• Tweet

În zilele noastre, populaţia din întreaga lume trăieşte mai mult, iar acest lucru va face ca numărul persoanelor cu demenţă să crească dramatic în toate ţările. Din cauza îmbătrânirii rapide a populaţiei la nivel mondial, se preconizează că numărul persoanelor care trăiesc cu demenţă aproape se va tripla până în 2050, crescând de la 57 de milioane în 2019 la 153 de milioane.

Menţinerea unei vieţi active, în special după vârsta de 50 de ani, produce o serie de modificări la nivelul creierului care pot reduce riscul de demenţă, conform unui nou studiu publicat joi, în revista Brain Communications. Cercetătorii susţin că exerciţiile fizice pot menţine volumul unei regiuni a creierului implicată în gândire şi memorie. Astfel, persoanele care au dus o viaţă activă fizic sunt expuse unui risc mai mic de a se confrunta cu declinul cognitiv după o anumită vârstă, chiar dacă prezintă markerii consideraţi specifici pentru maladia Alzheimer, aşa cum sunt acumulările de amiloid din creier.

Se preconizează că numărul cazurilor de demenţă din Europa se vor dubla până în 2050. Demenţa este în prezent a şaptea cauză principală de deces şi una dintre cauzele majore de handicap şi dependenţă în rândul persoanelor în vârstă la nivel mondial. Cercetările arată că numărul cazurilor de demenţă este în creştere, studii estimând că acestea se vor dubla în anii viitori. O echipă de la University College London (UCL) a descoperit o legătură între activitatea fizică regulată pe tot parcursul vieţii şi modificările creierului, care ar putea contribui la protejarea oamenilor de apariţia demenţei.

O mai bună înţelegere a modului în care exerciţiile fizice modifică fizic creierul ar putea conduce la noi intervenţii care ar putea împiedica apariţia demenţei. Rezultatele provin din Insight46, un studiu finanţat de Alzheimer's Research UK şi Consiliul pentru Cercetare Medicală (MRC) care analizează datele privind sănătatea colectate de la un grup unic de voluntari din Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor, născuţi în aceeaşi săptămână a anului 1946.

Cercetătorii au monitorizat starea de sănătate a participanţilor de-a lungul vieţii lor, ca parte a unui studiu de sănătate mai amplu. Insight46 şi-ai propus să vadă în ce măsură sănătatea participanţilor de-a lungul vieţii este legată de memoria, gândirea şi modificările fizice ale creierului la vârste mai înaintate. Studiul, care a început în 2015, a contribuit la înţelegerea modului în care factori precum sănătatea inimii, educaţia şi traumatismele craniene pot afecta creierul la bătrâneţe.

Dr. Sarah-Naomi James, de la Centrul de Cercetare a Demenţei UCL şi de la Unitatea MRC pentru Sănătate şi îmbătrânire pe tot parcursul vieţii din cadrul UCL, conduce o componentă a Insight46. Echipa sa analizează modul în care activitatea fizică ar putea ajuta o persoană să devină mai „rezilientă din punct de vedere cognitiv" sau mai puţin susceptibilă de a dezvolta demenţă. Studiile anterioare au asociat o activitate fizică scăzută cu un risc mai mare de demenţă, însă cercetările dr. James încep să clarifice de ce se întâmplă acest lucru.

Echipa britanică a colectat informaţii despre cât de activi erau participanţii în timpul lor liber pe parcursul a 30 de ani, înainte şi după ce au împlinit 50 de ani. Ei au fost interesaţi dacă participanţii au declarat că au făcut activităţi precum sportul, mersul pe jos sau orice alt exerciţiu fizic pentru timpul liber, o dată pe lună sau mai mult. Echipa a analizat apoi scanările cerebrale efectuate când participanţii au împlinit 70 de ani, pentru a vedea în ce măsură schimbările fizice din creier erau legate de obiceiurile lor de mişcare de-a lungul vieţii.

Participanţii la studiu care au declarat că au făcut exerciţii fizice regulate în timpul liber înainte de vârsta de 50 de ani au avut tendinţa de a avea un hipocampus mai mare, partea creierului responsabilă în principal de memorie. Această zonă este adesea prima regiune a creierului afectată în cazul bolii Alzheimer. Echipa de cercetători este de părere că acest lucru ar putea proteja împotriva pierderii memoriei, un simptom al demenţei.

De asemenea, persoanele care au făcut mişcare pe tot parcursul vieţii erau mai puţin predispuse la declin cognitiv, chiar dacă prezentau markeri des întâlniţi în boala Alzheimer, cum ar fi acumularea proteinei amiloide în creier sau micşorarea creierului. De asemenea, activitatea fizică pare să îi ajute pe cei cu markeri timpurii ai bolii Alzheimer să îşi menţină şi să îşi amortizeze funcţia cognitivă, în special în cazul femeilor.

„Exerciţiul fizic este esenţial pentru a ne menţine creierul sănătos, dar încă construim o imagine în jurul schimbărilor fizice care au loc în creier pentru a-l proteja împotriva demenţei, a declarat dr. James, într-un comunicat. Cercetări viitoare sunt esenţiale pentru a înţelege pe deplin modul în care exerciţiile fizice şi participarea la activităţi de petrecere a timpului liber pe tot parcursul vieţii ar putea fi un instrument puternic pentru a proteja oamenii împotriva demenţei cât mai mult timp posibil, scriu autorii studiului.

„Demenţa nu este o parte inevitabilă a îmbătrânirii, iar găsirea unor modalităţi de a preveni apariţia ei este o parte vitală a misiunii noastre de a găsi un leac. Studii precum Insight46 au evidenţiat nu numai ce factori influenţează sănătatea creierului, ci şi în ce moment din viaţa unei persoane aceşti factori au cel mai mare impact", a declarat David Thomas, Director de politici şi afaceri publice la Alzheimer's Research UK, explicând importanţa studiului pentru înţelegerea riscului de demenţă.

Cercetările au arătat că aproape jumătate din cazurile de demenţă pot fi prevenite sau întârziate prin abordarea factorilor de risc pentru sănătate şi stilul de viaţă. Acest lucru înseamnă că există măsuri pe care le putem lua cu toţii pentru a ne reduce riscul, cum ar fi menţinerea activităţii fizice.

„Deşi nu există o modalitate sigură de a preveni demenţa, există unele lucruri pe care le putem controla şi care ne pot reduce riscul, inclusiv menţinerea activă şi îngrijirea sănătăţii inimii noastre, stimularea creierului nostru şi menţinerea legăturii cu persoanele din jurul nostru. Dovezile arată că nu este niciodată prea devreme sau prea târziu să începem să facem schimbări pozitive", spune Thomas.

Pentru creşterea gradului de conştientizare a factorilor de risc de demenţă, în 2023, Alzheimer's Research UK a lansat Think Brain Health Check-In - un test online prin care oamenii pot vedea ce măsuri simple pot lua pentru a-şi reduce riscul de demenţă. Peste 300.000 de persoane au completat de atunci chestionarul pentru a afla cum pot avea grijă de sănătatea creierului lor. Constatările Insight46, alături de alte studii, subliniază faptul că nu este niciodată prea devreme sau prea târziu să începem să avem grijă de sănătatea creierului nostru.

Deşi aceste constatări sunt interesante, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege mai în detaliu modul în care exerciţiile fizice afectează creierul, de exemplu explorarea tipurilor de exerciţii fizice, a intensităţii şi a duratei activităţii care pot avea cele mai multe beneficii. Un alt studiu confirmă efectele pozitive ale exerciţiilor fizice asupra proteinelor de semnalizare a insulinei din creier. Oamenii de ştiinţă au demonstrat recent că celulele specializate implicate în modul în care organismul răspunde la insulină sunt activate în creier după exerciţii fizice, sugerând că activitatea fizică poate îmbunătăţi în mod direct funcţia creierului.

Acest studiu, condus de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Rutgers, din New Brunswick, Statele Unite, a arătat că celulele specializate implicate în modul în care organismul răspunde la insulină sunt activate în creier după exerciţii fizice, sugerând că activitatea fizică poate îmbunătăţi în mod direct funcţia creierului. Studiul, publicat în revista Aging Cell, un jurnal axat pe biologia îmbătrânirii, indică faptul că terapiile care vizează această acţiune a insulinei pot fi dezvoltate pentru a compensa sau chiar a preveni progresia demenţei.

„Credem că această cercetare este importantă, deoarece sugerează că exerciţiile fizice pot funcţiona pentru a îmbunătăţi cogniţia şi memoria prin îmbunătăţirea abilităţilor insulinei de a acţiona asupra creierului", a declarat Steven Malin, profesor asociat la Departamentul de Kinesiologie şi Sănătate din cadrul Şcolii de Arte şi Ştiinţe Rutgers şi autor principal al studiului, într-un comunicat. Desfăşurat în colaborare cu Institutul Naţional pentru Îmbătrânire, din cadrul Institutelor Naţionale pentru Sănătate (NIH) din Statele Unite, cercetătorii s-au concentrat pe rolul veziculelor extracelulare neuronale, celule specializate eliberate de creier.

Veziculele extracelulare, odată respinse de cercetători ca fiind „praf celular", au crescut exponenţial în ultimii 15 ani în recunoaştere ca jucători importanţi în lumea microscopică a corpului uman, facilitând transportul moleculelor cheie între celule, cum ar fi proteinele. Pentru acest studiu, oamenii de ştiinţă au vizat veziculele produse în creier care transportă mai multe proteine implicate în sensibilitatea la insulină - dintre care una se numeşte Akt.

Sensibilitatea la insulină este o măsură a modului în care organismul răspunde bine la insulină, un hormon care controlează nivelul zahărului din sânge. Persoanele cu o sensibilitate ridicată la insulină pot utiliza glucoza din sânge mai eficient în organism, cum ar fi în muşchi, ceea ce reduce glicemia. Persoanele cu diabet zaharat, cu simptomul-cheie al sensibilităţii scăzute la insulină sau al rezistenţei la insulină, au celule cerebrale care răspund mai puţin la insulină. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra cogniţiei.

Cercetătorii au reuşit să studieze veziculele prin izolarea lor în sângele participanţilor la un studiu experimental. Studiul, desfăşurat pe parcursul a două săptămâni, a inclus un grup de 21 de voluntari care aveau o vârstă medie de 60 de ani şi prediabet. Pe parcursul studiului, aceştia s-au angajat în 12 sesiuni de exerciţii fizice individuale, supravegheate, de 60 de minute, de intensitate moderată până la ridicată. Participanţii au ingerat o băutură cu glucoză înainte şi după antrenament. Cercetătorii au recoltat apoi probe de sânge de la participanţi înainte şi în timpul băuturii, la începutul şi la sfârşitul antrenamentului fizic.

Probele de sânge au arătat că numărul de vezicule neuronale care transportă proteine implicate în sensibilitatea la insulină a crescut după fiecare antrenament, Akt fiind cel mai notabil.

„Am arătat pentru prima dată că exerciţiile fizice au un impact asupra semnalizării insulinei din veziculele extracelulare neuronale în legătură cu îmbunătăţirile clinice ale glicemiei", a precizat prof. Malin. „Folosim aceste vezicule extracelulare neuronale ca un indicator al sensibilităţii creierului la insulină". Exerciţiile fizice, prin urmare, sunt potenţial capabile să îmbunătăţească capacitatea creierului de a răspunde la insulină pentru funcţia neuronală, a spus el.

Insulina este un hormon din ce în ce mai recunoscut pentru reglarea cogniţiei, procesul mental de dobândire a cunoştinţelor prin gândire, experienţă şi simţuri. Prediabetul este o afecţiune gravă care apare atunci când nivelul zahărului din sânge este mai mare decât normal, dar nu suficient de ridicat pentru a fi diagnosticat ca diabet zaharat de tip 2. Cei cu prediabet riscă să aibă niveluri insuficiente de insulină în organism, în special în creier, ceea ce creşte şansele de a dezvolta boli de demenţă, cum ar fi Alzheimer, a explicat prof. Malin.

Insulina joacă, de asemenea, un rol-cheie în formarea memoriei, reamintirea, viteza de procesare şi funcţionarea sinapselor, structuri care permit celulelor creierului să comunice între ele.

„Dacă insulina este insuficientă în creier, asta înseamnă nu numai că celulele creierului vor deveni potenţial disfuncţionale, dar, de asemenea, ar putea să nu interacţioneze între ele în mod corespunzător", a mai adăugat prof. Malin. De mult timp se crede că exerciţiile fizice îmbunătăţesc cogniţia, dar mecanismele implicate au fost neclare. Studiile anterioare au scos la iveală dovezi conform cărora glicemia ridicată contribuie la scăderea capacităţii creierului de a-şi aminti informaţii şi de a învăţa informaţii noi.

Prof. Malin spune că insulina, care este produsă de pancreas şi se deplasează la creier pentru a-şi îndeplini funcţiile, joacă un rol central în promovarea fluxului sanguin cerebral şi a funcţionării neuronale pentru cunoaştere. „Cercetarea noastră sugerează că terapiile care vizează acţiunea insulinei în creier ar putea fi capabile să prevină demenţa", a mai precizat cercetătorul.

Într-un nou studiu, echipa examinează acum dacă o singură sesiune de exerciţii fizice poate spori capacitatea insulinei intranazale de a susţine sănătatea cognitivă la adulţii în vârstă cu obezitate prin măsurarea fluxului sanguin cerebral şi a veziculelor extracelulare neuronale. Planurile lor viitoare sunt de a efectua un studiu de antrenament pe termen lung care să evalueze îmbunătăţirile sensibilităţii creierului la insulină în raport cu cogniţia la adulţii în vârstă.