N-au descoperit Planeta X dar au zis ca există Planeta Y: Cercetătorii americani fac un anunț major - o nouă lume s-ar putea ascunde chiar în curtea noastră cosmică

Postat la: 28.02.2026 |

Un grup de cercetători americani susține că are indicii despre existența unei planete încă nedescoperite, cu o dimensiune apropiată de cea a Pământului, care ar orbita Soarele la o distanță de 100 până la 200 de ori mai mare decât distanța Pământ-Soare.

I-au dat un nume de lucru simplu, dar intrigant: planeta Y. De la reîncadrarea lui Pluto ca „planetă pitică" în 2006, astronomii privesc dincolo de orbita lui Neptun cu o întrebare obsesivă: ce alte corpuri masive se ascund în acea regiune rece și rar iluminată? Dincolo de planeta Neptun se întinde centura Kuiper, o zonă în formă de inel, similară cu centura de asteroizi, dar mai întinsă și mai bogată în gheață și rocă, situată la aproximativ 4,5-8,25 miliarde de kilometri de Pământ.

Acolo, în ultimele două decenii, au fost adunate indicii care au alimentat ipoteza „planetei Nouă", o posibilă gigantă gazoasă sau înghețată, de cinci până la zece ori mai masivă decât Pământul, ce ar descrie o orbită aflată între 300 și 500 de ori distanța Pământ-Soare. Rămâne nedetectată, dar anomaliile gravitaționale din traiectoriile unor obiecte transneptuniene continuă să o sugereze.

În acest peisaj de căutări, Amir Siraj, de la Departamentul de Științe Astrofizice al Universității Princeton, propune altceva: o planetă mai mică, mai aproape și, poate, mai ușor de găsit. Într -o prepublicare apărută pe platforma arXiv în 19 august 2025, echipa sa introduce „planeta Y", o lume ipotetică a cărei orbită s-ar desfășura la 100-200 de ori distanța Pământ-Soare. Ca și planeta Nouă, nu a fost încă observată direct.

Însă cercetătorii cred că ar putea deveni vizibilă în următorii ani, odată cu începerea marelui proiect de observații Rubin Observatory Legacy Survey of Space and Time (LSST), în Chile. Cum au ajuns aici? Studiind semnăturile lăsate de presupusa planetă Nouă, Siraj și colaboratorii au descoperit o altă anomalie, mai apropiată și cu un profil diferit: planul mediu al centurii Kuiper pare deviat cu aproximativ 15° față de planul general al Sistemului Solar.

O astfel de „înclinare" colectivă a orbitelor, spun ei, nu ar fi un capriciu al întâmplării. Ar putea fi urma gravitațională a unei planete înclinate, încă invizibile, planeta Y. Semnalul este descris drept modest, dar credibil. Potrivit echipei, probabilitatea ca această deviație să fie pur și simplu rezultatul hazardului este de doar 2-4%, valori comparabile cu cele care au susținut, la început, ipoteza planetei Nouă.

Pentru a ajunge la acest rezultat, cercetătorii spun că au folosit o metodă nouă de măsurare a planului mediu al centurii Kuiper, concepută astfel încât să reducă la minimum efectele părtinirii observaționale, adică acele deformări ale concluziilor provocate de sondaje limitate la anumite porțiuni ale cerului. Toate acestea rămân, deocamdată, sub semnul provizoriului. Studiul este o prepublicare, ceea ce înseamnă că nu a trecut încă prin evaluarea colegială.

Chiar și așa, autorii par încrezători: dacă LSST nu va detecta direct planeta Y, ar putea măcar să clarifice modul în care este deformat planul mediu al centurii Kuiper, o deformație pe care ei o atribuie influenței acestei lumi ascunse. Iar dacă rămâne totuși nedescoperită, există o explicație plauzibilă: poziția ei pe cer, la o latitudine ecliptică înaltă, ar putea s-o fi ținut până acum dincolo de raza noastră de vedere. Reamintim ca initial a existat si ipoteza unei planete X.