• Tweet

În anii '80 și '90, dacă un licean avea ghinion, era în criză de timp și căuta o cale ușoară de scăpare, copiatul presupunea un efort real. Aveai câteva variante: puteai să-ți rogi fratele sau sora mai mare și mai silitoare să-ți facă tema sau apelai la clasicele scuze: „mi-a mâncat câinele tema" și altele asemenea.

Apariția internetului a făcut lucrurile mai simple, dar nu fără efort. Unele site-uri le permiteau elevilor să parcurgă rezumate atunci când săreau peste lectură. Platforme de ajutor la teme ofereau soluții la problemele frecvente din manualele de matematică.

Toate aceste strategii aveau însă ceva în comun: necesitau efort. Exista un cost al faptului că nu-ți făceai singur tema. Uneori era mai complicat să trișezi decât să rezolvi pur și simplu exercițiul.

Astăzi, procesul s-a redus la trei pași: te conectezi la ChatGPT sau la o platformă similară, copiezi cerința, primești răspunsul.

Experții, părinții și profesorii și-au petrecut ultimii trei ani îngrijorați că inteligența artificială a făcut copiatul prea ușor.

Un amplu raport al Brookings Institution, publicat în ianuarie, sugerează că îngrijorarea nu a fost suficientă: problema mai profundă, susține raportul, este că AI este atât de eficientă în a „trișa" încât provoacă o „mare deconectare" a creierelor elevilor.

Raportul concluzionează că natura calitativă a riscurilor AI - inclusiv atrofia cognitivă, „intimitatea artificială" și erodarea încrederii relaționale - eclipsează, în prezent, potențialele beneficii ale tehnologiei.

„Elevii nu mai pot raționa. Nu mai pot gândi. Nu mai pot rezolva probleme", s-a plâns un profesor intervievat pentru studiu.

Concluziile provin dintr-o analiză prospectivă desfășurată timp de un an de Centrul pentru Educație Universală al Brookings Institution - un format rar folosit de organizație, preferat însă în locul așteptării unui deceniu pentru a analiza succesele și eșecurile AI în școli. Bazat pe sute de interviuri, focus-grupuri, consultări cu experți și analiza a peste 400 de studii, raportul este una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări de până acum privind modul în care AI generativă remodelează învățarea elevilor.

Raportul, intitulat „A New Direction for Students in an AI World: Prosper, Prepare, Protect" („O nouă direcție pentru elevi în era inteligenței artificiale: Prosperitate, Pregătire, Protecție"), avertizează că natura „fără fricțiune" a AI generativă este cea mai periculoasă caracteristică pentru elevi. Într-o clasă tradițională, dificultatea de a sintetiza mai multe surse pentru a formula o teză originală sau de a rezolva o problemă complexă de matematică este exact locul în care are loc învățarea. Eliminând această luptă, AI devine „fast-food-ul educației", după cum a spus un expert. Oferă răspunsuri convenabile și satisfăcătoare pe moment, dar goale din punct de vedere cognitiv pe termen lung.

În timp ce profesioniștii laudă AI ca instrument pentru a face mai rapid lucruri pe care deja știu să le facă, pentru elevi „situația este fundamental inversată". Copiii își „externalizează" sarcinile dificile către AI - cerând platformelor precum OpenAI sau Claude nu doar să le facă temele, ci și să citească texte, să ia notițe sau chiar să „asculte" în locul lor la ore.

Rezultatul este un fenomen numit de cercetători „datorie cognitivă" sau „atrofie", în care utilizatorii evită efortul mental prin dependența repetată de sisteme externe precum modelele lingvistice mari. Un elev a rezumat tentația astfel: „E ușor. Nu trebuie să-ți folosești creierul."

În economie, consumatorii sunt considerați „raționali": caută utilitatea maximă la cost minim. Cercetătorii spun că și sistemul educațional funcționează după o logică similară: elevii caută note cât mai bune cu cost minim (timp). Astfel, chiar și elevii performanți sunt presați să folosească o tehnologie care le îmbunătățește demonstrabil lucrările și notele.

Această tendință creează un cerc vicios: elevii externalizează sarcini către AI, obțin note mai bune și devin tot mai dependenți de instrument, ceea ce duce la o scădere măsurabilă a gândirii critice. Mulți elevi se află într-un „mod pasager" - sunt fizic la școală, dar „au renunțat efectiv la învățare", făcând strictul necesar.

Dacă tehnologiile anterioare au reprezentat o „mare reconfigurare" a creierului, experții se tem că AI reprezintă o „mare deconectare" a capacităților cognitive. Raportul identifică un declin al stăpânirii conținutului, lecturii și scrierii - „cei doi piloni ai gândirii profunde". Profesorii observă o „amnezie digitală": elevii nu își pot aminti informațiile predate pentru că nu le-au fixat niciodată în memorie.

Abilitățile de lectură sunt deosebit de vulnerabile. „Răbdarea cognitivă" - capacitatea de a susține atenția asupra ideilor complexe - este erodată de abilitatea AI de a rezuma texte lungi. „Adolescenții spuneau înainte: ‘Nu-mi place să citesc.' Acum spun: ‘Nu pot să citesc, e prea lung'", a remarcat un expert.

În scriere, AI produce o „omogenizare a ideilor". Cercetări care au comparat eseuri umane cu unele generate de AI au arătat că fiecare eseu uman aducea de două până la opt ori mai multe idei unice decât cele generate de ChatGPT.

Nu toți tinerii consideră acest tip de trișat greșit. Roy Lee, CEO în vârstă de 22 de ani al startup-ului Cluely, a fost suspendat de la Columbia după ce a creat un instrument AI care îi ajuta pe programatori să trișeze la interviuri. El recunoaște că este „trișat", dar spune: „La fel a fost și calculatorul. La fel a fost corectorul ortografic. La fel a fost Google. De fiecare dată când tehnologia ne face mai inteligenți, lumea intră în panică."

Cercetătorii susțin însă că, deși atât calculatorul, cât și corectorul implică externalizare cognitivă, AI „turboalimentează" acest proces.

Raportul arată că elevii folosesc AI și mai mult în afara școlii, avertizând asupra creșterii „intimității artificiale". Unii adolescenți petrec aproape 100 de minute pe zi interacționând cu chatboturi personalizate, iar tehnologia a devenit rapid mai mult decât un instrument - un companion.

Chatboturile populare printre adolescenți, precum Character.AI, folosesc „înșelăciune banală" - pronume personale precum „eu" - pentru a simula empatia, într-o economie a singurătății în expansiune.

Pentru că sunt „fără fricțiune" și adesea lingușitoare, aceste AI oferă o simulare a prieteniei fără negociere, răbdare sau gestionarea disconfortului. „Învățăm empatia nu când suntem înțeleși perfect, ci când ne înțelegem greșit și reparăm relația", a spus un expert.

Pentru elevii aflați în situații extreme - precum fetele din Afganistan cărora li s-a interzis accesul la școală - chatboturile pot fi o „linie vitală" educațională și emoțională. Pentru majoritatea însă, aceste simulări riscă să erodeze încrederea relațională și pot deveni periculoase. Raportul menționează riscurile „hiperpersuasiunii", inclusiv un proces din SUA împotriva Character.ai după sinuciderea unui adolescent care avusese interacțiuni emoționale intense cu un personaj AI.