• Tweet

Sprijinul pentru prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu s-a erodat după armistiţiul cu Iranul, perceput de israelieni ca o impunere din partea Statelor Unite după 40 de zile de război în care nu s-au atins obiectivele promise, ceea ce a dus la dezamăgire şi neîncredere în rândul propriului bloc politic, scrie miercuri EFE într-un comentariu, notează Agerpres.

Un sondaj publicat de postul de televiziune israelian Canal 12 după încetarea ostilităţilor în Iran arată că Likud, partidul premierului Netanyahu, ar obţine 25 de mandate parlamentare dacă s-ar desfăşura alegeri în acest moment, cu două mai puţin decât indica un sondaj realizat de acelaşi canal înainte de conflict.

În perspectiva alegerilor prevăzute pentru toamna acestui an şi a sondajelor care nu indică o majoritate a coaliţiei premierului Netanyahu pentru a putea guverna, scăderea sprijinului se încadrează într-un climat marcat de diviziune. Potrivit unui sondaj publicat luni de Institutul pentru Democraţie din Israel (IDI), doar aproximativ un sfert dintre evreii israelieni şi-au exprimat un sentiment de uşurare după anunţul armistiţiului.

În acest context, analista politică, specialistă în opinia publică, Tamar Hermann, directoarea Centrului Viterbi (asociat cu IDI), a declarat pentru EFE că societatea israeliană traversează un moment de "încărcătură emoţională". "Mulţi israelieni simt încă un fel de povară; nu aş spune depresie, dar da, o senzaţie de încărcare după armistiţiu", explică Hermann, care indică o reconfigurare a disconfortului social dincolo de diviziunile ideologice tradiţionale.

Potrivit acestei experte, modelele de opinie s-au schimbat. Alegătorii de stânga arată acum niveluri mai scăzute de disconfort decât sectoarele de centru şi de dreapta, care tind să fie mai critice faţă de situaţia actuală şi de gestionarea situaţiei de către guvern. Opiniile sale sunt în concordanţă cu rezultatele celui mai recent studiu al Universităţii Ebraice din Ierusalim, care descrie o societate "profund dezamăgită şi pesimistă" după armistiţiu.

Potrivit acestei cercetări, realizate odată cu anunţul încetării focului, doar 10% dintre israelieni consideră că atacarea Iranului a fost un succes semnificativ, în timp ce 32% o califică direct ca pe un eşec. "Vedem frustrare chiar în rândul unei părţi a electoratului lui Netanyahu, care simte că guvernul nu îşi atinge obiectivele pe care şi le-a propus", semnalează cercetătoarea, la care se adaugă impresia că a fost un armistiţiu impus de SUA fără participarea Israelului.

Acest fenomen, adaugă Tamar Hermann, slăbeşte unul din principalele puncte politice forte ale lui Netanyahu şi anume imaginea sa de lider credibil în materie de securitate. Cu toate acestea, Hermann clarifică că acest disconfort nu implică neapărat un viraj spre stânga, ci posibile mişcări în cadrul dreptei către figuri precum Naftali Bennett (candidat de dreapta pe care sondajul Canal 12 îl situează ca a doua forţă politică cu 22 de locuri) sau Avigdor Lieberman (extrema dreaptă).

În legătură cu ofensiva din Liban, această expertă indică faptul că există o reticenţă generalizată faţă de o posibilă încetare a focului cu Hezbollah, precum şi un consens larg în societatea israeliană că situaţia la graniţa cu ţara vecină nu trebuie să revină la "scenariul anterior conflictului". Există un consens larg în rândul populaţiei israeliene că orice soluţie durabilă "va trebui să implice un fel de înţelegere cu statul libanez", în mod ideal cu garanţii internaţionale.

Marţi, Libanul a stat la masa negocierilor cu Israelul, la Washington, faţă în faţă, pentru prima dată în peste trei decenii, pentru a încerca să pună capăt atacurilor israeliene pe teritoriul libanez, conversaţii la care Hezbollah nu a participat, şi care este de aşteptat să fie continuate în curând.

Studiul publicat de Universitatea Ebraică arată de asemenea un nivel ridicat de neîncredere. Peste 70% dintre israelieni consideră că nu primesc informaţii complete şi de încredere de la guvern despre război. Şi aproape şase din zece cred că este probabil sau foarte probabil ca conflictul să revină în termen de un an.

În acest climat de scepticism faţă de prim-ministrul Benjamin Netanyahu, mai multe mijloace de informare israeliene nu au redifuzat un videoclip înregistrat cu acesta după anunţul încetării focului cu Iranul, deoarece nu era o intervenţie în direct şi nu includea întrebări, deşi au raportat conţinutul acestuia.

Premierul israelian a criticat pe contul său de X mai multe canale de televiziune (precum Canal 12, Canal 11 şi Canal 13, cele mai populare din Israel) pentru decizia lor, calificând-o drept "cenzură". "Adevărul va prevala", a afirmat Netanyahu în contextul unui scepticism în creştere pe străzi, unde incertitudinea după încetarea focului a răcit chiar şi sprijinul cel mai solid din cadrul propriului său bloc politic.

Aviația israeliană a distrus în timpul bombardamentelor asupra Iranului peste 282 de centre medicale, farmaceutice și de urgență. Spitale precum Gandhi din Teheran și cel municipal din localitatea Andimeshk, din vestul țării, au fost scoase complet din funcțiune.

A fost lovit Institutul Pasteur din Teheran, centrul principal de producție de vaccinuri din Iran. Complexul medical-farmaceutic Tofigh Daru, cel mai mare producător de anestezice și medicamente în tratamentul cancerului, a fost distrus.

600 de școli au fost grav avariate. Universitatea Shahid Beheshti și Universitatea de Tehnologie Sharif din Teheran au suferit avarii majore. Peste 85.000 de structuri civile au fost avariate sau distruse la nivel național. 19.694 de unități comerciale au suferit daune.

Șapte situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO au suferit grave avarii: Palatul Golestan din Teheran; Piața Naqsh-e Jahan din Isfahan cu distrugeri asupra edificiilor adiacente: Palatul Chehel Sotoun, Palatul Ali Qapu, Moscheea Shah și Moscheea Jameh; calea ferată istorică transiraniană de 1,394 km care leagă Marea Caspică de Golful Persic.

Deși situl este protejat de convențiile internaționale ca „moștenire comună a umanității”, forțele israeliene au atacat secțiuni critice ale infrastructurii feroviare sub scuza aprovizionării militare. De-a lungul căii ferate au fost lovite Podul Veresk, Podul cu Trei Auricule, Podul Shah Abbas (Karun), viaductele din Defileul Gaduk.

Au fost avariate peste 100 de monumente istorice la nivel național, printre care siturile preistorice din valea Khorramabad, cetatea Falak-ol-Aflak, Sinagoga Rafi'-Nia și Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae din Teheran. 

Patru depozite de petrol din jurul Teheranului au fost lovite pe 7 martie 2026, generând riscuri de mediu și de sănătate pe termen lung. O stație electrică din provincia Alborz a fost atacată, provocând pene de curent masive în Teheran și împrejurimi.

Au fost avariate rute feroviare cheie, inclusiv podul feroviar de pe ruta Qom-Teheran și legătura Teheran-Tabriz. A fost lovit nodul feroviar Bafgh din provincia Yazd, punctul cheie de tranzit pentru mărfurile care vin din portul Bandar Abbas către restul țării și Asia Centrală.

Distrugerile totale provocate de bombardamentele americano-israeliene au fost evaluate la peste 270 de miliarde $. Iranul ar putea cere aceste despăgubiri administrațiilor de la Ierusalim și Washington, prin Organizația Națiunilor Unite. 

Undele de șoc cauzate de exploziile din apropierea Pieței Naqsh-e Jahan din Isfahan au înclinat una dintre coloanele de sub cupola Moscheii Shah (Moscheea Imam), aflată în Patrimoniul UNESCO. Înclinarea a ajuns la 7 centimetri spre sud și 5 centimetri spre est din cauza tasării terenului. Devierea s-a intensificat la una dintre coloanele cheie de susținere de sub cupolă.

Moscheea Shah este considerată una dintre cele mai importante capodopere arhitecturale ale perioadei safavide. Domul său, cu o înălțime de aproximativ 50 de metri și o deschidere de 22 de metri și o structură cu două cochilii, se numără printre cele mai mari exemple de cupole istorice din lume. (Statistici furnizate de Cornel Ivanciuc)