• Tweet

Violeta Sibianca Lacatus, o tanara din satul Pinticu, judetul Bistrita-Nasaud, va ramane in istoria jurisprudentei europene dupa victoria importanta in fata statului elvetian la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Romanca, amendata pentru cersetorie si chiar plasata in arest pentru neplata acelor amenzi, a dat in judecata Elvetia la CEDO unde, ajutata de o avocata specializata in combaterea reprimarii sistematice a cersetoriei, a obtinut o decizie favorabila si plata unor daune morale de circa 950 de euro. In decizia ei, Curtea a retinut ca tanara avea dreptul "inerent demnitatii umane, de a-si putea exprima suferinta si a incerca sa-si asigure nevoile prin cersetorie".

Sibianca Lacatus, care anul acesta va implini 28 de ani, s-a intors in satul ei natal de cel putin doi ani, perioada in care figureaza in evidentele primariei, potrivit presei locale, cu cereri pentru ajutoare de incalzire. Povestea ei in jurul acestui caz incepe cu aproape zece ani mai devreme, cand pleaca in Elvetia, unde, nevand un loc de munca, ajunge sa traiasca din cersit. Asta tocmai intr-o tara care interzice cersetoria.

Astfel, in vara anului 2011, Sibianca Lacatus primeste o prima amenda de 100 de franci elvetieni pentru cersit, si mai mult, ii este confiscata suma de 16,75 CHF gasita asupra ei in urma unei perchezitii efectuate de politie, fara insa a fi emis vreun ordin de sechestru pentru aceasta confiscare. In anul 2012, in lunile februarie si martie, si in ianuarie 2013 apoi, Violeta Sibianca este amendata de alte opt ori tot cu cate 100 de franci elvetieni. "La 21 februarie si 4 martie 2012, reclamantul a fost plasat si in custodia politiei pentru o perioada de trei ore de fiecare data. Fiecare amenda a fost insotita de o pedeapsa privativa de libertate alternativa de o zi in caz de neplata", se arata in motivarea deciziei CEDO.

Romanca, reprezentata de avocatul ei, a formulat opozitie la sanctiunile mentionate mai sus. Prin hotararea din 14 ianuarie 2014, instanta de politie din cantonul Geneva a gasit-o pe tanara romanca vinovata de cersetorie si a obligat-o sa plateasca o amenda de 500 franci, impreuna cu o pedeapsa privativa de libertate de cinci zile in caz de neplata. Prin aceeasi hotarare, el a confirmat confiscarea a 16,75 CHF. Romanca a facut recurs impotriva acuzand o incalcare a libertatii de exprimare, a libertatii sale personale, precum si o interpretare arbitrara a legii din cauza lipsei unei definitii legale a cersetoriei. In cele din urma, ea a cerut restituirea 16,75 CHF confiscate, plus o dobanda de 5% de la data sechestrului.

Instanta de Apel a respins toate aceste plangeri pe motiv ca, pe de o parte, interzicerea cersetoriei nu a incalcat libertatea de exprimare a reclamantului, deoarece aceasta interdictie nu l-a impiedicat in niciun caz sa-si exprime sau sa faca cunoscuta publicului situatia sa sociala in niciun alt mod si, pe de alta parte, ca nu a existat nicio discriminare indirecta, deoarece nimic din lege nu arata ca interzicerea cersetoriei se indrepta numai catre populatia de romi, grupul minoritar din care aceasta face parte. O decizie ce a fost mentinuta apoi si de catre Tribunalul Federal din Elvetia.

Tribunalul Federal al Elvetiei admite ca cersitul "cel mai adesea isi are originea in nevoia persoanei care cerseste, uneori si a rudelor sale, si isi propune sa remedieze o situatie de lipsa. Astfel definit, actul cersetoriei, ca forma a dreptului de a apela la altii pentru ajutor, trebuie in mod clar privit ca o libertate de baza, care face parte din libertatea personala garantata", insa subliniaza ca acest drept nu este unul absolut. Instanta subliniza argumentele autoritatilor pentru masura interzicerii cersetoriei, menita sa protejeze ordinea publica si sa asigure securitatea si linistea publica, dar si in scop preventiv.

"Nu se poate nega faptul ca cersetoria poate duce la excese, dand nastere la reclamatii, in special de la persoanele suparate si comerciantii ingrijorati de a-si vedea clientii fugind si de a determina autoritatile, in mod legitim preocupate de conservarea ordinii publice, sa reactioneze. Intr-adevar, nu este neobisnuit pentru persoanele care implora sa adopte o atitudine insistenta sau chiar sa hartuiasca trecatorii. Este, de asemenea, obisnuit pentru cei care cersesc sa se stabileasca in apropierea bancomatelor, sau alte locuri prin care trec un numar mare de oameni, cum ar fi intrarile supermarketurilor, gari sau alte cladiri publice.

Aceste comportamente, atunci cand devin obisnuite, ceea ce nu este nicidecum exceptional, sunt susceptibile de a provoca reactii mai mult sau mai putin virulente, de la respingere sau suparare la dezaprobare deschisa, chiar si agresiune. Multi oameni le vad ca o forma de constrangere sau cel putin ca presiune, ceea ce ii duce la o atitudine de evitare, daca nu chiar la manifestari de intoleranta", a subliniat Tribunalul Federal.

Instanta subliniaza ca prin interzicerea cersetoriei autoritatile urmaresc si scopul legitim al opririi retelelor ce exploateaza persoanele vulnerabile. "Nu este neobisnuit ca persoanele care cersesc sa fie de fapt exploatate in cadrul retelelor care le folosesc in beneficiul lor si ca exista un risc real ca in special copiii sa fie exploatati in acest fel", a aratat instanta elvetiana. Astfel, intre 24 si 28 martie 2015, romanca a fost inchisa in inchisoarea provizorie Champ-Dollon pentru neplata amenzii.

Dupa ce cazul ei este respins rand pe rand de instantele elvetiene, cazul romancei ajunge la CEDO unde invoca incalcarea mai multor drepturi fundamentale. Prin avocatii sai, aceasta arata ca interzicerea cersetoriei a avut o ingerinta inadmisibila in viata sa privata, intrucat aceasta i-a impiedicat sa-si asigure minimul de existenta, avand in vedere faptul ca nu avea alte surse de venit. Mai mult situatia ei este cu atat mai precara cu cat cu greu si-ar fi putut gasi de munca, in conditiile in care era "analfabeta, extrem de saraca si discriminata in tara ei din cauza apartenentei sale la comunitatea de romi".

In fata judecatorilor europeni, avocatii romancei au sustinut ca incriminarea cersetoriei din legislatia elvetiana "vizeaza in mod esential saracii si contribuie astfel la stigmatizarea, fara justificare obiectiva, a unui grup de persoane deosebit de vulnerabile".

Mai mult, au fost atacate si argumentele autoritatilor pentru o astfel de lege, sustinandu-se ca "persoanele care pretind ca sunt deranjate de cele mai multe ori exprima mai degraba un sentiment de nesiguranta decat o perturbare reala a ordinii publice si, daca exista o astfel de "deranjare", ea este in realitate de ordine morala. In ceea ce priveste pretinsa protectie a clientilor comercianti, reclamantul sustine ca acesta este in esenta un risc de daune comerciale pe care statul nu este responsabil sa-l protejeze". Este subliniat si faptul ca autoritatile nu demonstreaza in niciun fel ca comportamentul persoanelor care cersesc tulbura serios ordinea publica.

In ceea ce priveste riscul ca persoanele vulnerabile sa fie exploatate de retelele criminale, avocatii romancei subliniaza ca "este dificil sa intelegem de ce ar trebui sa pedepsim victimele acestor retele, mai degraba decat sa le protejam". Judecatorii CEDO pornesc in rationamentul lor de la acceptarea pozitiei autoritatilor elvetiene cu privire la scopul dublu al unei legi in cauza, atat asigurarea linistii publice cat si ca lupta impotriva retelelor de exploatare a persoanelor vulnerabile.

"Curtea nu exclude faptul ca anumite forme de cersetorie, in special formele sale agresive, pot deranja trecatorii, rezidentii si proprietarii de intreprinderi. De asemenea, considera valid argumentul extras din lupta impotriva fenomenului de exploatare a persoanelor, in special a copiilor. Ingerinta a avut astfel drept scop a priori scopuri legitime in sensul articolului 8 paragraful 2 al Conventiei, si anume apararea ordinii si protectia drepturilor altora", se arata in motivarea deciziei CEDO.

Judecatorii CEDO, care desi noteaza ca norma in cauza nu permite o echilibrare reala a intereselor in joc si sanctioneaza cersetoria in general, indiferent de autorul activitatii desfasurate si de posibila sa vulnerabilitate, sustin ca legea in sine nu incalca articolele Conventiei. Insa, in ceea ce priveste speta romancei, Curtea constata ca aceasta provine dintr-o familie extrem de saraca, ca este analfabeta, ca nu a avut un loc de munca si ca nu a primit asistenta sociala, cersetoria fiind astfel un mijloc de supravietuire. In acest context, Curtea considera ca "aflandu-se intr-o situatie de vulnerabilitate manifesta, reclamanta avea dreptul, inerent demnitatii umane, de a-si putea exprima suferinta si de a incerca sa-si remedieze nevoile cersind".

Mai mult, judecatorii CEDO considera ca pedeapsa cu inchisoarea pe care romanca a trebuit sa o execute pentru neplata amenzilor reprezinta o pedeapsa mult prea grava, data fiind starea sa de vulnerabilitate. "Curtea considera ca aceasta este o sanctiune grava. In circumstantele cazului, avand in vedere situatia precara si vulnerabila a reclamantei, impunerea unei pedepse privative de libertate, care poate spori si mai mult suferinta si vulnerabilitatea unei persoane, a fost aproape pentru ea automata si aproape inevitabila. Curtea considera ca o astfel de masura trebuie justificata din motive solide de interes public", arata judecatorii CEDO.

Instanta recunoaste interesul legitim al combaterii traficului de persoane si a exploatarii copiilor in retelele de cersit, insa noteaza ca "incriminarea victimelor acestor retele este o masura eficienta impotriva acestui fenomen". In ceea ce priveste interesul public al autoritatilor de a impune masura atacata pentru protectia drepturilor trecatorilor, rezidentilor sau proprietarilor de afaceri, Curtea observa ca nu pare ca autoritatile elvetiene i-au imputat romancei faptul de a se fi angajat in forme agresive sau intruzive de cersetorie sau ca au fost depuse plangeri impotriva persoanei in cauza la politie de catre terti.

"Curtea considera ca sanctiunea impusa reclamantului nu a constituit o masura proportionala nici cu scopul luptei impotriva criminalitatii organizate, nici cu cel al protejarii drepturilor trecatorilor, rezidentilor si proprietarilor de magazine. In cazul de fata, Curtea considera ca masura in care reclamanta, care este o persoana extrem de vulnerabila, a fost pedepsita pentru faptele sale intr-o situatie in care foarte probabil nu avea alte mijloace de subzistenta si, prin urmare, nicio alta alegere decat cersitul pentru a supravietui, nu i-a afectat demnitatea umana si insasi esenta drepturilor protejate de articolul 8. In consecinta, statul parat a depasit marja de apreciere de care se bucura. in acest caz", este concluzia judecatorilor CEDO in acest caz.