O misterioasă specie dispărută și-a transmis genele oamenilor moderni și le-au dat avantaje speciale

Postat la: 28.11.2024 |

Deși s-au spus multe despre ramurile neanderthaliană și umană ale umanității, devine din ce în ce mai clar că trecutul nostru a inclus întâlniri frecvente cu o altă rudă apropiată, cunoscută sub numele de denisovani.

O analiză recent publicată a cercetărilor existente privind ADN-ul denisovanilor, realizată de geneticienii Linda Ongaro și Emilia Huerta-Sanchez de la Trinity College Dublin, ne pune la curent cu modul în care biologia noastră a fost influențată de istoria unui popor despre care știm încă foarte puțin. Populațiile tibetane încă poartă gene care au evoluat la denisovani.

Conform interpretării lor a dovezilor, o serie de populații denisoviene adaptate la mediile de pe continentul asiatic și nu numai și-au transmis genele strămoșilor noștri recenți în mai multe ocazii, oferindu-ne o selecție a avantajelor lor, la fel cum au făcut și neanderthalienii.

„Este o concepție greșită comună că oamenii au evoluat brusc și ordonat de la un strămoș comun. Cu cât învățăm mai multe, cu atât ne dăm seama că încrucișarea cu diferiți hominini a contribuit la formarea oamenilor care suntem astăzi", spune Ongaro, primul autor al studiului recent.

În comparație cu secolul sau cele două secole de cercetări dedicate rămășițelor, mormintelor și artefactelor neanderthaliene, cunoștințele noastre despre denisovani sunt extrem de recente și limitate. Doar câteva oase și dinți aparținând acestor rude dispărute au fost recuperate în ultimele decenii.

În urma unei serii de analize genetice care au început în 2010 cu osul degetului unei tinere femei, rămășițele aparțin unui grup de hominini nedescris anterior, care s-a diferențiat genetic de neanderthalieni în urmă cu aproximativ 400.000 de ani - cel mai probabil la câteva sute de mii de ani după ce neanderthalienii s-au separat de strămoșii noștri.

Înțelegerea noastră cu privire la aria de răspândire, cultura și adaptările denisovenilor s-a dezvoltat încet de-a lungul anilor, sugerând o diversitate bogată de oameni cu o moștenire genetică ce se întinde din Siberia până în Asia de Sud-Est și Oceania, ajungând chiar până în America.

„Prin valorificarea segmentelor denisoviene supraviețuitoare din genomurile oamenilor moderni, cercetătorii au descoperit dovezi ale cel puțin trei episoade în care gene din populații denisoviene distincte au pătruns în semnătura genetică a oamenilor moderni", afirmă Ongaro.

Printre genele existente, despre care se știe că provin de la denisovani, se numără secvențe comune la populațiile tibetane, care ajută organismul să facă față unor cantități scăzute de oxigen, ADN care întărește imunitatea papuașilor și gene întâlnite la inuiți, care influențează arderea grăsimilor pentru a rezista mai bine la frig.

Aceste gene se adaugă altora, transmise prin interacțiunile frecvente cu neanderthalienii, care ne-au ajutat pe unii dintre noi să facem față pandemiilor, ne-au influențat aspectul și chiar ne-au modelat creierul.

Analiza lui Ongaro și Huerta-Sanchez subliniază nu doar ceea ce am învățat, ci și cât de puțin știm despre modul în care grupuri distincte de oameni moderni au fost influențate de întâlnirile cu aceste rude dispărute.

„Există numeroase direcții viitoare de cercetare care ne vor ajuta să spunem o poveste mai completă despre modul în care denisovanii au influențat oamenii de astăzi, inclusiv analize genetice mai detaliate ale populațiilor insuficient studiate, care ar putea dezvălui urme ascunse de ascendență denisovană", spune Ongaro.