• Tweet

Instanța a dat motivarea în cazul celor două doctorițe acuzate de omor de la Spitalul Sfântul Pantelimon. Magistrații au considerat că în special doctorița supranumită „doctorița cu coasă" urmărea să îngreuneze ancheta prin ștergerea tuturor probelor. Magistrații susțin că cele două doctorițe au acționat cu bună știință, nu din greșeală, iar asistentele ar fi încercat salvarea pacienților.

Cele două doctorițe de la Spitalul Pantelimon, Miron Maria Alexandra şi Păiuș Mirela, "au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei Militaru Marian" și au arătat "un profund dispreț al inculpatelor față de viața persoanelor prin ignorarea tuturor dispozițiile legale care reglementează exercitarea profesiei lor, dar și a jurământului depus la terminarea facultății de medicină", se arată în motivarea deciziei de arestare pentru 30 de zile pronunțată de Tribunalul București.

Judecătorul mai arată în motivarea sa că "inculpata Miron Maria aprecia că noradrenalina prelungea suferința pacienților săi, lipsind divinitatea de dreptul său absolut de a decide cu privire la viață și moarte". În motivare se mai arată că "în cazul pacientului Militaru Marian inculpatele par a fi cele care au hotărât momentul decesului său, relevant fiind și că, în cazul în care inculpata Miron Maria ar fi reușit la data de 26.03.2024 să suprime viața victimei, aceasta nu s-ar mai fi trezit la data de 30.03.2024 pentru o ultimă întâlnire cu soția sa".

Cele două inculpate au refuzat să facă orice declarații în fața instanței. Mai observă judecătorul că, urmare a practicilor inculpatelor pe secția ATI, asistenții medicali au încercat din răsputeri menținerea în viață a pacienților în legătură cu care inculpatele decideau că sunt "de lăsat", în sensul compensării reducerii noradrenalinei pe injectomat cu introducerea unei alte fiole în perfuzie, tehnică aplicată inclusiv în cazul pacientului Militaru Marian.

Asistenții medicali au mai arătat că, în încercarea de a-și păstra locurile de muncă, ascundeau compensarea noradrenalinei de inculpate, întrucât acestea le reproșau menținerea în viață a pacienților, în condițiile în care stabiliseră anterior că trebuie să moară. Or, dacă inculpatele ar fi acționat din culpă sau ca urmare a incompetenței profesionale, orice modificare a ratei de administrare a noradrenalinei din injectomate s-ar fi regăsit în fișa de observație a pacientului, semnată/parafată și deci asumată de medici.

Aceste modificări nu au fost operate însă și în fișa de observație a pacientului Militaru Marian, fiind nenumărate neconcordanțe, asistenții medicali declarând că inculpatele le ordonau să treacă în acte valori maximale ale noradrenalinei, deși pacientul primea doze minimale. Nu numai că inculpata Miron Maria verifica ca asistenții să mențină pacientul la doze minimale în ciuda tensiunilor arteriale mici și eventual a stopurilor cardio-respiratorii, dar ambele inculpate apostrofau asistenții medicali dacă nu executau întocmai aceste dispoziții.

Acționarea cu intenție a inculpatelor rezultă în mod evident și din modificarea ratelor de administrare pe injectomat în timpul orelor de vizită în sensul punerii lor în concordanță cu fișa de observație și reduse din nou la doza minimă după plecarea vizitatorilor.

Această împrejurare denotă nu doar că inculpatele cunoșteau efectele scăderii bruște ale dozei de noradrenalină asupra pacienților, dar și încercau în mod activ să ascundă modificările efectuate pentru a nu se expune unor eventuale consecințe penale ca urmare a plângerilor aparținătorilor. Or, această atittudine este incompatibilă în opinia judecătorului cu săvârșirea faptei din culpă sau neștiință profesională.

Având în vedere considerentele anterioare, raportat la materialul probator administrat, dar și la stadiul procesual în care cauza se află, judecătorul de drepturi și libertăți nu a putut reține apărările inculpatelor, apreciind că, la acest moment, există suspiciunea rezonabilă că inculpatele au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei Militaru Marian.

Modul și circumstanțele de comitere a faptelor conduc la concluzia unui profund dispreț al inculpatelor față de viața persoanelor prin ignorarea tuturor dispozițiile legale care reglementează exercitarea profesiei lor, dar și a jurământului depus la terminarea facultății de medicină, despre care și apărarea a făcut vorbire.

În consecință, judecătorul apreciază, și raportat la demersurile inculpatei Miron Maria Alexandra de a îngreuna desfășurarea urmăririi penale prin ștergerea probelor, că măsura arestării preventive este singura măsură care are aptitudinea la acest moment de a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la aceste înscrisuri inculpata a precizat că îi aparţin şi că au fost întocmite de ea (aspect consemnat în procesul-verbal de percheziţie domiciliară). În aceste înscrisuri olografe mai apare menţiunea: „?Ce facem cu resuscitările?! Nu am fost anunţate? Nu ne-am scandalizat/nu am investigat fiind pac. terminali, cu cauză irev. a SC (n.n. stopului cardiac)".

În ceea ce privește condiția ca măsura preventivă să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că doar prin luarea măsurii arestului preventiv se poate preîntâmpina sau înlătura pericolul generat de conduita inculpatelor.

Având în vedere considerentele expuse anterior privind particularităţile cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatelor, judecătorul constată că luarea unei alte măsuri preventive, mai puţin intruzive faţă de inculpate, nu ar fi aptă să asigure cu aceeaşi eficienţă buna desfășurare a procesului penal, arestarea preventivă a acestora fiind singura măsură preventivă ce se poate dispune, cel puţin la acest moment procesual.