• Tweet

România poate juca două roluri în noua piață a gazelor din regiune: să transporte gazul american venit prin Grecia și, în același timp, să vândă propria producție din Marea Neagră acelorași clienți. Neptun Deep poate transforma țara noastră din verigă a unei rute de import într-un furnizor concurent. Pentru consumatori și industrie, întrebarea este ce vor aduce aceste schimbări în materie de aprovizionare, concurență și preț.

Primele gaze din Neptun Deep sunt estimate să intre în sistemul național în prima jumătate a anului 2027. La nivelul de producție stabilă prevăzut de companii, proiectul ar urma să livreze aproximativ 8 miliarde de metri cubi anual. În paralel, Statele Unite susțin dezvoltarea Coridorului Vertical, ruta care permite gazelor ajunse în Grecia să fie transportate spre Bulgaria, România și piețele din nord.

Cele două proiecte pot contribui la reducerea dependenței regiunii de gazul rusesc. Însă furnizorii care le folosesc pot concura pentru aceleași contracte. În analiza semnată de Antonis Kefalas, România apare tocmai în această poziție: partener necesar pentru transport, dar și viitor producător cu interesul de a-și valorifica propriile resurse.

Coridorul Vertical are nevoie de rețeaua românească pentru a conecta sursele de aprovizionare din sud cu Republica Moldova, Ucraina și alte piețe regionale. Participarea la această rută oferă României un rol în transportul gazelor și în securitatea energetică a vecinilor.

Neptun Deep adaugă însă o altă miză. Dacă producția se dezvoltă conform calendarului, România va avea volume suplimentare pentru consumul intern și pentru vânzare în regiune. Astfel, gazele din Marea Neagră ar putea concura cu gazul natural lichefiat importat prin terminalele grecești.

„România, dimpotrivă, este mai degrabă o țară de tranzit și un viitor furnizor concurent datorită proiectului Neptun Deep, decât un mare cumpărător permanent", scrie Kefalas.

Este o evaluare comercială a autorului, nu anunțul unui conflict diplomatic. Participarea României la Coridorul Vertical și dezvoltarea propriei producții pot avea loc simultan: aceeași infrastructură poate deservi mai multe surse și mai mulți furnizori.

OMV Petrom și Romgaz au precizat, într-un comunicat din 28 septembrie, că primele gaze sunt estimate să intre în Sistemul Național de Transport în prima jumătate din 2027. După pornire, producția va crește treptat, iar atingerea platoului este preconizată până la sfârșitul trimestrului III al aceluiași an.

Producția anuală estimată la platou este de aproximativ 8 miliarde de metri cubi. Aceasta reprezintă ritmul anual al proiectului la funcționare stabilă, nu cantitatea promisă pentru întregul an 2027. ȘTIRIPESURSE a relatat calendarul anunțat de cele două companii.

Proiectul presupune investiții de aproximativ 4 miliarde de euro. OMV Petrom și Romgaz dețin fiecare câte 50%, iar comercializarea gazelor se face separat de fiecare titular. Potrivit companiilor, volumele recuperabile estimate sunt de aproximativ 100 de miliarde de metri cubi.

Coridorul Vertical este o rută alcătuită din rețele naționale de transport, interconectări și infrastructură care permite circulația gazelor între state. Nu este o singură conductă construită de la un capăt la altul al regiunii.

Gazul natural lichefiat, cunoscut ca GNL sau LNG, este adus pe mare la terminale, unde este transformat din nou în gaz și introdus în conducte. Prin infrastructura din Grecia și Bulgaria, el poate ajunge în România și mai departe către alte piețe.

Ruta poate transporta gaze din surse diferite. Gazul american reprezintă o miză importantă, dar proiectul de diversificare nu se limitează la un singur furnizor. România participă la dezvoltarea Coridorului Vertical și la discuțiile privind extinderea sa.

Interesul Washingtonului este explicit. Departamentul american al Energiei a găzduit în februarie o reuniune cu reprezentanți din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina și Comisia Europeană. Printre obiective au fost extinderea accesului GNL american la piețele din Europa Centrală și de Est, armonizarea tarifelor și eliminarea blocajelor de infrastructură.

Unul dintre punctele centrale ale analizei Mononews este diferența dintre importanța strategică și viabilitatea comercială a rutei. Existența gazului și a terminalelor nu garantează că acesta poate ajunge la destinație în volume suficiente și la un preț competitiv.

Capacitatea întregului traseu depinde de segmentul cu cea mai mică posibilitate de transport. Dacă un terminal poate introduce mult gaz în rețea, dar o interconectare permite trecerea unui volum mai mic, aceasta limitează livrările mai departe.

La cost se adaugă transportul prin mai multe sisteme naționale. Tarifele succesive pot face diferența între o ofertă atractivă și una pe care cumpărătorii o înlocuiesc cu altă sursă.

„Punctul de blocaj se află mai degrabă la nivelul conductelor, al punctelor transfrontaliere, al tarifelor de tranzit, al prețului propriu-zis al GNL și - în cele din urmă - al existenței unor clienți dispuși să semneze contracte pe termen lung", arată analiza.

Pentru consumatori, avantajul potențial este accesul la mai multe surse de aprovizionare și o concurență mai mare între furnizori. Producția suplimentară internă poate contribui la reducerea nevoii de import, iar interconectările oferă opțiuni suplimentare atunci când piața sau cererea se schimbă.

Totuși, începerea extracției la Neptun Deep nu stabilește automat un preț mai mic în factură. Prețul plătit de consumatori va depinde de condițiile pieței, de contractele de furnizare, de tarife și de cadrul de reglementare. Analiza nu oferă un calcul care să permită estimarea unei reduceri.

Pentru industrie, miza este accesul la gaze în condiții competitive și previzibile. Disponibilitatea unei resurse interne mai mari poate conta pentru activitățile care consumă mult gaz și pentru producerea energiei electrice, însă beneficiul efectiv depinde de prețul și condițiile în care sunt încheiate contractele.

Poziția exprimată anterior de Oana Țoiu merge în aceeași direcție: România susține diversificarea surselor, dar achizițiile trebuie justificate economic prin preț și volumele anticipate. Ea a subliniat că Neptun Deep va crește cantitatea disponibilă atât pentru consumul intern, cât și, potențial, pentru vânzare în regiune.

În lectura lui Kefalas, Rusia și Gazprom au de pierdut dacă noi furnizori înlocuiesc volumele rusești de pe piețele regionale. Miza privește atât veniturile comerciale, cât și influența asociată dependenței energetice.

Dar piața nu va fi disputată doar între gazul rusesc și cel american. Autorul evidențiază și producția românească, gazele din Azerbaidjan, sursele norvegiene și GNL-ul adus prin alte terminale europene.

Pentru cumpărători, această diversitate poate crea alternative. Pentru furnizori, înseamnă concurență pentru contracte și cote de piață. Neptun Deep intră în această ecuație ca o posibilă sursă importantă din interiorul Uniunii Europene.

România poate beneficia atât de dezvoltarea infrastructurii de transport, cât și de valorificarea gazelor din Marea Neagră. Coridorul Vertical poate lărgi accesul la surse și piețe, iar Neptun Deep poate întări poziția țării ca furnizor.

Diferența dintre potențial și rezultat va fi făcută de capacitatea conductelor, costul transportului și contractele pe care producătorii le vor putea încheia. În această competiție, România nu este doar o piață unde alții încearcă să vândă gaze: are și o resursă proprie care poate influența ofertele din regiune.