NASA face o descoperire misterioasă: "Zidul de foc" de 50.000 de grade Celsius

Postat la: 14.06.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

NASA face o descoperire misterioasă:

Lansate în 1977, sondele Voyager ale NASA au fost concepute pentru a explora marginea Sistemului Solar și mediul interstelar. După decenii de călătorie, Voyager 1 a devenit prima navă spațială care a traversat limita heliosferei în 2012.

Acum, NASA face o descoperire misterioasă cu ajutorul sondei Voyager 1 care a detectat un "zid de foc" dincolo de sistemul nostru solar, care are temperatura de până la 50.000 de grade Kelvin (49.726 grade C).

Agenția Spațială americană NASA a lansat sondele Voyager pentru a studia sistemul solar și mediul interstelar, de dincolo de el. Una câte una, ambele au lovit „zidul de foc" de la limitele sistemului nostru solar, măsurând temperaturi de 30.000 - 50.000 Kelvin (29.729 grade C - 49.726 grade C) în trecerea lor prin acesta, potrivit IFL Science.

Există câteva moduri în care ai putea defini marginea sistemului solar - de exemplu, unde se termină planetele sau la norul Oort, limita influenței gravitaționale a Soarelui, unde obiectele se pot întoarce mai aproape de Soare. O modalitate ar fi să o definim ca marginea câmpului magnetic al Soarelui, unde acesta împinge în sus mediul interstelar, cunoscut sub numele de heliopauză.

„Soarele trimite un flux constant de particule încărcate numit vânt solar, care în cele din urmă călătorește pe lângă toate planetele până la o distanță de aproximativ trei ori mai mare decât Pluto, înainte de a fi împiedicat de mediul interstelar", explică NASA. „Aceasta formează o bulă gigantică în jurul Soarelui și al planetelor sale, cunoscută sub numele de heliosferă."

Dincolo de aceasta se află heliopauza. „Granița dintre vântul solar și vântul interstelar este heliopauza, unde presiunea celor două vânturi este în echilibru. Acest echilibru al presiunii face ca vântul solar să se întoarcă și să curgă în jos pe coada heliosferei", a spus NASA.

„Pe măsură ce heliosfera străbate spațiul interstelar, se formează un arc de șoc, similar cu cel care se formează atunci când o navă străbate oceanul."

Pe 25 august 2012, Voyager 1 a devenit prima sondă spațială care a depășit heliosfera și a traversat heliopauza, urmată de Voyager 2 în 2018. Înainte ca sonda spațială Voyager să traverseze heliopauza, oamenii de știință nu știau cu adevărat unde va fi limita, dar faptul că sondele au lovit-o la distanțe diferite a ajutat la susținerea câtorva predicții despre aceasta.

„Oamenii de știință se așteptau ca marginea heliosferei, numită heliopauză, să se poată mișca pe măsură ce activitatea Soarelui se schimbă, cam ca un plămân care se extinde și se contractă odată cu respirația", explică NASA. „Acest lucru a fost în concordanță cu faptul că cele două sonde au întâlnit heliopauza la distanțe diferite de Soare."

Deși nu este o margine dură sau un „zid", așa cum a fost numit uneori, ambele sonde spațiale au măsurat aici temperaturi de 30.000 - 50.000 Kelvin (29.726 C - 49.726 grade C), motiv pentru care este uneori denumit și „zid de foc". Nava a supraviețuit zidului deoarece, deși particulele pe care le-au măsurat erau extrem de energetice, șansele de coliziune în această regiune a spațiului, cu puține particule, sunt atât de mici încât nu s-a putut transfera suficientă căldură către cele două sonde.

Navele spațiale Voyager continuă să ne trimită date de dincolo de acest „zid", singurele două sonde care l-au traversat până acum, la aproape 50 de ani de la lansare. Împreună, au descoperit mai multe surprize la prima noastră privire în afara Sistemului Solar.

„O observație realizată de instrumentul de câmp magnetic al Voyager 2 confirmă un rezultat surprinzător de la Voyager 1: Câmpul magnetic din regiunea de dincolo de heliopauză este paralel cu câmpul magnetic din interiorul heliosferei", a explicat NASA, la scurt timp după o astfel de surpriză.

„Cu Voyager 1, oamenii de știință aveau o singură mostră a acestor câmpuri magnetice și nu puteau spune cu siguranță dacă alinierea aparentă era caracteristică întregii regiuni exterioare sau doar o coincidență. Observațiile magnetometrice ale Voyager 2 confirmă descoperirea Voyager 1 și indică faptul că cele două câmpuri se aliniază."

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

NASA face o descoperire misterioasă: "Zidul de foc" de 50.000 de grade Celsius

Postat la: 14.06.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Lansate în 1977, sondele Voyager ale NASA au fost concepute pentru a explora marginea Sistemului Solar și mediul interstelar. După decenii de călătorie, Voyager 1 a devenit prima navă spațială care a traversat limita heliosferei în 2012.

Acum, NASA face o descoperire misterioasă cu ajutorul sondei Voyager 1 care a detectat un "zid de foc" dincolo de sistemul nostru solar, care are temperatura de până la 50.000 de grade Kelvin (49.726 grade C).

Agenția Spațială americană NASA a lansat sondele Voyager pentru a studia sistemul solar și mediul interstelar, de dincolo de el. Una câte una, ambele au lovit „zidul de foc" de la limitele sistemului nostru solar, măsurând temperaturi de 30.000 - 50.000 Kelvin (29.729 grade C - 49.726 grade C) în trecerea lor prin acesta, potrivit IFL Science.

Există câteva moduri în care ai putea defini marginea sistemului solar - de exemplu, unde se termină planetele sau la norul Oort, limita influenței gravitaționale a Soarelui, unde obiectele se pot întoarce mai aproape de Soare. O modalitate ar fi să o definim ca marginea câmpului magnetic al Soarelui, unde acesta împinge în sus mediul interstelar, cunoscut sub numele de heliopauză.

„Soarele trimite un flux constant de particule încărcate numit vânt solar, care în cele din urmă călătorește pe lângă toate planetele până la o distanță de aproximativ trei ori mai mare decât Pluto, înainte de a fi împiedicat de mediul interstelar", explică NASA. „Aceasta formează o bulă gigantică în jurul Soarelui și al planetelor sale, cunoscută sub numele de heliosferă."

Dincolo de aceasta se află heliopauza. „Granița dintre vântul solar și vântul interstelar este heliopauza, unde presiunea celor două vânturi este în echilibru. Acest echilibru al presiunii face ca vântul solar să se întoarcă și să curgă în jos pe coada heliosferei", a spus NASA.

„Pe măsură ce heliosfera străbate spațiul interstelar, se formează un arc de șoc, similar cu cel care se formează atunci când o navă străbate oceanul."

Pe 25 august 2012, Voyager 1 a devenit prima sondă spațială care a depășit heliosfera și a traversat heliopauza, urmată de Voyager 2 în 2018. Înainte ca sonda spațială Voyager să traverseze heliopauza, oamenii de știință nu știau cu adevărat unde va fi limita, dar faptul că sondele au lovit-o la distanțe diferite a ajutat la susținerea câtorva predicții despre aceasta.

„Oamenii de știință se așteptau ca marginea heliosferei, numită heliopauză, să se poată mișca pe măsură ce activitatea Soarelui se schimbă, cam ca un plămân care se extinde și se contractă odată cu respirația", explică NASA. „Acest lucru a fost în concordanță cu faptul că cele două sonde au întâlnit heliopauza la distanțe diferite de Soare."

Deși nu este o margine dură sau un „zid", așa cum a fost numit uneori, ambele sonde spațiale au măsurat aici temperaturi de 30.000 - 50.000 Kelvin (29.726 C - 49.726 grade C), motiv pentru care este uneori denumit și „zid de foc". Nava a supraviețuit zidului deoarece, deși particulele pe care le-au măsurat erau extrem de energetice, șansele de coliziune în această regiune a spațiului, cu puține particule, sunt atât de mici încât nu s-a putut transfera suficientă căldură către cele două sonde.

Navele spațiale Voyager continuă să ne trimită date de dincolo de acest „zid", singurele două sonde care l-au traversat până acum, la aproape 50 de ani de la lansare. Împreună, au descoperit mai multe surprize la prima noastră privire în afara Sistemului Solar.

„O observație realizată de instrumentul de câmp magnetic al Voyager 2 confirmă un rezultat surprinzător de la Voyager 1: Câmpul magnetic din regiunea de dincolo de heliopauză este paralel cu câmpul magnetic din interiorul heliosferei", a explicat NASA, la scurt timp după o astfel de surpriză.

„Cu Voyager 1, oamenii de știință aveau o singură mostră a acestor câmpuri magnetice și nu puteau spune cu siguranță dacă alinierea aparentă era caracteristică întregii regiuni exterioare sau doar o coincidență. Observațiile magnetometrice ale Voyager 2 confirmă descoperirea Voyager 1 și indică faptul că cele două câmpuri se aliniază."

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE