Moment cheie in adevarul biblic: Știința dovedește că Moise a despărțit Marea Roșie dar și cum a făcut acest lucru

Postat la: 12.06.2025 |

Povestea despărțirii Mării Roșii de către Moise - „Yam Suph" în ebraică - este una dintre cele mai cunoscute parabole din Vechiul Testament.

Ea povestește despre profetul care a condus poporul Israel din sclavia Egiptului în timpul exodului. Conform narațiunii biblice, Moise, condus de Dumnezeu, a ridicat toiagul peste Marea Roșie, provocând despărțirea apelor, ceea ce a permis poporului său să treacă pe uscat. Faraonul și armatele sale care îi urmăreau au pierit după ce au urmărit grupul care fugea, marea închizându-se din nou și înecându-i.

Acest eveniment este relatat în Vechiul Testament (Exodul 14: 19-31). Potrivit Galeriei Naționale din Londra: „Când israeliții au ajuns la Marea Roșie, Moise și-a întins mâna și apele s-au despărțit, permițându-le urmașilor săi să treacă în siguranță. Egiptenii i-au urmărit, dar Dumnezeu i-a poruncit din nou lui Moise să-și întindă mâna și marea a înghițit armata". În relatarea biblică, după ce a trimis cele șapte plăgi asupra Egiptului, Moise i-a condus pe israeliți în pustiu, în căutarea țării promise, relatează The Irish Star.

Grupul care fugea s-a trezit prins între armata faraonului care avansa pe de o parte și Marea Roșie pe de altă parte. Reprezentările din filme precum „Cele zece porunci" sau „Prințul Egiptului" îl arată pe Moise poruncind apelor Mării Roșii să se deschidă suficient de mult pentru ca israeliții să poată fugi din Egipt, ceea ce creează o imagine vie pe marele ecran.

Dar acum oamenii de știință au emis ipoteza că ar putea exista un fenomen natural care a provocat despărțirea mării și susțin că adevăratul miracol ar fi fost sincronizarea impecabilă a fugii israeliților din fața egiptenilor. Potrivit Daily Mail, teoria este susținută de modele computerizate care indică faptul că un vânt puternic de 62 de mile pe oră (100 km/h) suflând din direcția potrivită ar fi putut deschide un canal de 3 mile (5 km) lățime prin apă. Și, pe măsură ce vântul ar fi scăzut, apele s-ar fi repezit înapoi cu viteza unui tsunami, care ar fi înecat armata egipteană, grevată de care și alte echipamente.

Carl Drews, oceanograf la Centrul Național de Cercetări Atmosferice, a declarat pentru MailOnline: „Traversarea Mării Roșii este un fenomen supranatural care include o componentă naturală - miracolul constă în sincronizare". Potrivit dr. Bruce Parker, fost șef științific al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice, profetul ar fi putut folosi cunoștințele sale despre maree pentru a fugi din Egipt. Acest lucru este susținut și de Biblie, care spune: „Domnul a făcut marea să se retragă printr-un vânt puternic de est, care a suflat toată noaptea, și a uscat marea, iar apele s-au despărțit".

Unii experți științifici susțin că mențiunea unui vânt puternic este esențială pentru a înțelege cum a traversat Moise Marea Roșie. Într-un articol pentru Wall Street Journal, dr. Parker a scris: „Moise a trăit în sălbăticia din apropiere în primii ani ai vieții sale și știa unde traversau caravanele Marea Roșie la reflux. Cunoștea cerul nocturn și metodele antice de prezicere a mareelor, bazate pe poziția lunii pe cer și pe gradul ei de plenitudine."

Între timp, oamenii faraonului trăiau pe malul Nilului, unde nu existau maree, și nu erau conștienți de pericolele care îi pândeau, ceea ce a dus la ambuscada soldaților de către forțele naturii când mareea s-a întors. O problemă este însă direcția vântului menționată în Biblie, care era dinspre est. Profesorul Nathan Paldor, oceanograf la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a declarat pentru MailOnline: „Când un vânt puternic suflă dinspre capul Golfului spre sud timp de aproximativ o zi, apa este împinsă spre mare, expunând astfel fundul care era anterior sub apă."

Calculele profesorului teoretică că un vânt care suflă între 65 și 70 de kilometri pe oră (40-45 mph) din nord-vest ar fi putut crea o astfel de cale pentru israeliți în fuga lor din Egipt. Un vânt în condițiile menționate, care a suflat o noapte întreagă, ar fi putut împinge apele mării înapoi cu până la o milă. De asemenea, ar fi scăzut nivelul mării cu aproximativ trei metri și ar fi permis israeliților să se deplaseze pe fundul mării pe o creastă subacvatică.

În lucrarea sa de cercetare originală, profesorul Paldor susține că descrierea originală în ebraică este „Rauch kadim", care poate însemna fie nord-est, fie sud-est. Este posibil, de asemenea, ca direcția reală să se fi pierdut la traducere la un moment dat. Există, de asemenea, teorii conform cărora evenimentul ar fi avut loc în altă parte, iar alții cred că ar fi putut avea loc la Lacul Tannis.