• Tweet

Daniel Chițoiu a susținut că intrase pe contrasens pentru a evita mașina victimelor. Instanțele care l-au condamnat au stabilit contrariul: autoturismul lovit circula regulamentar, șoferul acestuia a frânat, iar fostul ministru nu a făcut o manevră de evitare a impactului.

Motivarea Înaltei Curți, care i-a respins recursul în casație, dezvăluie atât încercarea de a obține reducerea pedepsei la aproximativ doi ani și patru luni, cât și dezacordul dintre judecătoare. Două au respins calea de atac, în timp ce a treia a cerut rejudecarea cauzei.

Documentul analizat este motivarea Deciziei nr. 410/RC din 2 iunie 2026, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, cu majoritate, recursul în casație formulat de fostul vicepremier și ministru al Finanțelor. Așadar, nu este o nouă condamnare. Pedeapsa de patru ani de închisoare cu executare, stabilită definitiv de Curtea de Apel Pitești pe 8 ianuarie 2026, a rămas în vigoare după această cale extraordinară de atac.

Motivarea are 44 de pagini și include opinia separată a judecătoarei Lucia Rog. Soluția de respingere a fost susținută de judecătoarele Ioana Bogdan și Lavinia Valeria Lefterache. Accidentul s-a produs pe 26 decembrie 2019, în jurul orei 12:00, pe DN7, în satul Zamfirești, comuna Cotmeana, județul Argeș. Daniel Chițoiu conducea un Audi A5 dinspre Râmnicu Vâlcea către Pitești. Potrivit situației de fapt reținute definitiv, autoturismul său a pătruns pe contrasens și a intrat frontal într-o Dacia Logan.

În urma accidentului au murit Haralambie Pristavu, în vârstă de 82 de ani, și soția acestuia, Elisabeta Pristavu, de 73 de ani. O altă pasageră a suferit leziuni care au necesitat aproximativ 250 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol. Unul dintre pasajele relevante ale motivării privește intervalul dintre pierderea controlului și coliziune. Curtea de Apel, ale cărei constatări sunt redate în documentul ÎCCJ, a analizat un interval de aproximativ cinci secunde.

Instanța a explicat că acesta include și efectul frânării inițiate de șoferul Loganului, care a prelungit timpul până la impact. În schimb, în cazul lui Chițoiu, judecătorii au reținut că mașina: „a părăsit inexplicabil sensul său de mers, fără să fi inițiat vreo manevră de depășire și fără să acționeze pedala de frână până la impactul cu autoturismul condus de victimă".

Concluzia instanței de apel a fost că manevrele de evitare au venit din partea victimei: „Singurele manevre de evitare a coliziunii au fost inițiate de victimă care a frânat înaintea impactului, dar care, din păcate, nu au fost suficiente, în vreme ce, în dreptul inculpatului nu s-au putut detecta asemenea inițiative."

Fostul ministru a contestat mecanismul accidentului reținut de acuzare. În esență, a susținut că Loganul ar fi pătruns pe banda sa și că el ar fi tras de volan spre stânga pentru a evita coliziunea. Potrivit apărării, intrarea Audiului pe contrasens ar fi reprezentat astfel o reacție la un pericol creat de celălalt șofer, nu consecința pierderii controlului asupra direcției. Această versiune a fost respinsă de instanțele de fond și apel.

Judecătorii au arătat că martorii nu au confirmat o manevră prin care Loganul să fi intrat pe contrasens. Dimpotrivă, declarațiile considerate relevante au indicat că mașina victimelor circula pe sensul său. Un martor care conducea în spatele Audiului a relatat că acesta a trecut pe sensul opus fără să depășească un alt vehicul și fără să existe un obstacol care să explice manevra. O șoferiță care circula în spatele Loganului a declarat că a văzut Audiul intrând pe sensul lor de mers și lovind mașina din față.

Curtea de Apel a concluzionat, potrivit pasajului reprodus în motivare, că accidentul s-a produs „din vina exclusivă a inculpatului". Expertiza tehnică judiciară a stabilit că șoferul Loganului, surprins de apariția Audiului, nu avea posibilități tehnice de evitare a accidentului. Apărarea a contestat atât mărturiile, cât și expertiza tehnică judiciară folosită în dosar. A depus și o expertiză extrajudiciară care susținea propria versiune asupra accidentului. Printre obiecții s-au aflat greutatea corporală luată în calcul pentru Chițoiu și lățimea benzii de circulație.

Documentul arată că în procesul-verbal de cercetare la fața locului era consemnată o lățime de 3,35 metri, în timp ce în raportul de expertiză apărea valoarea de 3,85 metri. Instanțele au apreciat însă că diferența de 50 de centimetri nu schimba concluzia privind pătrunderea Audiului pe contrasens. În mod similar, greutatea folosită în calcule nu a fost considerată decisivă pentru mecanismul accidentului, întrucât cauza reținută nu era încălcarea regimului de viteză.

În privința expertizei extrajudiciare, Curtea de Apel a considerat că aceasta se baza pe ipoteza descrisă de inculpat, fără ca presupusa manevră periculoasă a Loganului să fie confirmată de alte probe. Apărarea a contestat și credibilitatea martorilor, invocând poziția mașinilor din fotografiile realizate după accident. Instanța a răspuns că ordinea vehiculelor oprite după coliziune nu dovedea ordinea în care acestea circulaseră înaintea impactului.

Motivarea conține și o precizare importantă privind una dintre ipotezele discutate public după accident. În analiza primei instanțe, reprodusă în documentul Înaltei Curți, se arată: „Odată cu depunerea listingurilor telefonice de pe numerele inculpatului, a rezultat că inculpatul nu a folosit telefonul." Prin urmare, documentul nu susține prezentarea folosirii telefonului ca fapt stabilit de instanță. Problema rămasă în dispută a fost alta: dacă judecătorii puteau reține încălcarea regulii care interzice preocupările de natură să distragă periculos atenția fără să identifice exact preocuparea respectivă.

Instanțele de fond și apel au considerat că lipsa acestei explicații nu înlătura responsabilitatea pentru accident, în condițiile în care stabiliseră pătrunderea pe contrasens și absența unei manevre provocatoare din partea victimei. Tocmai această chestiune a devenit unul dintre punctele centrale ale recursului în casație și ale opiniei separate de la ÎCCJ.

În aprilie 2025, Judecătoria Pitești îl condamnase pe Daniel Chițoiu la trei ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere. Pe 8 ianuarie 2026, Curtea de Apel Pitești a majorat pedeapsa la patru ani și a stabilit executarea în detenție. A dispus și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pentru cinci ani, ca pedeapsă complementară, precum și ca pedeapsă accesorie pe durata executării închisorii. Recursul în casație a fost formulat pe 4 februarie 2026.

În această etapă, apărarea a susținut că hotărârea nu identifica suficient de clar regula rutieră concretă încălcată și conduita care justificau condamnarea pentru forma agravată a uciderii din culpă. Distincția avea o consecință asupra limitelor legale de pedeapsă. Pentru încadrarea reținută în condamnare, ținând cont de moartea a două persoane, limitele erau de trei ani până la zece ani și șase luni. Pentru varianta invocată de apărare, limitele ar fi fost de un an și șase luni până la șapte ani și șase luni.

La termenul din 5 mai, apărarea a cerut, în subsidiar, reducerea pedepsei la aproximativ doi ani și patru luni, ca efect al înlăturării variantei agravate. Chițoiu a solicitat și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului, invocând inclusiv probleme de sănătate, domiciliul stabil și prezentarea la termene. Cererea de suspendare fusese respinsă pe 24 martie, când recursul a fost admis în principiu pentru examinare.

Judecătoarele Ioana Bogdan și Lavinia Valeria Lefterache au considerat recursul nefondat. Raționamentul majorității pornește de la limitele acestei căi extraordinare de atac: Înalta Curte nu reface procesul și nu stabilește o nouă versiune a accidentului prin reinterpretarea probelor, ci verifică problemele de legalitate în condițiile prevăzute de lege. „Reevaluarea unei hotărâri printr-un recurs în casație nu trebuie să devină un apel deghizat", se arată în motivare.

Majoritatea a apreciat că situația de fapt reținută definitiv era suficient de clară: Chițoiu conducea autoturismul, acesta pătrunsese pe contrasens, iar impactul provocase moartea celor două persoane. În această interpretare, argumentele privind regulile rutiere invocate nu înlăturau caracterul penal al faptei și nu justificau rejudecarea prin mecanismul ales. Pe 2 iunie 2026, recursul a fost respins definitiv. Fostul ministru a fost obligat și la plata a 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Președinta completului, Lucia Rog, a formulat opinie separată. Ea a considerat că recursul trebuia admis, iar cauza trimisă la Curtea de Apel Pitești pentru rejudecare în privința infracțiunii de ucidere din culpă. Opinia separată nu propunea achitarea lui Chițoiu și nici nu stabilea că victimele ar fi provocat accidentul. Dezacordul privea posibilitatea de a verifica legalitatea încadrării în forma agravată a infracțiunii pe baza descrierii faptelor din hotărâre.

Judecătoarea a apreciat că regula generală privind conduita sigură în trafic nu era, singură, suficientă pentru această încadrare. În privința interdicției de a avea preocupări care distrag atenția, a constatat că instanțele nu stabiliseră comportamentul concret. „Instanțele nu au stabilit care a fost comportamentul concret al inculpatului (preocuparea acestuia) care a fost circumscris încălcării acestei dispoziții", se arată în opinia separată.

Lucia Rog a criticat formulări precum „indiferent de preocuparea pe care a avut-o sau dacă a fost una" și „cu posibile preocupări de natură a-i distrage atenția", considerând că acestea introduc incertitudine chiar asupra conduitei relevante pentru norma invocată. Concluzia sa: „Lipsa unei descrieri complete a faptei nu permite verificarea concordanței cu dispozițiile legale în care aceasta a fost încadrată." Această opinie nu a întrunit majoritatea și nu a schimbat soluția.

Separat de recursul analizat în document, modul de motivare a majorării pedepsei a făcut obiectul unei proceduri disciplinare. Pe 5 noiembrie, Secția pentru judecători în materie disciplinară a CSM a dispus sancționarea lui Ioan Fundătureanu prin retrogradare din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal și a lui Costin Andrei Stancu prin reducerea indemnizației brute lunare cu 10% pentru un an. Hotărârea nu este definitivă.

Problema analizată disciplinar privea folosirea comportamentului avocaților ca argument pentru agravarea situației inculpatului. CSM a precizat că nu a reanalizat vinovăția, probele accidentului sau temeinicia pedepsei. Sancțiunile disciplinare nu anulează condamnarea penală. În plan penal, soluția consemnată în motivarea ÎCCJ rămâne respingerea recursului în casație și menținerea condamnării de patru ani de închisoare cu executare.