De ce oamenii nu vor putea trăi la nesfârșit chiar dacă îmbătrânirea ar putea fi încetinită. Speranța maximă de viață a oamenilor s-ar situa între 150 și 190 de ani

Postat la: 22.07.2026 |

De ce oamenii nu vor putea trăi la nesfârșit chiar dacă îmbătrânirea ar putea fi încetinită. Speranța maximă de viață a oamenilor s-ar situa între 150 și 190 de ani

Chiar dacă medicina ar reuși într-o zi să elimine principalele cauze ale îmbătrânirii și să prevină bolile asociate vârstei, durata maximă de viață a oamenilor ar rămâne limitată, potrivit unui nou studiu publicat în revista științifică Aging.

Cercetarea sugerează că acumularea treptată a mutațiilor aleatorii în ADN-ul celulelor ar reprezenta un obstacol biologic fundamental, imposibil de eliminat complet cu tehnologiile cunoscute în prezent.

Autorii studiului estimează că, într-un scenariu teoretic în care toate celelalte mecanisme ale îmbătrânirii ar putea fi controlate, speranța maximă de viață a oamenilor s-ar situa între aproximativ 150 și 190 de ani.

Pe măsură ce organismul îmbătrânește, fiecare diviziune celulară poate introduce mici erori în ADN. Deși organismul dispune de mecanisme eficiente de reparare a acestor modificări, ele nu sunt perfecte, iar mutațiile se acumulează de-a lungul vieții.

Cele mai multe dintre aceste modificări sunt inofensive, însă unele pot contribui la apariția unor boli precum cancerul. Cercetătorii spun că, chiar dacă astfel de afecțiuni ar putea fi prevenite în viitor, mutațiile ar continua să se acumuleze și să afecteze treptat funcționarea celulelor.

Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Skolkovo pentru Știință și Tehnologie din Rusia, condusă de biologul computațional Dmitrii Kriukov.

Autorii subliniază că rezultatele nu reprezintă o estimare a duratei reale de viață pe care o vor atinge oamenii în viitor, ci un exercițiu teoretic bazat pe un model matematic.

Modelul a analizat impactul mutațiilor ADN asupra principalelor organe ale corpului și a calculat cât ar putea trăi, în teorie, o populație în care bolile asociate îmbătrânirii ar fi eliminate.

În funcție de ipotezele utilizate, durata mediană de viață a rezultat între 146 și 194 de ani. Chiar și în acest scenariu optimist, cercetătorii spun că nemurirea nu ar fi posibilă.

„Aceasta este o estimare matematică, nu o demonstrație experimentală", a precizat Dmitrii Kriukov.

Studiul arată că diferitele organe ale corpului îmbătrânesc în ritmuri diferite.

Țesuturi precum pielea sau ficatul își înlocuiesc permanent celulele, ceea ce le permite să compenseze o parte din deteriorările produse în timp.

În schimb, celulele inimii și ale creierului se regenerează foarte puțin sau aproape deloc. Tocmai aceste celule, care rămân în organism timp de decenii, acumulează cele mai multe mutații și ajung să limiteze durata maximă de viață.

Ipoteza potrivit căreia mutațiile ADN reprezintă principala cauză a îmbătrânirii este discutată de zeci de ani în comunitatea științifică.

Noua cercetare sugerează însă că acestea reprezintă doar unul dintre mecanismele implicate.

Dacă mutațiile, luate separat, ar permite teoretic o durată de viață de aproximativ 150 de ani, iar oamenii trăiesc în prezent mult mai puțin, înseamnă că și alte procese biologice contribuie semnificativ la îmbătrânire.

Autorii spun că modelul propus ar putea ajuta cercetătorii să cuantifice contribuția fiecărui mecanism biologic și să stabilească ce procese ar trebui vizate cu prioritate în dezvoltarea viitoarelor terapii anti-îmbătrânire.

Ei avertizează însă că rezultatele reprezintă doar o etapă într-un domeniu de cercetare aflat în continuă dezvoltare și că o înțelegere completă a îmbătrânirii va necesita colaborarea unor echipe din mai multe discipline științifice.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

De ce oamenii nu vor putea trăi la nesfârșit chiar dacă îmbătrânirea ar putea fi încetinită. Speranța maximă de viață a oamenilor s-ar situa între 150 și 190 de ani

Postat la: 22.07.2026 |

0

Chiar dacă medicina ar reuși într-o zi să elimine principalele cauze ale îmbătrânirii și să prevină bolile asociate vârstei, durata maximă de viață a oamenilor ar rămâne limitată, potrivit unui nou studiu publicat în revista științifică Aging.

Cercetarea sugerează că acumularea treptată a mutațiilor aleatorii în ADN-ul celulelor ar reprezenta un obstacol biologic fundamental, imposibil de eliminat complet cu tehnologiile cunoscute în prezent.

Autorii studiului estimează că, într-un scenariu teoretic în care toate celelalte mecanisme ale îmbătrânirii ar putea fi controlate, speranța maximă de viață a oamenilor s-ar situa între aproximativ 150 și 190 de ani.

Pe măsură ce organismul îmbătrânește, fiecare diviziune celulară poate introduce mici erori în ADN. Deși organismul dispune de mecanisme eficiente de reparare a acestor modificări, ele nu sunt perfecte, iar mutațiile se acumulează de-a lungul vieții.

Cele mai multe dintre aceste modificări sunt inofensive, însă unele pot contribui la apariția unor boli precum cancerul. Cercetătorii spun că, chiar dacă astfel de afecțiuni ar putea fi prevenite în viitor, mutațiile ar continua să se acumuleze și să afecteze treptat funcționarea celulelor.

Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Skolkovo pentru Știință și Tehnologie din Rusia, condusă de biologul computațional Dmitrii Kriukov.

Autorii subliniază că rezultatele nu reprezintă o estimare a duratei reale de viață pe care o vor atinge oamenii în viitor, ci un exercițiu teoretic bazat pe un model matematic.

Modelul a analizat impactul mutațiilor ADN asupra principalelor organe ale corpului și a calculat cât ar putea trăi, în teorie, o populație în care bolile asociate îmbătrânirii ar fi eliminate.

În funcție de ipotezele utilizate, durata mediană de viață a rezultat între 146 și 194 de ani. Chiar și în acest scenariu optimist, cercetătorii spun că nemurirea nu ar fi posibilă.

„Aceasta este o estimare matematică, nu o demonstrație experimentală", a precizat Dmitrii Kriukov.

Studiul arată că diferitele organe ale corpului îmbătrânesc în ritmuri diferite.

Țesuturi precum pielea sau ficatul își înlocuiesc permanent celulele, ceea ce le permite să compenseze o parte din deteriorările produse în timp.

În schimb, celulele inimii și ale creierului se regenerează foarte puțin sau aproape deloc. Tocmai aceste celule, care rămân în organism timp de decenii, acumulează cele mai multe mutații și ajung să limiteze durata maximă de viață.

Ipoteza potrivit căreia mutațiile ADN reprezintă principala cauză a îmbătrânirii este discutată de zeci de ani în comunitatea științifică.

Noua cercetare sugerează însă că acestea reprezintă doar unul dintre mecanismele implicate.

Dacă mutațiile, luate separat, ar permite teoretic o durată de viață de aproximativ 150 de ani, iar oamenii trăiesc în prezent mult mai puțin, înseamnă că și alte procese biologice contribuie semnificativ la îmbătrânire.

Autorii spun că modelul propus ar putea ajuta cercetătorii să cuantifice contribuția fiecărui mecanism biologic și să stabilească ce procese ar trebui vizate cu prioritate în dezvoltarea viitoarelor terapii anti-îmbătrânire.

Ei avertizează însă că rezultatele reprezintă doar o etapă într-un domeniu de cercetare aflat în continuă dezvoltare și că o înțelegere completă a îmbătrânirii va necesita colaborarea unor echipe din mai multe discipline științifice.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE