme sunt concepute pentru a distruge instalații extrem de bine protejate, cum ar fi buncărele subterane, inaccesibile pentru bombele convenționale.

Bomba străpungătoare pătrunde adânc în sol înainte de a detona, permițând forței explozive să acționeze în subteran, nu în aer sau la suprafață.

Site-urile de îmbogățire a uraniului din Iran - Fordow, Natanz și Isfahan - sunt construite în subteran. Se estimează, de exemplu, că Fordow se află la 80 de metri sub pământ, protejat de straturi de beton armat și sol compactat.

Bomba folosită în această operațiune este cea mai mare din arsenalul american - excepție făcând armele nucleare. GBU-57 este considerată cea mai puternică bombă convențională străpungătoare din lume.

Cu o greutate de 13,5 tone, se crede că poate penetra până la 60 de metri sub pământ în condiții favorabile. Nu se știe exact câte exemplare deține SUA, dar se estimează că sunt puține, în jur de 20.

Nu se cunoaște cu precizie nici câte au fost folosite în Iran, dar unele surse vorbesc despre 14. Dacă e adevărat, ar însemna o parte semnificativă din stocul total al SUA.

SUA nu este singurul stat care deține arme de tip bunker-buster, însă dimensiunea MOP impune cerințe speciale pentru transport și lansare.

Singurul avion capabil să transporte și să lanseze MOP este bombardierul stealth B-2. Fiecare B-2 poate transporta doar două astfel de bombe. Aproximativ șapte dintre cele 19 B-2 operaționale ale SUA au fost implicate în operațiunea din Iran.

Există speculații privind modificarea avioanelor de transport C-130 Hercules pentru a lansa MOP din ușile de marfă, ceea ce ar permite altor state - inclusiv Israel - să le utilizeze. Însă, pentru moment, aceasta rămâne doar o ipoteză.

Administrația Trump susține că Iranul se află la doar câteva săptămâni de construirea unei arme nucleare și că a fost necesară acțiunea imediată pentru distrugerea instalațiilor nucleare. Totuși, această afirmație contrazice evaluările serviciilor secrete americane.

Israelul nu deține arme bunker-buster suficient de puternice pentru a ataca instalațiile îngropate și fortificate de la Fordow, Natanz și Isfahan. Doar MOP poate face acest lucru, în lipsa unei bombe nucleare. Chiar și așa, ar fi fost nevoie de mai multe MOP pentru a garanta distrugerea țintelor subterane.

SUA susține că aceste instalații au fost complet distruse. Deocamdată, nu există confirmări independente în acest sens.Iranul ar putea avea și alte locații nucleare nedeclarate.

Potrivit unor surse, SUA ar fi contactat Iranul pe canale diplomatice, pentru a transmite că atacul a fost singular și nu parte a unui plan de schimbare de regim. Însă evoluțiile viitoare sunt greu de anticipat.

Iranul ar putea riposta cu atacuri asupra Israelului sau asupra forțelor americane din regiune. De asemenea, ar putea bloca strâmtoarea Hormuz, afectând aprovizionarea mondială cu petrol și provocând un șoc economic global.

O altă posibilitate este ca Iranul să accepte temporar să-și oprească programul nuclear. Însă acest lucru nu ar însemna neapărat renunțarea definitivă la ambițiile sale nucleare.

Atacul SUA ar putea avea un efect pervers: să întărească și mai mult dorința Iranului de a deține arma nucleară. Fără o astfel de armă, Teheranul nu a putut descuraja o intervenție militară.

Exemplele sunt grăitoare: Ucraina a renunțat la arsenalul nuclear moștenit de la URSS și a fost ulterior invadată de Rusia. Irak și Libia, fără arme nucleare, au fost ținte ale intervențiilor occidentale. În contrast, Coreea de Nord, care deține arme nucleare din 2006, nu a fost niciodată atacată direct.

Dacă resursele și infrastructura iraniană permit, regimul ar putea încerca să construiască rapid o armă nucleară de dimensiunea celor lansate în 1945 la Hiroshima și Nagasaki. Pentru conducerea de la Teheran, atacul american confirmă o lecție simplă: supraviețuirea regimului depinde de deținerea armei supreme.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE