• Tweet

Pe hârtie, tinerii din România sunt de centru și de dreapta. În online, vocea lor sună altfel: capitalismul e „evil", comunismul e reabilitat, iar echilibrul pare o utopie. Cifrele și conversațiile se bat cap în cap, iar fenomenul are rădăcini adânci.

Și nu numai în România, ci și în alte țări, preponderent în vestul Europei sau chiar și în Statele Unite, pentru că un sistem în care statul îți dă voucher de vacanță, voucher pentru mașină, ajutor să începi un business, condiții speciale să-ți iei o casă, și o mulțime de alte ajutoare de genul acesta, acest context nu este unul capitalist. Ci, mai degrabă, unul cu o puternică influență a statului. Statul poate atât să dea, cât și să ia, în condițiile în care rămâne fără resurse, notează "Adevărul".

Mai ales în România, orientarea antreprenorilor către ce pot face pe fonduri europene sau pe fonduri de la stat. Adică, nu mai dezvoltăm un business pentru că am identificat o problemă și am găsit o soluție și propunem un business pentru piață și pentru clienții noștri, ci, este vorba, mai degrabă, despre ce afacere am putea să facem pe banii altuia? Adică pe fonduri europene sau pe bani de la primărie sau de la Guvern. Deci, asta e situația generală. Al doilea lucru care se observă consistent în momentul actual, este polarizarea socială. Și socială și economică.

Perioadele de inflație, pe de-o parte, tind să-i afecteze foarte mult pe cei care au venituri mici, pentru că inflația, prin natura ei, creșterea prețurilor - îi afectează pe cei care au venituri mici și fixe, adică pe angajații cu veniturile minime pe economie sau în zona asta, oricum. Toate scumpirile îi lovesc direct, în timp ce, aceeași inflație îi favorizează foarte mult pe cei care au investiții.

Mai exact, cei care au proprietăți imobiliare observă că prețul sau valoarea apartamentelor lor crește. De asemenea, dacă ai chiriași, poți să le crești chiria. Dacă ai un business, poți să transferi inflația în prețurile businessului respectiv. Deci, cei care au investiții pe bursă, la fel, au observat cum portofoliile lor pe bursă cresc. Așadar, cine are active, respectiv o mică parte a populației, profită și își crește averile, în timp ce, persoanele care trăiesc în pătura mijlocie sau chiar de jos sunt lovite direct. Mai mult decât atât, dacă ești în pătura mijlocie și ai credit la casă, observi cum ți-a crescut rata, să spunem, de la 1500 de lei s-a făcut 2000 sau 2500 de lei.

În rândul tinerilor, apare din ce în ce mai mult teama că nu au cum să avanseze, că nu-și mai pot cumpăra o casă. Că părinții lor au avut condiții mult mai bune, prețuri mult mai mici, situații financiare mult mai stabile și ei practic, ca tineri, intră într-o stare din asta de anxietate economică în care simt că nu pot să se descurce, că nu pot avansa, că salariul nu ajunge, că nu o să poată niciodată să-și cumpere o casă, pentru că se scumpește de la o lună la alta și așa mai departe. Ei, în tot contextul ăsta, de polarizare, evident că ideile socialiste tind să prindă rădăcini, pentru că o pătură a populației caută sau așteaptă soluții, din păcate, de la același Guvern, care se dovedește de fiecare dată ineficient, prost gestionat și după cum istoria (dacă ne mai pasă de ce ne spune istoria și ce ne învață istoria) ne arată, aproape toate regimurile socialiste, toate de fapt, se prăbușesc într-un fel sau altul pentru că sunt nesustenabile.

Nu vorbim despre aceleași persoane care, în sondaje, se declară capitaliste, iar pe rețelele sociale fac afirmații socialiste, ci despre grupuri diferite de cetățeni. În plus, atrage atenția că în mediul online grupurile cu orientare de stânga sunt mult mai vizibile: ele se manifestă mai vocal, sunt mai active și generează un volum de conținut semnificativ mai mare. Din acest motiv, apare impresia că ar exista un curent foarte puternic. Toți acești factori contribuie la polarizarea actuală: pe de o parte, există oameni care nu mai văd o soluție în capitalism, iar pe de altă parte, sistemul în care trăim nu este un capitalism autentic, ci unul profund distorsionat de influența statului.

Datele din sondaje confirmă această observație. Potrivit FES 2024, circa 30% dintre tinerii români se declarau de dreapta sau extremă dreaptă, în timp ce doar 12% de stânga. Jumătate preferau poziția de centru. Și totuși, spațiul digital este dominat de critici la adresa capitalismului și nostalgii comuniste.

Pe Reddit, unde discuția despre „cum e posibil să fie tineri socialiști și comuniști în România" a strâns sute de reacții, un utilizator sintetizează: „Sunt mai multe probleme care înclină generația spre stânga și nu doar în România, ci la nivel global. Generația asta este extrem de împărțită și divizată fie spre extrema stânga, fie spre ce-a dreapta. În România motivul principal este inegalitatea socială cauzată de proasta guvernare în toți acești 35 de ani. Da, România s-a dezvoltat enorm, niciodată în istoria acestei țări nu am trăit mai bine, totuși majoritatea politicilor sociale nu au fost făcute cu cap, ci ca mită electorală."

Același utilizator punctează și confuzia de termeni din spațiul digital. „Oamenii chiar nu știu ce înseamnă stânga. Ești social-democrat sau socialist, ești automat catalogat ca comunist. Ești woke, ești neo-marxist. Ideologiile politice fie ele de stânga sau de dreapta sunt numeroase, mai toate au ca scop îmbunătățirea vieții, dar cum o fac diferă".

În thread-ul de pe Reddit, discuțiile curg de la amintiri traumatice ale comunismului la critici sistemice: „Nu-mi dau seama dacă e bait sau nu. Toți oamenii de vârsta mea urăsc ideea de dictatură, securiști, lipsa proprietății individuale. Dar toți știu că turbocapitalismul ăsta, în care profitul e Dumnezeu și infinite growth e țelul oricărei companii, nu e sustenabil", scrie un utilizator. Altul completează: „Nu avem nevoie de capitalism. Avem nevoie de piață liberă. Capitalismul este ‘evil' și distruge echilibrul social", spune un internaut.

Alții caută echilibrul. „Avem nevoie de capitalism, proprietate privată, democrație, dar avem nevoie și de măsuri ‘socialiste': healthcare de stat, transport public bine dezvoltat, educație de stat. Lumea ideală e cea în care măsurile de dreapta și cele de stânga sunt în balans".

Un alt utilizator atrage însă atenția că nostalgia față de comunism este adesea alimentată de amintiri trunchiate sau chiar false: „Oamenii au amintiri eronate despre comunism și le propagă mai departe în noua generație. De exemplu: oamenii au primit case de la stat, dar erau apartamente mici, "cutii de chibrit", repartizate de autorități, fără drept de alegere, cu excepția membrilor de partid. Toți oamenii aveau locuri de muncă, dar comuniștii îi numeau pe cei fără job vagabonzi și au inventat locuri inutile, prost plătite, care țineau fabricile în pierdere. Dezinformarea a fost și rămâne principala armă a comuniștilor."

„Statul mai face ceva pervers, și anume în momentul în care rămâne fără bani, dă vina pe companii. Dă vina pe corporații, pe bănci, pe lăcomia oamenilor de afaceri și o să vedem mult împins în față mesajul ăsta că trebuie să-i taxăm pe bogați. Trebuie să taxăm corporațiile, trebuie să punem impozite suplimentare, trebuie să-și plătească toată lumea din ce în ce mai mult. Cu cât câștigi din ce în ce în ce mai mult, cu atât trebuie să plătești din ce în ce mai mult. Impozitul progresiv are această componentă de socialism acolo, fără ca publicul needucat financiar să înțeleagă de fapt, că orice taxă pe care o pune guvernul ca să-i pedepsească pe capitaliști, pe lacomi, pe corporații și pe bănci, toate aceste taxe, de fapt, ajung să fie plătite de clienți".

Nicio taxă nu este suportată de companii din proprie inițiativă sau din spirit de generozitate. Toate impozitele și contribuțiile devin, de fapt, costuri de business, care sunt transferate mai departe în prețurile produselor. Acest mecanism alimentează inflația, iar statul ajunge să câștige mai mult prin încasări fiscale crescute. În continuare, guvernul prezintă această situație ca pe o problemă gravă și vine cu noi taxe și impozite suplimentare, deși cauza se află chiar în măsurile anterioare. Consecința este o nouă rundă de inegalități și presiune asupra salariilor: un cerc vicios care se repetă constant.