• Tweet

O elevă de clasa a XII-a, din judeţul Suceava, a adresat o scrisoare deschisă Ministerului Educaţiei în care descrie cu sinceritate anxietatea care o încearcă pentru că în contextul pandemiei de COVID-19 trebuie să susţină examenul de Bacalaureat.

Raluca Ţonea este elevă în clasa a XII-a la Colegiul de Arte „Ciprian Porumbescu" din Suceava. Tânăra ar trebui să susţină examenul de Bacalaureat anul acesta şi mărturiseşte, într-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educaţiei, să simpte o presiune în plus în contextul pandemie de COVID-19.

„Confuzia, frica, stresul şi îngrijorarea sunt doar câteva din stările prin care mii de elevi au trecut în ultima perioadă. Dacă la început ne-am bucurat cu toţii de această "vacanţă prelungită", curând această bucurie s-a transformat într-o multitudine de sentimente negative. Locuiesc în Suceava, acest oraş supranumit ,,Lombardia României", aici, vieţile noastre s-au schimbat la 180 de grade în doar o săptămână. Vuietul îngrijorării sucevenilor ajunge mult prea greu la Bucureşti. Pe data de 30 martie, în jurul orei 23:00, ministrul de interne, domnul Marcel Vela, anunţă intrarea în carantină totală a municipiului Suceava, dar şi a localităţilor din zonele limitrofe. Suceava a înregistrat, la acea dată, aproximativ 500 de cazuri Covid-19. Momentul acela a picat greu asupra noastră, am început să ne îngrijorăm pentru vieţile noastre şi a celor dragi, odată cu această carantinare forţată s-a instaurat şi teama în sufletele noastre. În acea seară, am plâns, la fel şi în serile ce au urmat, nu am putut să mănânc, din cauza stresului, corpul meu nu mai funcţiona, poate ar fi trebuit să merg la spital, dar spitalul Municipal Suceava era sursă sigură de infectare. Uşor, uşor, am reuşit să îmi revin şi să mă încurajez singură că totul va fi bine. Însă, o problemă încă mă îngrijora: Ce se întâmplă cu examenul maturităţii, Bacalaureatul?", întreabă eleva.

Raluca Ţonea a arătat că frica persistă în sufletele elevilor de la clasa a XII-a şi duce la lipsa de motivaţie. „Cum putem învăţa, când trăim cu incertitudinea că e posibil să ne infectăm şi să nu mai ajungem să dăm bacalaureatul sau, mai rău, să ne pierdem vieţile? Da, suntem tineri, dar asta nu însemnă că suntem toţi sănătoşi: am colegi ce suferă de astm, am colegi ce au boli cardio-vasculare, am colegi cu boli autoimune. Nu toţi am supravieţui în cazul unei infectări", a arătat eleva.

Raluca a prezentat şi două soluţii pentru ca Ministerul Educaţiei să-i ajute pe absolvenţii claselor a XII-a. „Soluţia I: Putem urma modelul altor ţări, precum Franţa, care a anulat examenul de bacalaureat şi a echivalat nota finală cu media din ultimii ani. Ar lua prea multă lume acest examen? Putem ridica media de promovare la 7. Nu toată lumea ar fi mulţumită cu nota finală? Avem soluţia a II-a. Soluţia a II-a: Posibilitatea de a alege a. Echivalarea notei cu media din ultimii 4 ani. b. Susţinerea examenelor în condiţii de maximă siguranţă. Astfel, fiecare elev are posibiltatea nu doar de a alege, ci şi de a se proteja pe el şi întreaga sa familie", a arătat tânăra.

Redăm în continuarea conţinutul scrisorii deschise:

Doamnă ministru, Monica Anisie, şi stimaţi consilieri parte a cabinetului ministrului,

Numele meu este Ţonea Raluca şi sunt eleva Colegiului de Artă ,,Ciprian Porumbescu" Suceava, în clasa a XII-a. Vă înaintez această scrisoare pentru a veni cu câteva propuneri pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă învăţămânul în această perioadă dificilă pentru întreaga omenire.
Încep prin a vă felicita pentru deciza de a închide şcolile la un număr atât de mic de cazuri, a fost cea mai bună soluţie atât pentru siguranţa noastă, cât şi a profesorilor şi a famililor noastre. În continuare vă voi prezenta, din punct de vedere subiectiv, situaţia noastră, a elevilor, nu doar cei de clasa a XII-a, ci a tuturor.

De două luni încoace, ne afăm într-un abis ce, la acest moment, pare fără fund. Confuzia, frica, stresul şi îngrijorarea sunt doar câteva din stările prin care mii de elevi au trecut în ultima perioadă. Dacă la început ne-am bucurat cu toţii de această "vacanţă prelungită", curând această bucurile s-a transformat într-o multitudine de sentimente negative. Locuiesc în Suceava, acest oraş supranumit ,,Lombardia României", aici, vieţile noastre s-au schimbat la 180 de grade în doar o săptămână. Vuietul îngrijorării sucevenilor ajunge mult prea greu la Bucureşti. Pe data de 30 martie, în jurul orei 23:00, ministrul de interne, domnul Marcel Vela, anunţă intrarea în carantină totală a municipiului Suceava, dar şi a localităţilor din zonele limitrofe. Suceava a înregistrat, la acea dată, aproximativ 500 de cazuri Covid-19. Momentul acela a picat greu asupra noastră, am început să ne îngrijorăm pentru vieţile noastre şi a celor dragi, odată cu această carantinare forţată s-a instaurat şi teama în sufletele noastre.

În acea seară am plâns, la fel şi în serile ce au urmat, nu am putut să mănânc, din cauza stresului, corpul meu nu mai funcţiona, poate ar fi trebuit să merg la spital, dar spitalul Municipal Suceava era sursă sigură de infectare. Uşor, uşor, am reuşit să îmi revin şi sa mă încurajez singură ca totul va fi bine. Însă, o problemă încă mă îngrijora: Ce se întâmplă cu examenul maturităţii, bacalaureatul? Am auzit tot felul de scenarii: ,,Se îngheaţă anul" , ,,Examenele naţionale se vor suţine în luna august" , ,,Examenele naţionale se anuleză". Această incertitudine a adâncit anxietatea resimţită. Între timp, au apărut orele online: o nouă zi, o nouă bătaie de cap, profesori care aud pentru prima oară de mijloacele pe care tehnologia le oferă, elevi nefamiliarizaţi cu platformele de învăţământ online. La scurt timp, aflăm că aceste cursuri online devin obligatorii. Cursuri online în ţara în care încă nu există toalete în toate şcolile sau fără apă curentă, ţara în care peste 300.000 de elevi nu au acces la interet (în realitate această cifră ar putea fi mult mai mare).

Unii profesorii s-au adaptat, noi ne-am adaptat, incertitudinea cu ce se întâmpă cu cei peste 300.000 de elevi încă rămâne. În această nebuloasă, luminiţa de la capătul tunelui a dat speranţe că va apărea: preşedintele Klaus Iohannis anunţă că elevii din clasele terminale se vor putea întoarce la şcoală după data de 2 iunie, iar examenle vor fi susţinute la data stabilită iniţial.

Astăzi, 30 aprilie 2020, judeţul Suceava se îndreaptă cu paşi repezi spre numărul de 3000 de cazuri Covid-19. Oricât de mult am spera să nu se întâmple, numărul de cazuri va creşte. Frica încă există în sufletle noastre, anxietatea persistă. Toate aceste sentimente duc la lipsa de motivaţie. Cum putem învăţa, când trăim cu incertitudinea că e posibil să ne infectăm şi să nu mai ajungem să dăm bacalaureatul sau, mai rău, să ne pierdem vieţile? Da, suntem tineri, dar asta nu însemnă că suntem toţi sănătoşi: am colegi ce suferă de astm, am colegi ce au boli cardio-vasculare, am colegi cu boli autoimune. Nu toţi am supravieţui în cazul unei infectări.

Ce se poate face în această situaţie? Soluţii există! Două dintre aceste soluţii urmează să fie prezentate de către mine în cele ce urmează.

Soluţia I: Putem urma modelul altor ţări, precum Franţa, care a anulat examenul de bacalaureat şi a echivalat nota finală cu media din ultimii ani. Ar lua prea multă lume acest examen? Putem ridica media de promovare la 7. Nu toată lumea ar fi mulţumită cu nota finală? Avem soluţia a II-a.

Soluţia a II-a: Posibilitatea de a alege a. Echivalarea notei cu media din ultimii 4 ani.
b. Susţinerea examenelor în condiţii de maximă siguranţă

Astfel, fiecare elev are posibiltatea nu doar de a alege, ci şi de a se proteja pe el şi întreaga sa familie.
Totuşi elevii nu sunt singuri, pe lângă noi există profesori, aceşti stâlpi ai educaţiei, cu diverse afecţiuni şi profesori cu o vârstă înaintată, unii depăşind vârsta de pensionare. Atât noi, cât şi profesorii noştri, avem familii acasă, oameni pe care îi iubim şi pe care i-am proteja cu orice preţ.
Soluţii mereu vor exista.

Nu este corect faţă de cei din promoţiile anterioare şi cele viitoare? Aici nu există soluţii, ci doar solidaritate. Trăim vremuri tulburătoare, cu o încărcătură emoţională uriaşă, viaţa ni s-a schimbat. Uneori nu e vorba de corectitudine, ci de importanţa sănătăţii şi vieţii noastre.
Efectele întoarcerii premature la şcoală ar putea avea efecte nefaste. Nu putem opri elevii din a socializa. Un singur caz e necesar pentru ca o întreagă şcoală să ajungă în spital. Ce se întâmpă cu cei din internate? Ce se întâmpă cu elevii nevoiţi să se înghesuie într-un autobuz? În orice caz, nu ne-am dori să aflăm efectul acestor situaţii.

Doamnă ministru, am încredere că veţi lua cea mai bună decizie. Cred în dumneavostră. Sperăm ca zilele bune să vină cât mai curând, sperăm să trecem cu toţii sănătoşi, iar noi, elevii din ani terminali, ne vom aminti cu recunoştinţă de măsurile care au fost luate în beneficiul nostru".