• Tweet

Mii de polonezi se înscriu pentru antrenamente militare voluntare, în timp ce armata poloneză încearcă să-şi completeze rândurile cu personal profesionist şi cu voluntari, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari cu privire la agresiunea militară a Rusiei.

La şase kilometri de graniţa cu Rusia, în nordul Poloniei, Agnieszka Jedruszak, administratoare de birou, sapă tranşee. Mânată de teama unui război cu Rusia, ea vrea să-şi poată apăra familia, inclusiv pe fiul ei de 13 ani.

"Aş face orice pentru a-mi ţine copilul în siguranţă. Şi aş vrea cu certitudine să lupt pentru a-l proteja", a spus Jedruszak, îmbrăcată în uniformă militară, cu faţa pictată în culori de camuflaj.

Pentru mulţi din Polonia - care a îndurat decenii de dominaţie a Moscovei sub Uniunea Sovietică - teama de ostilitatea Rusiei este mare.

Aceste îngrijorări nu au făcut decât să crească săptămâna aceasta, după ce Polonia a doborât drone ruseşti în spaţiul său aerian miercuri - pentru prima dată când un membru al alianţei militare NATO a folosit puterea de foc în războiul Rusiei din Ucraina.

Kremlinul a acuzat săptămâna aceasta ţările occidentale de o "supraîncărcare emoţională" şi de ostilitate faţă de Moscova, insistând că Rusia nu reprezintă o ameninţare pentru ele, refuzând însă să comenteze incidentul cu dronele.

Instruirea militară a lui Jedruszak a avut loc la Braniewo, într-un poligon de antrenament pentru tancurile sud-coreene K-2, după ce Polonia a comandat 180 de astfel de tancuri în 2022, în cadrul unui acord major de cooperare militară. Ascuns printre păduri şi teren nisipos, locul răsuna de vuietul motoarelor tancurilor şi de ordinele răstite.

Deşi încearcă să rămână concentrată în viaţa de zi cu zi, Jedruszak spune că a vrut să se pregătească pentru "o nouă realitate".

"Este mereu undeva în mintea mea: gândul că s-ar putea întâmpla ceva", a declarat femeia în vârstă de 36 de ani, care a vorbit cu Reuters înainte de incursiunea dronelor ruse în Polonia din această săptămână.

Peste 20.000 de polonezi s-au înscris pentru antrenament militar voluntar în primele şapte luni ale anului 2025 - în conformitate cu nivelurile record de anul trecut, potrivit colonelului Grzegorz Wawrzynkiewicz, şeful Centrului Central de Recrutare Militară din Polonia.

Wawrzynkiewicz se aşteaptă ca aproximativ 40.000 de voluntari să finalizeze antrenamentul militar până la sfârşitul acestui an, mai mult decât dublu faţă de cei 16.000 din 2022, reflectând o creştere a implicării cetăţenilor de la invazia Rusiei în Ucraina.

De la începutul războiului în 2022, Polonia şi-a dublat cheltuielile pentru apărare, de la 2,2% din produsul intern brut la 4,7% în acest an - cel mai mare raport al cheltuielilor militare din alianţa NATO formată din 32 de naţiuni, cu mult înaintea unor puteri europene consacrate, precum Germania, Franţa şi Regatul Unit.

Revenirea la Casa Albă a preşedintelui american Donald Trump - care a pus la îndoială disponibilitatea sa de a-şi apăra aliaţii din NATO - a reaprins temerile europene cu privire la fiabilitatea angajamentelor de securitate ale SUA. Prim-ministrul polonez Donald Tusk, care a crescut în regimul comunist, a fost în prima linie a îndemnului liderilor Europei să îşi asume o mai mare responsabilitate pentru apărarea sa.

"Ţărilor care nu au amintiri despre o ocupaţie rusească sau sovietică le este mai greu să-şi imagineze... pentru ce anume luptaţi", a declarat Gustav Gressel, expert în Rusia şi politica de apărare şi cercetător la Academia Naţională de Apărare din Viena.

Temându-se de ameninţarea dinspre est, Polonia a lansat în mai anul trecut o fortificaţie - "Scutul Estic" - pe 640 km de-a lungul graniţelor sale cu Belarus şi exclava rusă Kaliningrad - combinând porţiuni lungi de bariere antitanc cunoscute sub numele de "arici" cu sisteme avansate de supraveghere şi război electronic.

Guvernul lui Tusk mută, de asemenea, unităţi militare spre est pentru a accesa baze de recrutare mai puternice.

"Oamenii vor lucra şi vor acţiona în locuri unde îşi vor apăra propriile lor case", a declarat Pawel Zalewski, secretar de stat în Ministerul Apărării.

Oficialii spun că restructurarea armatei poloneze se concentrează pe mobilitate, capacităţi blindate, apărare aeriană şi operaţiuni logistice.

Wawrzynkiewicz, şeful departamentului de recrutare, a declarat că eforturile vizează creşterea pregătirii militare şi a prezenţei în apropierea graniţei Poloniei, creând în acelaşi timp oportunităţi de angajare la nivel local într-o regiune cu o rată istorică ridicată a şomajului.

Trecerea printr-un antrenament militar nu-i obligă automat pe oameni să ia parte la un război; programul este conceput pentru a fi flexibil, au declarat oficialii. Voluntarii pot alege să continue serviciul militar profesional, să se alăture Forţelor Teritoriale de Apărare (WOT) sau să rămână parte a rezervei active sau pasive.

Cei care se alătură WOT servesc de obicei cu jumătate de normă în regiunile lor de origine şi pot fi chemaţi în situaţii de urgenţă sau în timpul unor ameninţări sporite, inclusiv dezastre naturale sau crize la frontieră, aşa cum s-a întâmplat atunci când Belarus a trimis zeci de mii de migranţi către Polonia în 2021, în timpul tensiunilor cu Uniunea Europeană.

Voluntarii se antrenează alături de soldaţi profesionişti, dar nu sunt integraţi în unităţi regulate, decât dacă se înrolează oficial. Structura permite construirea unei forţe capabile de a fi extinsă în dimensiune, scară sau capabilitate, care poate sprijini strategia de apărare a Poloniei în perioade de nevoie - similar cu sistemele utilizate în Lituania şi Germania.

Ministrul adjunct al apărării, Cezary Tomczyk, a declarat pentru Reuters că - chiar dacă tehnologia de pe câmpul de luptă avansează - instruirea unui personal suficient rămâne vitală pentru capacitatea Poloniei de a se apăra.

"Când există un război sau un fel de ameninţare care frizează războiul, contează cele mai elementare lucruri: combustibilul, muniţia şi oamenii", a declarat el pentru Reuters.

Polonia are a treia cea mai mare armată din NATO, după Statele Unite şi Turcia, cu 216.000 de militari, conform estimărilor alianţei. Această cifră pare nimic comparativ cu dimensiunea armatei Rusiei, al cărei număr de soldaţi activi a fost crescut de preşedintele rus Vladimir Putin în septembrie cu 180.000, ajungând la 1,5 milioane.

Totuşi, Polonia şi-a mărit rapid forţele armate în ultimii ani - de la a noua cea mai mare armată a NATO în 2014 - şi intenţionează să le sporească numărul cu aproape o treime în următorul deceniu. Populaţia Poloniei, în scădere şi îmbătrânire, reprezintă o provocare, dar oficialii speră că noile iniţiative vor ajuta la depăşirea acesteia.

În timp ce alţi membri europeni ai NATO, inclusiv Finlanda şi statele baltice, şi-au extins, de asemenea, forţele militare, puterile europene tradiţionale, precum Germania şi Regatul Unit, au întâmpinat dificultăţi.

În ciuda creşterii cheltuielilor pentru apărare şi a modernizării, Germania se confruntă cu deficite persistente de recrutare, cu aproximativ 20.000 de posturi neocupate şi rate ridicate de abandon în rândul recruţilor.

Bundeswehrul (armata germană) numără în prezent aproximativ 180.000 de militari activi, sub obiectivul de 203.000 stabilit în 2018 şi mult sub obiectivul de 260.000 propus recent de ministrul apărării, Boris Pistorius.

Regatul Unit a lansat iniţiative de fidelizare a personalului militar, dar continuă să se confrunte cu un număr redus de soldaţi înrolaţi şi un moral scăzut. Armata britanică are aproximativ 71.000 de soldaţi antrenaţi cu normă întreagă, cel mai mic număr din ultimii peste 300 de ani, în scădere de la aproximativ 102.000 în 2010.

Gressel, cercetătorul de la Academia Naţională din Viena, a declarat că disponibilitatea de a se înrola tinde să fie mai mare în rândul est-europenilor decât în alte părţi ale continentului.

"Sunt mai dispuşi să lupte pentru că nu pot pur şi simplu să fugă", a spus el.

Scepticismul lui Trump faţă de NATO şi opoziţia sa faţă de aderarea Ucrainei i-au determinat pe aliaţi să îşi reevalueze strategiile de apărare. Naţiunile europene au recunoscut ameninţarea tot mai mare şi şi-au mărit cheltuielile militare, inclusiv prin iniţiative regionale de apărare precum SAFE.

Însă o analiză din iunie realizată de Atlantic Council, un think tank cu sediul la Washington, a concluzionat că abilitatea NATO de a răspunde la agresiunea rusă rămâne în mare măsură dependentă de capacităţile SUA - în special pentru avioane de vânătoare, rachete şi sisteme de apărare aeriană. Războiul din Ucraina a subliniat această dependenţă, tehnologia americană fiind, de asemenea, lider în domenii emergente precum inteligenţa artificială, dronele şi reţelele de sateliţi, a relatat Reuters.

Mai mult, spre deosebire de Rusia, majoritatea armatelor europene nu au componente de rezervă robuste, ceea ce face dificilă susţinerea unor pierderi mari pe perioade lungi de timp.

"Fiecare conflict arată un lucru: rezervele câştigă întotdeauna, mai ales cele pe termen lung", a declarat pentru Reuters colonelul Pawel Wronka, asistent militar al prim-adjunctului şefului Statului Major General al Armatei Poloniei.

În februarie, Tusk a anunţat un nou program care va oferi instruire militară şi de apărare civilă voluntară începând de anul viitor, cu obiectivul de a instrui un total de 100.000 de voluntari în 2027.

Conform estimărilor publice ale NATO, Rusia are nevoie de câţiva ani pentru a fi pregătită să poarte un război cu Occidentul.

"Acest interval de timp este, de asemenea, un orizont pentru noi", a spus Zalewski. "Suntem pregătiţi să înfruntăm genul de ameninţare care este reală astăzi. Şi ne pregătim pentru ameninţarea care va fi reală mâine", a adăugat secretarul de stat în Ministerul Apărării polonez.